Trump a fost înfrânt, trumpismul nu

Cu președintele SUA, republicanul Donald Trump, învins, comentatori din toate părțile lumii se întreabă ce se va întâmpla cu trumpismul, amprenta naționalistă, izolaționistă, iliberală pe care miliardarul a imprimat-o politicii americane și nu numai. Unii se tem că Trump va deveni și mai influent pentru că nu va mai fi limitat de politică. Alții cred că președinția sa a deschis calea unei noi generații, mai radicale. Cei mai mulți atrag atenția că Trump, deși înfrânt, este departe de a fi nepopular. A pierdut alegerile după o luptă grea, cu un rezultat la limită.

„Trumpismul nu e mort. Doar că lupta pentru democrațiile libere a devenit mai grea, spune Simon Tisdall”, comentator la The Guardian. Ultima sută de metri a cursei electorale din SUA a fost dificilă pentru democrație în general. Într-o lume plină de dictatori, lideri autoritari, populiști și prădători, țara libertății s-a dat în spectacol, și nu neapărat într-un mod bun.

Din China și Rusia până în Orientul Mijlociu, antidemocrații au râs disprețuitori în timp ce președintele SUA a distrus sistemul electoral al propriei țări, denunțând alegerile drept jaful secolului. Există câteva aspecte pozitive ale spectacolului electoral. Americanii au votat în număr record, manifestând o credință impresionantă în procesul democratic. Rezultatul personal al lui Joe Biden, de aproximativ 74 de milioane de voturi, a spulberat recordul lui Barack Obama, stabilit în 2008. Participarea totală a fost de 160 de milioane sau de 67% dintre alegătorii înscriși pe listele de vot, cea mai mare din ultimii 120 de ani.

Oriunde altundeva, avantajul lui Biden în fața lui Trump de peste 4 milioane de voturi i-ar fi adus acestuia președinția – însă nu în SUA unde, legat de mecanismele constituționale, colegiul electoral are ultimul cuvânt. Acest grad de implicare a publicului într-o săptămână când totalul zilnic de cazuri de Covid-19 a depășit 100.000 pentru prima dată, iar numărul de morți a fost de peste 234.000, a fost remarcabil. Au existat numeroase proteste electorale, dar la puține s-au raportat incidente de violență. Spre deosebire de anul 2000, spectacolul a decurs în general fără probleme, chiar dacă a fost lent. La fel ca în 2016, majoritatea sondajelor de opinie au fost extrem de imprecise.

Atitudinea lui Biden în momentele de confuzie a fost exemplară. El a cerut calm și răbdare. S-a agățat scrupulos de faptele cunoscute, nu a exagerat. A insistat că toate voturile, fie că sunt democrate, fie republicane, au  aceeași importanță și trebuie să fie contorizate.

„Trump a fost înfrânt, dar nu și trumpismul. Trumpismul este o ideologie statistă, autoritară, contrară preceptelor democrației americane. Este antitetic față de ideile și idealurile Americii și repere fasciste. Este un cult al personalității și peste 70 de milioane de americani îl acceptă, cu antagonismele  sale rasiale, cu asaltul asupra instituțiilor și statului de drept. Va dura mult timp până vom reuși să-i devenim imuni”, spune  Steve Schmidt, un strateg republican veteran care a înființat Lincoln Project, un comitet de acțiune politică anti-Trump care are acum ca scop înfrângerea politicienilor văzuți ca o amenințare pentru democrație.

Acesta a fost un indiciu al intenției declarate a lui Biden de a reînvia politica de consens și de a vindeca diviziunile Americii. Dacă acesta a fost un referendum privind viitorul democrației, a trecut testul. Dar povestea era departe de a se fi încheiat.

Când Biden dădea tonul, Trump îl cobora. Președintele a susținut, în mod fals, că a câștigat și a spus că un „grup trist” de oameni (democrați) fură alegerile. Pe măsură ce rezultatele se întorceau împotriva lui, el a acuzat o practică greșită pe scară largă, a încercat să oprească numărătoarea voturilor și a lansat o serie de provocări legale. A făcut toate acestea deși același sistem l-a adus și pe el la Casa Albă.

Afirmațiile nejustificate și incendiare ale lui Trump au fost periculos de iresponsabile. Scopul său (prea) evident era să-și delegitimizeze adversarul și să se agațe de putere, cu cârligul sau prin escrocherie.

După atâta incertitudine, un lucru este sigur: Trump va continua să se plângă , să-l defăimeze pe Biden așa cum a făcut-o cu Obama și cu Hillary Clinton, exploatând diviziunile din societate și nemulțumirea fanilor săi. Cu peste 69 de milioane de alegători în spate, el va rămâne perturbatorul-șef al Americii. Iar Trump știe cum să capteze atenția publicului. Doar a fost un showman. A fost vedetă TV înainte de a fi politician. Teoriile conspirației, minciunile și denaturările nerușinate, suprimarea voturilor, atacurile dure în instanță, denigrarea opozanților, oficialilor și mass-mediei independente, incitarea tacită la violență, abuzul de putere, coluziunea ilegală cu un stat ostil, nepotismul, corupția și auto-glorificarea – aceasta este moștenirea lăsată de Trump, darul său pentru democrația Americii.

Pe scurt, conducerea absolutistă a lui Trump a dat un exemplu teribil, nu numai pentru americani, ci și pentru o lume care urmărește îndeaproape ce se întâmplă în America. Își făcuse un obicei din a se alătura liderilor care conduc cu mână de fier disprețuind voința populară, unor bărbați precum Recep Tayyip Erdogan din Turcia și egipteanul Abdel Fatah al-Sisi, pe care Trump l-a numit „dictatorul său favorit”. În schimb, el i-a batjocorit pe aliații aleși democratic și pe prietenii SUA.

Aceiași bărbați autoritari râd de el acum, savurând polarizarea societății americane. Rusului Vladimir Putin i-a plăcut clar să aibă propriul său „idiot util” la Casa Albă. Nu-i pare rău de fisurile adânci pe care le-au evidențiat alegerile (și la accentuarea cărora au ajutat trolii și cyber-propaganda Rusiei) sau de haosul din inima guvernului SUA.

Veselia cu care a reacționat Viaceslav Nikonov din partidul de guvernământ Rusia Unită este grăitoare: „Indiferent de cine câștigă în instanță, jumătate din americani nu îl vor considera președintele legitim”, a spus el. În timpul alegerilor, mii de susținători ai lui Trump au ieșit să protesteze strigând „opriți furtul” în Atlanta,  Philadelphia și alte orașe, atacând astfel integritatea procesului electoral. Rebeliunea a fost alimentată de acuzații, lipsite de dovezi, pe social media că votul este fraudat, notează The Washington Post. Alegerile au adus la putere susținători aprigi ai lui Trump, precum Marjorie Taylor Greene, politician și femeie de afaceri din Georgia, devenită primul adept deschis al teoriei conspirației Qanon – care îl transformă pe Trump în salvatorul umanității – care câștigă un loc în congres.

Este o situație care face pe plac și liderilor chinezi, ei interpretând spectacolul electoral drept ultimul semn al declinului Americii. Pentru ei, delirurile anti-China ale lui Trump sunt produsul slăbiciunii, nu al puterii. La Beijing există o școală de gândire care crede că succesul Chinei în suprimarea pandemiei, spre deosebire de SUA și Europa, dovedește superioritatea guvernării centralizate, cu un singur partid. Trump a invidiat președinția pe viață a lui Xi Jinping. A vrut și el una.

7 noiembrie 2020, Carson City, Nevada: Un susținător înarmat al lui Trump flutură un semn de campanie. Protestatarii contestă faptul că media a proclamat prematur victoria lui Biden. Foto: HEPTA

Autocrații nealeși din zona Golfului Persic cu care s-a împrietenit Trump pot concluziona în mod similar că aici te aduce democrația: nicăieri. Pentru israelianul Benjamin Netanyahu, îmblânzitorul lui Trump, sunt momente negre – dar nu și pentru democrația israeliană. La fel, pe iranienii obișnuiți, care, în pofida regimului lor opresiv, sunt democrați înfocați, îi vor înveseli greutățile prin care trece Trump.

Totuși, de peste tot apar pericole. Percepția globală că democrația nu mai funcționează în țara care crede că a inventat-o ​​ar putea avea efecte negative pe scară largă. De exemplu, conducătorii de decenii ai Africii, precum Yoweri Museveni, președintele Ugandei din 1986, care intenționează să candideze din nou anul viitor, sunt adesea reticenți să renunțe la putere. La fel ca Museveni, dictatorii schimbă regulile pentru a se asigura că pot domni pe viață. Pentru politicienii fără principii de pretutindeni, Trump este un model.

În Europa, unde structurile democratice sunt asediate de cinism și neîncredere, votul din SUA va crește speranța că fluxul populist-naționalist de dreapta se va retrage în cele din urmă. Trump a împărțit continentul de-a lungul liniei est-vest, la fel cum a împărțit America. A tratat Germania și Uniunea Europeană ca pe dușmani. Comportamentul său ostil a fost hrană pentru o industrie de anti-americanism.

Majoritatea guvernelor europene au dorit să-l vadă pe președintele SUA plecând. Ei speră că președinția Biden va aduce o revenire la politica de consens în ceea ce privește rezolvarea unor probleme precum criza climatică, va reînvia transatlanticismul și va reactiva ordinea internațională bazată pe reguli pentru a ajuta la limitarea expansiunii Chinei și la descurajarea Rusiei. Excepții pot fi guvernul lui Boris Johnson, care s-a bazat pe ajutorul lui Trump pentru Brexit, și Polonia și Ungaria, conduse de conservatori.

Cu toate acestea, europenii se vor păcăli singuri dacă cred că umilirea lui Trump semnalează înfrângerea, fie în America, fie în străinătate, a politicii fricii sau a credințelor antagonice, a prejudecății și urii pe care acesta le promovează și le personifică.

Trumpismul este departe de a fi învins. Bătălia globală pentru societăți democratice libere și egale este fără sfârșit. De fapt, lupta tocmai a devenit mai intensă.

În SUA, cu 70 de milioane de adepți, Trump va rămâne figura principală a republicanilor. „Trump a fost înfrânt, dar nu și trumpismul. Trumpismul este o ideologie statistă, autoritară, contrară preceptelor democrației americane. Este antitetic față de ideile și idealurile Americii și repere fasciste. Este un cult al personalității și peste 70 de milioane de americani îl acceptă, cu antagonismele  sale rasiale, cu asaltul asupra instituțiilor și statului de drept. Va dura mult timp până vom reuși să-i devenim imuni”, spune  Steve Schmidt, un strateg republican veteran care a înființat Lincoln Project, un comitet de acțiune politică anti-Trump care are acum ca scop înfrângerea politicienilor văzuți ca o amenințare pentru democrație.

DUPĂ ATÂTA INCERTITUDINE, UN LUCRU ESTE SIGUR: TRUMP VA CONTINUA SĂ SE PLÂNGĂ, SĂ-L DEFĂIMEZE PE BIDEN AȘA CUM A FĂCUT-O CU OBAMA ȘI CU HILLARY CLINTON, EXPLOATÂND DIVIZIUNILE DIN SOCIETATE ȘI NEMULȚUMIREA FANILOR SĂI. CU PESTE 69 DE MILIOANE DE ALEGĂTORI ÎN SPATE, EL VA RĂMÂNE PERTURBATORUL-ȘEF AL AMERICII. IAR TRUMP ȘTIE CUM SĂ CAPTEZE ATENȚIA PUBLICULUI. DOAR A FOST UN SHOWMAN.