Top 5 destinații de iahting la Marea Neagră

Unde să te duci la Marea Neagră, când ai o săptămână și un velier? Trecem în revistă principalele atracții în trei țări, aflate la îndemâna navigatorilor fără multă experiență: România, Bulgaria și Turcia.

ROMÂNIA:
Recomandat: Limanu.
Mențiuni: Mangalia, Eforie și Constanța.

BULGARIA:
Recomandate: Balcic, Dinevi Marina în Sveti Vlas, Varna
Mențiuni notabile: Nessebar, Sozopol

TURCIA:
Recomandat: Atakoy Marina (malul european, Istanbul)
Mențiuni: Igneada (în caz de urgență doar), Rumelifeneri (la ieșirea din Bosfor spre Marea Neagră)

DE NOTAT: de la Mangalia la Istanbul, distanța în linie dreaptă se parcurge în 50 de ore. Mult mai plăcut este însă un parcurs din port în port, astfel încât efortul provocat de șederea pe mare să fie compensat de nopți dormite la adăpost, fără mișcarea valurilor. În acest caz, durata parcursului este de circa o săptămână. Care sunt destinațiile care nu trebuie ratate? Iată mai jos topul, în ordinea satisfacțiilor oferite navigatorului, nu în cea geografică.

TOP  5 PORTURI TURISTICE ÎN MAREA NEAGRĂ APROPIATĂ

1. ISTANBUL – ATAKOY MARINA. Acest port este un must-see. Dar cu buzunarele pline, de preferință cu cash. Pentru că aici nu mai suntem în UE, e nevoie de o grămadă de acte, iar de asta cel mai bine e să se ocupe un agent. Ne va costa cam 50 de euro de pasager, dar economisim timp, care poate fi investit în vizitarea orașului. Din Atakoy (care e cam la 10 km de Top Kapi) se ajunge în oraș cu taxiul. Dacă vreți shopping, nici nu e nevoie de deplasări lungi: lângă marina se aflau, ultima oară când am numărat, nu mai puțin de trei malluri. Toate la distanțe de mers pe jos. Atakoy are și el un set de restaurante și magazine care imită branduri internaționale (inclusiv o clonă reușită de Starbucks). Aici se pot face și reparații mai complicate la barcă. Dar marea atracție a locului – și motivul pentru care trebuie să vii cel puțin odată în viață – e Bosforul. Un drum pe el la firul apei nu e doar o călătorie în istorie, ci și explorarea unui oraș plin de energie și emoție.

2. BALCIC. Destul de aproape de Dinevi, e pe locul doi în preferințele mele doar din cauza experienței pe care o ai la vamă: orice iaht trebuie să meargă la cheul înalt de beton în portul industrial, unde acostarea e pregătită pentru vapoare mai degrabă și riști să-ți zgârii barca. După ce ai trecut de asta, așezarea e delicioasă (la propriu și la figurat) și foarte rumansko-friendly. Toate meniurile sunt în română, iar harbour masterul, căpitanul Gheorghi, se știe cu toți skipperii de la noi. Suntem ca acasă aici  – și aici putem să facem și plinul, chestie imposibilă în România, care nu are în acest moment nicio benzinărie în niciun port turistic! Cel mai plăcut lucru în Balcic este o croazieră până la micul port din Nisipurile de Aur, cu o baie în larg, în fața stațiunii Albena.

3. LIMANU. Portul turistic românesc cel mai puțin cunoscut turiștilor (slavă Domnului!), dar preferat acum de majoritatea proprietarilor de bărci. Se ascunde la capătul unui canal de câțiva kilometri peste care trecem, neatenți, în drum spre 2 Mai din Mangalia. Dezvoltat de la zero de un investitor privat, e acum proprietatea lui Mihai Marcu, mai bine cunoscut după numele grupului de familie: MedLife. Portul are două pontoane în mijlocul unui golf natural înverzit și liniștit și se degustă în liniște mai ales în timpul săptămânii. În week-end trebuie să veniți pregătiți de petrecere, pentru că regattele românești se țin (sau ajung), cele mai multe, aici. Limanu are o terasă și un mic magazin nautic, însă Vama e la doi pași, pentru cine dorește mai multă varietate. Plăcut e și drumul de ieșire spre mare, care trece pe lângă șantierul naval al Mangaliei.

4. DINEVI MARINA (ÎN SVETI VLAS). Este cea mai mare marină din Bulgaria, aflată la câteva mile de încântătorul orașel medieval Nessebar. Facilitățile sunt de primă mână și sunt noi, iar restaurantele și magazinele de pe mal sugerează că trebuie să ai măcar rude în lumea interlopă ca să-ți poți permite. Nu e nicio exagerare aici: dezvoltatorii proiectului au avut destule probleme cu justiția bulgărească. Chiar și așa, plin de noii îmbogățiți și iahturi scumpe, portul este o experiență plăcută, cu un harbour master bun cunoscător de engleză și extrem de manierat. Găsești aici, după o zi grea pe mare, restaurante franțuzești, fusion și mexicane, alături de magazine de firmă (da, firește, Paul & Shark e primul!). Locul e la o zi departare pe mare de Varna și la două de Mangalia. Petrecerile pe mal pot fi cam gălăgioase totuși, așa că legați barca departe de restaurante.

5. VARNA. Portul e plăcut, cu intrarea în golful Varnei extrem de spectaculoasă: orașul e așezat pedealuri împădurite și cele mai multe blocuri, chiar cele din vremea comunismului, sunt acceptabil de urâțele. Dar acostarea e greoaie: trebuie să treci pe lângă câteva zone cu stânci, iar cele mai bune locuri sunt luate de localnici. Te vei chinui să găsești un punct în care să poți cupla barca la rețeaua electrică. Dar dacă treci de asta, ai în față unul dintre cele mai bune (și mai scumpe) restaurante de la Marea Neagră ale yachtmenilor: Captain Cook. Dedesubt, o altă atracție pentru echipajele românești: magazinele de accesorii, care sunt mult mai bine dotate decât în România – iahtingul e un domeniu oricum mai bine dezvoltat în Bulgaria, deși țara pare mai săracă decât a noastră. Dincolo de acest paradox, din portul turistic se ajunge la cele mai bune plaje și terase din Varna, pe jos. De aici, cu iahtul ai o întreagă coastă liberă, întinsă spre sud, spre Nessebar, unde poți arunca ancora la ceva distanță de țărm și merge la plajă cu o mică ambarcațiune gonflabilă pe care e bine s-o ai la bord.

Dincolo de acest clasament, trebuie menționat un lucru important și care dă valoare estetică oricărei croaziere: țărmul și priveliștea lui. Cam tern în zona României (din lipsă de forme de relief mai pronunțate), țărmul începe să se anime și să devină interesant după Capul Caliacra spre sud. De aici și până la Balcic avem cele mai frumoase locuri de la Marea Neagră: Coasta de Argint, cum o numeau strămoșii noștri în interbelic. Ancorajul lângă un țărm stâncos și pustiu e una dintre marile plăceri ale unei croaziere. Nu doar pentru că te scoate din învălmășeala plajei și a teraselor, ci și pentru că îți dă șansa unei întâlniri cu istoria: în fond și grecii și romanii erau la fel de singuri pe mare ca tine. Dar despre asta e greu de povestit. Trebuie încercat măcar o dată!