Traiul pe credit

In afara de venituri mai mari la buget, o majorare a TVA la anul ar urma sa franeze cererea de consum, a carei crestere implacabila tinde sa impinga deficitul de cont curent pe anul acesta la aproape 9% din PIB (in negocierile cu FMI, autoritatile s-au oprit la o tinta de 7,75%, spre neincrederea unor analisti).

Parghia impozitului indirect, mai ales daca ea va fi aplicata abia la anul, e insa insuficienta pentru a stavili apetitul pentru consum al unei societati care incepe tot mai mult sa traiasca pe credit – si nu atat pe creditul in lei, cat pe imprumuturi in valuta. Ar urma deci, potrivit ministrului finantelor, o noua inasprire a conditiilor de creditare, posibil prin reducerea plafonului maxim pentru totalul angajamentelor de credit in veniturile celor ce se imprumuta la banci (din februarie 2004, limita maxima stabilita de BNR este de 30-35%).

Masura va fi, dupa toate probabilitatile, prost primita atat de banci, cat si de clientii lor, numai ca ea s-ar putea dovedi necesara, inclusiv din alte ratiuni decat cele macroeconomice. Acum cateva luni, BNR a incercat sa-i determine pe cei ce iau credite sa prefere leii, cerand bancilor comerciale sa constituie rezerve minime obligatorii si pentru pasivele cu scadenta mai mare de doi ani (cu efectul scumpirii creditului in valuta). Migratia spre creditele in lei trebuia sa-i protejeze pe debitori in cazul unei prabusiri a monedei nationale, considerata pe atunci posibila ca efect al retragerii capitalurilor speculative din strainatate.

Acum, desi momentul liberalizarii contului de capital a trecut cu bine, cresterea deficitului de cont curent poate inca impinge leul in jos in urmatoarele luni, iar pe piata internationala, surprizele rezervate de jocul euro-dolar, cu efect asupra leului, sunt departe de a se fi epuizat. Un bun indiciu de prudenta: la rectificarea bugetara de saptamana trecuta, cursul valutar luat in calcul a fost de 37.500 de lei.