Țițeiul ieftin otrăvește producătorii de petrol și companiile îndatorate

Însă pentru primul petrolul ieftin înseamnă durere. La nivel macro, acest lucru este evident în vizitele pe care a început să le facă FMI, cu „obsesia“  lui pentru stabilitate: nu la Atena sau la Roma, unde băncile se zguduie la cel mai mic tremur pe burse, ci în Azerbaidjan, o țară cu un buget dependent aproape în totalitate de veniturile din petrol.

În general dictaturile producătoare de petrol din Asia Centrală, cum este Azerbaidjan, se regăsesc printre țările lovite cel mai dur de scăderea accentuată a cotațiilor petrolului mai ales deoarece, ca state foste sovietice, au rămas cu o dependență puternică de comerțul cu Rusia, un alt producător de petrol, după cum scrie pentru Project Syndicate Bill Emmott, fost editor șef la The Economist.
Prăbușirea cu 70% a prețurilor petrolului reprezintă un transfer colosal de 3.000 de miliarde de dolari în venituri anuale de la țările producătoare de petrol la cele consumatoare.

Cei mai mari beneficiari ai acestui transfer sunt țările puternic îndatorate, importatoare de petrol precum Grecia, Italia și Spania. Și Germania este răsfățată, după cum arată sondajele de opinie. Energia mai ieftină (Germania trece printr-o tranziție costisitoare de la energie poluantă la energie curată) și creșterea veniturilor prin majorarea salariilor i-au încurajat pe consumatorii nemți să cheltuiască mai mult, iar consumul a devenit cel mai puternic motor de creștere economică.

Însă încrederea și dispoziția de a cheltui sunt avantaje vulnerabile, mai ales în actualul mediu saturat de turbulențe și incertitudini.
În SUA, înjumătățirea prețului benzinei îi scoate mai mult pe americani în oraș, la restaurante. Însă ei economisesc mai mult decât ar vrea guvernul. În trecut, petrolul ieftin a stimulat creșterea economiei mondiale deoarece consumatorii cheltuiau mai mult dintr-un dolar suplimentar decât producătorii.

Petrolul ieftin poate deveni, în multe moduri, inamicul cererii. Când prețurile depășeau 100 de dolari pe baril, avea sens pentru un producător să investească în explorare în regiuni îndepărtate sau dificile precum Arctica, Africa de Vest și coasta Braziliei, explică The Economist. Pe măsură ce prețurile au coborât, au scăzut și investițiile. Proiecte în valoare de 380 de miliarde de dolari au fost înghețate. În SUA, cheltuielile cu active fixe din industria petrolului s-au redus la jumătate față de nivelul de vârf. Otrava s-a răspândit: indicele PMI (bazat pe intențiile directorilor de achiziții din companii) a înregistrat în decembrie o contracție accelerată de-a lungul întregului sector manufacturier american.

În Brazilia, durerile cauzate de prețurile petrolului companiei naționale Petrobras au fost exacerbate de un scandal de coprupție care a cauzat paralizie la cele mai ridicate niveluri ale guvernului.
Căderea investițiilor și prețurilor activelor este cu atât mai distructivă cu cât este mai rapidă. Prăbușirea prețurilor petrolului când economia mondială este șubredă poate declanșa defaulturi.
Posibilele revărsări în sistemul financiar sunt greu de evaluat. O mare parte din creșterea de 650 de miliarde de dolari a datoriilor companiilor din lumea emergentă începând cu 2007 este în industriile petrolului și materiilor prime.