Tu ai lucrat trei ani pentru americani, ce-ai învățat de la ei? Americanii nu-și contestă șefii și deciziile lor, la noi tot timpul se comentează și se contestă deciziile
Iulian Harpa a terminat Facultatea de Petrol și Gaze de la Ploiești (tradiție de familie), a lucrat apoi timp de 10 ani pentru Petrom, iar la un moment dat a fost recrutat de grupul american Cameron – producător de ultilaje…
Iulian Harpa a terminat Facultatea de Petrol și Gaze de la Ploiești (tradiție de familie), a lucrat apoi timp de 10 ani pentru Petrom, iar la un moment dat a fost recrutat de grupul american Cameron – producător de ultilaje petroliere – să meargă să lucreze pentru ei la sediul central din Houston – Texas. De acolo, a fost trimis în toate țările unde americanii aveau operațiuni pentru partea de audit. Timp de trei ani a lucrat pentru americani, iar în 2014 a revenit în țară. Nici nu mai știu cum ne-am întâlnit pentru prima dată, acum opt ani, la ZF Live. Vineri, 5 mai, a revenit la ZF Live (după opt ani), pentru a discuta despre piața energiei (unde activează cu propria-i companie de consultanță – HIM Public Affair), cât mai ține această criză, unde se vor duce prețurile la gaze, energie electrică, petrol etc. După discuția despre piața de energie – prețurile nu vor scădea la nivelul de unde au început să crească, ci dimpotrivă, vor rămâne mulți ani de zile la nivelurile record de acum – l-am întrebat cum a fost să lucreze pentru americani și ce am putea învăța de la ei (dacă!). Sunt strategi, lucrează după planuri, știu ce vor, plătesc bine dacă livrezi ceea ce îți cer. Dar la noi cum e? Uite, spre exemplu, americanii, când au ședințe se pregătesc pentru ele, știu despre ce vorbesc, în schimb, la noi vii la ședință ca să afli acolo despre ce se vorbește, care e tema. La ei nu există noțiunea de a întârzia la întâlniri sau la ședințe, dar la noi pare că asta nu este nicio problemă, traficul este de vină. Când spui asta prima dată, americanul te înțelege, când spui a doua oară, acceptă, dar a treia oară te întreabă de ce nu pleci de acasă mai devreme, dacă știi că ai trafic aglomerat, ca să ajungi la timp. Dar una dintre problemele cele mai evidente este legată de leadership. La americani șefii nu sunt contestați, deciziile nu sunt contestate și comentate, cine este lider preia această responsabilitate. La noi, sunt tot timpul contestați, în special indirect, deciziile sunt tot timpul comentate, pentru a face ceva trebuie să te cerți, ceea ce face ca procesul de realizare a unui lucru să fie tot timpul extrem de dificil. Toată lumea comentează, toți au păreri mult mai bune de pe margine, dar dacă ar fi invitați să preia ei conducerea unei operațiuni, nimeni nu ar vrea acest lucru, pentru că nimeni nu prea vrea să preia această responsabilitate. Toată lumea are idei, toată lumea știe cum se poate face mai bine un lucru, dar aproape nimeni nu vrea să pună el în aplicare ceea ce spune, ceea ce comentează. Este adevărat că americanii au ceea ce se cheamă leadership, adică își asumă deciziile și acționează în consecință. La noi nu știi niciodată cine are leadershipul, cine este cel care are decizia, pentru că de cele mai multe ori nu iese în față și nu stă în față. Este adevărat că nu de puține ori comportamentul șefilor aduce mai mult a management de tip vătaf și mai puțin a management de tip lider, care să aibă capacitatea de a acționa, de a conduce, de a construi ceva, și mai ales de a-i determina pe oamenii din spatele lui să acționeze în consecință. Una dintre problemele lui Iulian Harpa este legată de faptul că nu găsește oameni care să lucreze pentru proiecte de consultanță, ca să livreze ceea ce clientul vrea în timpul asumat și la calitatea așteptată. Și nu este o problemă de bani. De altfel, aceasta este una din marile probleme ale perioadei actuale – este de lucru, sunt bani, sunt proiecte, dar nu există suficienți oameni buni pe piață ca să lucreze și să livreze aceste proiecte. Dar în final, ceea ce vedem cu ochiul liber este această problemă a leadershipului, unde americanii excelează, șefii nu sunt contestați, vor să fie șefi, deciziile nu sunt contestate, spre deosebire de situația de la noi, unde aproape toată lumea vrea să fie șef, dar să nu-și asume nicio responsabilitate, să nu fie în frunte. Plus că această problemă a comentariilor, a contestării deciziilor este la ordinea zilei.
Bine ar fi fost dacă toți am fi avut posibilitatea să facem practică sau internship la mericani, pentru a învăța ce înseamnă leadership.
(cristian.hostiuc@zf.ro)