Traseul peștelui din supermarket: "Peștele prins la câțiva kilometri de coasta de nord a Scoției a văzut China, Coreea de Sud și probabil încă vreo două țări"

Chris Elliott a crescut la o fermă din ținutul Antrim. „Toți din Irlanda au ferme”, râde el. „Este obligatoriu. Muți dintre noi au rădăcini rurale.“ La ferma din Antrim, din apropierea orașului cu același nume, sunt „câteva vaci de lapte, câteva vaci de carne, culturi de cartofi și de căpșuni și zmeură. Ceva destul de tipic”. La început interesat de biologia marină, Elliott s-a ocupat apoi de științele veterinare. „La sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 era acel interes pentru folosirea incorectă a medicamentelor pentru animale – și eu am devenit foarte interesat“. A lucrat timp de 20 de ani la Serviciul de Științe al Irlandei de Nord, o agenție guvernamentală, înainte de a ajunge la Universitatea Reginei din Belfast ca profesor în siguranța alimentară.

Când familia are fermă, știi sigur de unde vine mâncarea. Elliott crede că proveniența alimentelor va sta la rădăcina viitorului mare scandal privind consumul alimentar din Marea Britanie.“ La un moment dat vei afla că ceva ce credeai că este produs în Marea Britanie este adus din afară – vei fi șocat.“

Apoi, este peștele. „Norvegia și Rusia domină industria mondială a pescuitului – au investit masiv și au construit un număr mare de vapoare-fabrici. Acum, ce se întâmplă cu peștele?” (Lui Elliott îi plac întrebările retorice.) „Ce fac ei se cheamă «C și M», adică taie capul peștelui și îi scot mațele. Apoi duc peștii în altă țară. Cea mai mare parte a operațiunilor de tranșare se întâmplă în China deoarece acolo angajează zeci de mii de femei ca să taie peștele – femeile sunt mai bune la făcut file decât mașinile, și sunt mai ieftine“. Apoi peștii sunt înghețați în unități de 7,5 kilograme și trimiși în Coreea de Sud, „deoarece are cele mai multe depozite frigorifice din lume”. Au depozite masive, de dimeniunea stadionului Wembley. Cumpărătorii se duc în Coreea de Sud, la fel și traderii, care cumpără diferite cantități din diferite specii pentru a le vinde altor traderi, care vând mai departe către companii.

După ce peștele este cumpărat sub forma acestor grămezi, se pierde controlul lanțului de aprovizionare. Așa că „peștele prins la câțiva kilometri de coasta de nord a Scoției a văzut China, Coreea de Sud și probabil încă vreo două țări. Ce ajunge înapoi în porturile scoțiene este o ladă de 7,5 kilograme de pește înghețat despre care ți se spune că este cod”. Se pot comite multe fraude aici. Elliott le spune „păcatele peștelui marin”:  înlocuirea speciilor, îngroșarea fileurilor cu apă sărată, etichetarea peștelui prins cu năvod ca pește capturat cu undița, notarea incorectă a proporțiilor. „Dacă ne gândim la Marea Britanie, aproape tot peștele procesat care intră în produse gata de consum sau înghețate vin prin acest lanț de aprovizionare“.

Un „obsedat“ de frauda alimentară – așa se descrie chiar el -, Elliott urmărește cu atenție ce se întâmplă prin lume în legătură cu clima. „Schimbările climatice perturbă sever cererea și oferta. Spre exemplu în Asia de Sud-Est au fost probleme mari cu recolta de chimion la sfârșitul anului 2014. Chimionul este vândut prin lanțuri de aprovizionare foarte complexe. Este recoltat în diferite țări din regiune, precum Vietnam și India, apoi transportat la facilități masive de procesare din Turcia – un mare procesator de condimente. Am aflat de oameni care s-au îmbolnăvit în Canada pentru că au consumat chimion. Intraseră în șoc anafilactic. Chimionul fusese mărunțit cu coji de alune. Retailerii mici care vând condimente în cantități mai mari pot cumpăra direct din țara lor de origine  – ceea ce asigură încă o breșă prin care crima organizată poate pătrunde în lanțuri de aprovizionare insuficient reglementate, spune Elliott. El povestește că a respins, din teamă, o invitație de la un procesator turc pentru vizitarea facilităților sale. „Mi-am zis: «Nu cred că mă voi duce pentru că probabil nu mă voi mai întoarce acas㻓. Este o diferență între infractorii și fraudatorii din comerțul cu alimente. „Infractorii sunt chiar proști și sunt prinși. Fraudatorii sunt în general foarte deștepți și nu sunt prinși. În general la fraudatori ne gândim aici“.