Topul cărților de business (și nu numai) ale anului

Eric Schmidt & Jonathan Rosenberg,
Cum funcționează Google,
Editura Publica

De ce trebuie să te ferești de cei ce dau mecanic din cap

Volumul „Cum funcționează Google“, scris de președintele consiliului de administrație al companiei, fost director executiv, Eric Schmidt și fostul vicepreședinte al departamentului de producție Jonathan Rosenberg, este o imagine fascinantă, greu de crezut uneori, a ceea ce se află dincolo de pagina www.google.com, în culisele unui gigant cu o capitalizare bursieră de aproape 400 de miliarde de dolari. Sunt binecunoscute facilitățile de care beneficiază cei peste 50.000 de angajați ai companiei, birourile nonconformiste, spațiile de relaxare, atmosfera destinsă sau raporturile neprotocolare; dar dincolo de acestea se află o cultură specială a companiei, iar Schmidt și Rosenberg tocmai despre asta vorbesc. De ce este folositoare dezordinea în birouri, de ce nu trebuie ascultați „hipopotamii“ sau de ce trebuie exilați „valeții“, dar susținute „divele“ (vă veți închipui ușor despre cine este vorba), de ce trebuie evitate căile urmate de concurență și de ce trebuie să te ferești de cei ce dau mecanic din cap sunt doar câteva din ideile cărții. Musai de citit.

Walter Isaacson, Inovatorii, Editura Publica

A dezvolta o idee deja existentă: istoria revoluției digitate

Progresul nu înseamnă numai salturi uriașe, ci și sute de mici pași, spune Walter Isaacson, președintele Aspen Institute, scriitor, fost președinte și CEO al CNN, autorul binecunoscutei biografii a lui Steve Jobs, dar și al istoriilor vieților lui Benjamin Franklin, Albert Einstein și Henry KIssinger, iar „Inovatorii. Cum a creat revoluția digitală un grup de hackeri, genii și tocilari“ înseamnă tocmai asta: grupuri, grupuri de pași mici între salturi, făcute, de-a lungul vremii, de oameni atinși de geniu sau doar de inspirație, care au pregătit și au lucrat în comun la fundamentele epocii tehnologice în care omenirea a pășit. Este nu numai o lucrare cu tentă biografică, ci și științifică, care prezintă modul cum computerul personal și internetul și telefonul inteligent au apărut din mințile lui Charles Babbage, Ada Lovelace, Alan Turing, Robert Noyce, Tim Berners-Lee, Bill Gates, Larry Page sau a lui Jimmy Wales. Isaacson a prezentat într-o istorie cu, să recunoaștem, puternice accente masculine și contribuția feminină, pentru că primii pași în ceea ce astăzi numim programare au fost făcuți de femei – Ada Lovelace, fiica poetului Byron, care a conceput primul algoritm procesat de o mașină, Grace Hooper, cu o contribuție majoră la primele limbaje de programare, sau grupurile de doamne care s-au ocupat de programarea primelor calculatoare, mecanice, electromecanice sau cu lămpi. Totul într-o dinamică aparte, iar rezultatul este plăcut, alert, instructiv.

Ken Robinson și Lou Aronica,
Școli creative,
Editura Publica

Educație pentru noua lume

Pentru oricine este familiarizat cu conferințele TED, Sir Ken Robinson nu mai are nevoie de nicio prezentare, pentru că speech-ul său „Do schools kill creativity?“, înregistrat în 2006, este cel mai vizionat, cu 35,5 milioane de accesări. Robinson insistă pentru modificarea sistemului de învățământ, astfel încât creativitatea, însușire de bază a omului, de oriunde ar fi acesta, din Nordul bogat sau Sudul sărac, să devină principalul pilon al pregătirii elevilor. Aceasta într-o perioadă în care sistemul educațional este dominat de standardizare și de un soi de mecanicism care duce la apariția de roboței pentru complexul financiar și industrial. „Școli creative“ vorbește despre schimbarea necesară a acestui sistem, o schimbare bazată pe credința în valoarea individualului, pe dreptul la autodeterminare, pe potențialul oamenilor de a evolua și de a trăi o viață decentă și pe importanța responsabilității civice și a respectului pentru alții. Ken Robinson vorbește de crearea de competențe fundamentale, opt la număr: curiozitatea – abilitatea de a pune întrebări și de a explora felul în care funcționează lumea, creativitatea – abilitatea de a genera noi idei și de a le pune în aplicare, critica – abilitatea de a analiza informații și idei și de a formula argumente și raționamente logice, comunicarea – abilitatea de a exprima gânduri și sentimente, clar, într-o varietate de medii și forme, colaborarea – abilitatea de a lucra constructiv cu alții, compasiunea – abilitatea de a fi empatici cu alții și de a ne comporta în consecință, calmul – abilitatea de conectare cu viața interioară a simțirii și dezvoltarea unei stări de armonie personală și echilibru, dar și spirit civic  – abilitatea de implicare constructivă și în societate și de participare la procesele care o susțin.

Thomas Piketty,
Capitalul în secolul XXI,
Editura Litera

Lectură și pentru 1%, și pentru 99%

Profesorul Piketty a scris și a dat lumii una dintre cele mai controversate cărți despre economie ale începutului de mileniu, este vorba de „Capitalul în secolul XXI“, apărută în limba franceză în august 2013, tradusă în engleză în 2014 și în română anul acesta.  Interesant că, într-o vreme în care tot mai mulți scriu lucrări cu caracter economic care stârnesc tot mai puțină vâlvă, cartea lui Piketty nu a lăsat pe nimeni indiferent și, rapid după apariția în limba engleză, lumea s-a împărțit în pro și contra observațiilor și ideilor lui Piketty. Pro au fost laureați ai premiului Nobel de talia lui Paul Krugman sau Robert Solow, alături de jurnalistul Steven Pearlstein, fostul economist al Băncii Mondiale Branko Milanovic, istoricii Andrew Hussy sau Emmanuel Todd sau scriitorii și economiștii Will Hutton sau Steven Pearlstein. Și în tabăra celor care se află în dezacord cu economistul francez se află nume grele, de la cunoscutul Martin Wolf de la Financial Times la fostul secretar al Trezoreriei Larry Summers sau cunoscuții economiști James Kenneth Galbraith și Daron Acemoğlu. Cu „Capitalul în secolul XXI“ poți avea doar o relație strict personală, la fel de personală ca și cea cu „Capitalul“ lui Karl Marx și de aceea trebuie să citiți „Capitalul în secolul XXI“. Trebuie să-l citiți indiferent dacă sunteți în zona 1% sau în restul de 99%.

Peter Bernstein,
Împotriva zeilor
Editura Humanitas

Una dintre cele mai importante 22 de cărți despre finanțe scrise vreodată

Premisa cărții lui Peter L. Bernstein (1919 – 2009) este interesantă: istoria modernă a început în momentul când oamenii au abandonat credința că zeii decid ceea ce se va întâmpla și au adoptat ideea că pot prevedea riscurile și acționa pentru atenuarea acestora. Totul îmbrăcat într-o coajă densă de fapte și povestiri și idei, ce încep, istoricește vorbind, din Antichitate și se termină în timpurile moderne. Eroii narațiunii sunt cât se poate de diverși, de la Florence Nightingale, infirmiera cu suflet de statistician, care s-a oferit să finanțeze o catedră de statistică aplicată la Oxford (au refuzat-o!, și a încercat cam trei decenii), la Omar Khayam, poetul de geniu și matematician, trecând printr-o sumedenie de matematicieni și oameni de știință: Pascal, Fermat, Gauss sau Bernoulli. Cartea a fost inclusă de cunoscutul site economic businessinsider.com în lista celor mai importante 22 de cărți despre finanțe scrise vreodată. Remarcabil este și aerul vag profetic, pentru că ultimul capitol se numește „În așteptarea dezordinii“. Dacă l-ați citit pe Nicholas Taleb și a sa „Lebădă neagră“, citiți-l și pe Bernstein, pentru că mi se par a se situa unul la o extremă și celălalt la celălalt capăt al certitudinii umane.