Toamna batranului Yen

O datorie publica dubla fata de valoarea PIB inseamna de departe cel mai mare raport cunoscut pe plan mondial intre datoria interna si PIB si cea mai mare datorie, in termeni reali, pe care a cunoscut-o vreo tara. Numai dobanda pentru datoria acumulata a consumat o cincime din bugetul Japoniei pentru anul 2008. Cu toate acestea, ministrul de finante Hirohisa Fujii a sugerat recent ca guvernul va lansa o noua emisiune de obligatiuni de cel putin 50 de mii de miliarde de yeni, cam 550 de miliarde de dolari.

“Nu e gresit sa consideram ca deficitul bugetar este un rezultat al recesiunii globale. Acum e momentul sa fim curajosi si sa emitem obligatiuni”, le-a spus Fujii reporterilor adunati la o conferinta de presa in Tokio. “Iar cei care spun ca astfel cheltuim banii din pusculita va mint.”

Pentru investitorii nelinistiti, nivelul in crestere al datoriei Japoniei e prilej de cosmaruri din cauza posibilitatii unei crize a datoriei publice, atunci cand tara ar deveni incapabila sa achite o parte dintre obligatiunile emise, sau a unei prabusiri destabilizatoare a yenului. Noul guvern de la Tokio, care a repurtat o victorie la limita promovand o agenda sociala ambitioasa si costisitoare, se pregateste sa emita titluri datorie in volum record, depasind totalul sumelor estimate sa fie incasate din taxe si impozite – o premiera dupa anii care au urmat celui de-al Doilea Razboi Mondial.

“Cheltuielile din sectorul public scapa de sub control si asta se intampla cu rapiditate”, spune Carl Weinberg, economist-sef la compania de analiza High Frequency Economics, intr-un raport recent catre clienti. “Consideram ca o criza fiscala este iminenta.” Una dintre lectiile pe care ni le ofera experienta Japoniei este ca un guvern inglodat in datorii poate ramane rapid fara spatiu de manevra. “Japonia va continua sa vanda si mai multe obligatiuni anul acesta si in urmatorul, dar mecanismul nu va mai functiona in urmatorii trei-cinci ani”, spune Akito Fukunaga, analist la sucursala din Tokio a Credit Suisse. “Daca ma intrebati ce-i mai ramane Japoniei de facut dupa asta, raspunsul meu este: nu prea multe.”

Cum a ajuns Japonia in asa o fundatura si cum inca se mai afunda este de fapt o lectie despre cheltuieli nesabuite. }ara a turnat sute de miliarde de dolari in proiecte de inginerie civila dupa incheierea razboiului, impanzind Japonia cu autostrazi, baraje si porturi. Cheltuielile au alimentat initial rapida dezvoltare postbelica a tarii si au mentinut la putere Partidul Liberal Democrat timp de cea mai mare parte a ultimei jumatati de secol. Dar dupa implozia rasunatoare a unei bule a activelor si a cotatiilor bursiere in 1990, tara s-a prabusit intr-o letargie economica prelungita.

Partidul Democrat, care a cucerit victoria la alegerile din august, a promis sa puna capat cheltuielilor publice excesive. Dar generoasa agenda sociala a guvernului – de la sprijinul financiar acordat familiilor cu copii si pana la accesul gratuit la educatia liceala – ameninta sa mareasca deficitul bugetar.