Tinerii din ziua de astăzi adoptă o nouă filosofie de viață. Care este aceasta și cât de diferită este față de restul generațiilor, care fac foarte multe sacrificii pentru job

Generația Z spune „nu, mulțumesc” promovărilor din motive care merg dincolo de bani. Știu că pare SF, dar nu e. Ani de zile, calea corporativă a fost clară: muncești din greu (ceea ce în traducere liberă înseamnă overtime neplătit, taskuri care nu intră în fișa postului și multă, multă răbdare) și vei fi promovat. Pe scurt, trebuie să ajungi cât mai sus în vârful piramidei corporatiste.

Era un obiectiv care poate a fost necesar pentru părinții noștri pentru a supraviețui într-o corporație sau poate singura cale pe care o urmau toți și atunci nu prea aveai de ales, nu contest acest lucru. Ceea ce pot să contest cu siguranță e că și generația Z ar vrea să urmeze aceeași cale. Pentru că nu o face. Atunci când vorbesc cu prietenii mei despre carierele noastre, principalul lucru cu care ne punem toți de acord e acesta: mai multă muncă doar pentru a fi promovat nu merită banii și nici stresul. Definiția succesului pentru generația mea nu e un rol cât mai important într-o companie, pentru că, în primul rând, succesul pentru noi stă în afara biroului și cât mai departe de laptop și mailuri, în schimb succesul înseamnă să poți să faci lucruri care îți plac după program, să călătorești cât mai mult și să poți să ai 8 ore de somn pe noapte. Simplu, dar uneori extrem de dificil de găsit în viețile noastre.

Citeam într-un raport intitulat „Epuizat de muncă – Oportunitatea angajatorului” că epuizarea a crescut în ultimii trei ani din cauza crizei costului vieții și a repercusiunilor cauzate de pandemia de COVID-19, făcându-i pe tineri să se simtă copleșiți și epuizați în cariera lor. Din raport a reieșit că generația Z este cea mai afectată de burnout – 97% raportând sentimente de epuizare și 86% de stres. Mulți dintre noi mergem la terapie din cauza burnoutului și a stresului acumulat la locul de muncă, deci nu e o surpriză că asociem o promovare cu și mai mult stres. Deci concluzia e automat că nu merită. Cu toții ne dorim un echilibru între viața profesională și viața privată, iar slow living e mai mult decât un trend pe social media sau o filosofie de viață. Conceptul a evoluat din mișcarea slow food, care a început în Italia în anii 1980 ca o reacție împotriva popularității fast foodului. Fondată de Carlo Petrini în 1986, mișcarea slow food încuraja aprecierea mâncării tradiționale, preparată cu ingrediente locale și metode tradiționale. Aceasta a fost o reacție împotriva uniformizării și a culturii consumului rapid. În timp, ideea de „slow” s-a extins dincolo de alimentație. Prin anii 2000, mișcarea slow a început să influențeze alte aspecte ale vieții, inclusiv modul în care oamenii abordează munca, timpul liber și relațiile. Conceptul de slow living a devenit o reacție împotriva ritmului rapid al vieții moderne și a presiunii constante pentru productivitate și succes. Acesta a devenit extrem de cunoscut de generația Z chiar pe Instagram, unde a strâns peste 6 milioane de postări sub hashtagul #slowliving. Trendul promovează un stil de viață care solicită un echilibru între muncă și viață. În contextul economic și social din prezent, cumva generația Z a căzut de acord că munca poate fi doar muncă. Suntem complet mulțumiți de stilul nostru de viață și de salariul pe care îl câștigăm dacă la orele 18 putem pleca liniștiți acasă, fără să luăm cu noi și stresul următoarei zile sau taskurile nefinalizate. Așa că de ce e controversat pentru companii să nu îți dorești să obții o promovare, să te stresezi mai mult, să te epuizezi când poți continua să faci ceea ce funcționează pentru tine? Dincolo de trenduri și idei preconcepute, pentru generația Z slow living înseamnă „să muncești pentru a trăi”, nu „să trăiești pentru a munci”.  

Oana Ioniță, Social este Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium