În timp ce Bruxellesul, băncile, piețele financiare, agențiile de rating încearcă să țină România stabilă, să-i asigure finanțare pentru relansarea economică, la București, premierul și miniștrii s-au transformat în influenceri și anunță că vine recesiunea, că nu mai sunt bani de salarii și că riscăm să intrăm în incapacitate de plată

Cei care s-au instalat acum la Palatul Victoria, atât membrii guvernului cât și liderii partidelor coaliției guvernamentale, fac tot posibilul pentru a zugrăvi România, economia României, bugetul public, în cele mai proaste, cele mai negre culori. Fără să le ceară nimeni.

Nimeni nu contestă situația bugetară proastă, și chiar dacă numerele sunt mai mari, situația de acum nu este mai dificilă decât în 2009 sau 2010, când s-a majorat TVA-ul la 25% și salariile bugetare s-au tăiat cu 25%.

Dar de la situația actuală, în care economia și bugetul nu sunt în cea mai bună formă, până la a vorbi public despre cât de proastă este situația, așa cum vorbesc cei mai înalți oficiali ai guvernului, este diferență mare.

– Premierul Bolojan a vorbit la Bloomberg, cea mai importantă platformă de informații de business din întreaga lume, unde se raportează toate piețele financiare, despre situația în care România ar intra în incapacitate de plată  dacă nu se iau aceste măsuri de austeritate fiscală. Rezultatul fiscal îl vom vedea în următoarele luni și chiar în următorul an, dar de aici până la a vorbi de intrarea în incapacitate de plată a României este o diferență de la cer la pământ. Sunt sigur că premierul Bolojan nu are nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă ca o țară să intre în incapacitate de plată. Și el vorbește despre acest lucru în fața piețelor financiare internaționale, care finanțează România și dețin în acest moment mai mult de jumătate din datoria publică a României. Noroc că piețele financiare, că investitorii care cumpără titluri de stat românești – fie în valută, fie în lei – nu-l bagă în seamă pe premier.

– Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, vorbește cu asemenea nonșalanță despre recesiune, ca și cum deja suntem deja în această situație. Dacă tu, ca ministru al Finanțelor, anunți pe toată lumea că România se îndreaptă spre o asemenea situație, atunci toată lumea va fugi din calea acestei probleme și economia chiar va intra în recesiune.

– Radu Miruță, ministrul Economiei, anunță că ministerul lui, ca de altfel și alte ministere, nu mai are bani de salarii decât până în septembrie, adică lichidarea din august. Dar că va lua bani din alte poziții bugetare. O asemenea declarație reprezintă muniție de cea mai bună calitate pentru opoziție sau pentru contestatari ca să anunțe că guvernul Bolojan nu mai are bani.

– Toți cei de la putere vorbesc despre blocarea, închiderea, anularea PNRR ca și cum această situație s-a întâmplat deja. Până una alta, PNRR-ul se renegociază și mai bine de jumătate din bani sunt pe masă.

– Influencerii actualei coaliții, adică liderii politici, pentru că sunt prezenți mai mult pe Facebook și pe celelalte platforme sociale decât la guvernare, contestă toată ziua măsurile lui Bolojan, ca și cum ei nu ar fi în Coaliție sau în guvern. La un moment dat, cineva care finanțează bugetul chiar va crede că se rupe guvernul, că se rupe Coaliția, că se rupe România, și începe să vândă deținerile în titluri de stat, declanșând apoi o vânzare generalizată. De-abia atunci România ar avea mari probleme.

Până una alta, economia a rămas pe plus în T2 și în Semestrul I (0,3%), chiar dacă inflația va crește de la 7,8% cât a fost în iulie, la 9,4-9,6% în august sau septembrie nu este un capăt de țară, și oricum inflația mai mare ajută bugetul, ajută guvernul.

Piețele financiare, atât piața internă și cât și cea externă, funcționează normal pentru România, guvernul se împrumută fără probleme și chiar la dobânzi în scădere, cursul valutar leu/euro este stabil, iar valuta reintră din nou în țară.

Pentru echilibrarea situației bugetare se închid șantiere, se taie investiții, se rediscută anumite proiecte, dar nu se închide toată țara. Această supracontractare de lucrări publice reprezintă o problemă, arieratele care se ascund în dosare reprezintă o problemă, dar nu este ceva ce poate dărâma o economie, o țară. Nu se mai face un stadion în doi ani, ci poate în zece ani, când vor fi bani. Dacă nu se mai asfaltează un drum într-un sat unde nu mai este nimeni, nu cade o economie.

Programul Anghel Saligny este mai mult o afacere a autorităților locale decât un program coerent, strategic de dezvoltare economică.

Companiile au nevoie acum să știe cât mai repede ce înseamnă Pachetele fiscale 2, 3, 4 sau câte or mai fi, ca să-și facă bugetul pe 2026 și să vadă dacă mai alocă sau nu bani pentru investiții.

Băncile stau pe bani, finanțează doar activitatea curentă a companiilor, pentru că la nivelul creditelor de investiții nu există cerere, pentru că firmele se uită și ele la vorbele celor de la Palatul Victoria, la vorbele liderilor Coaliției și decid că este mai bine să aștepte cu noi investiții și noi angajări.  

Poate rezultatele fiscale rezultate în urma Pachetelor fiscale de austeritate nu vor fi cele estimate, poate va fi nevoie și de alte măsuri fiscale. Dar companiile au nevoie să știe cât mai repede pe ce se bazează.

De asemenea, piețele financiare, cele care împrumută România, se uită și ele la Pachetele fiscale pentru a vedea dacă sunt credibile sau nu, ca apoi să acționeze în consecință – să scadă dobânzile sau să le crească.  

Ciprian Dascălu, economistul-șef al BCR, spune că creșterea TVA, de care s-a făcut atât de mult caz, are un impact mai mic decât creșterea dobânzilor la care se împrumută statul și România în ansamblu. Adică este de preferat creșterea TVA pentru a scădea dobânzile, dobânzi care sunt mari și au devenit o problemă pentru datoria publică. Sumele pe care le plătește guvernul în contul dobânzilor au ajuns să fie mai mari decât impozitul pe profit obținut din întreaga economie.

Comisia Europeană, Bruxellesul, marii finanțatori ai României, băncile internaționale, piețele financiare, agenții de rating fac tot posibilul să țină România stabilă, să țină finanțele publice pe linia de plutire, să țină economia și businessul din România pe plus. Prin fapte, adică prin sumele investite, din finanțările acordate, prin deciziile luate, nu din vorbe. Doar cer guvernului, cer Coaliției stabilitate, ceva coerență și luarea unor măsuri fiscale ca parte a unui program fiscal pe termen de șapte ani de reducere a deficitului bugetar și de a pune ordine în finanțele publice nu peste noapte, ca pe vremea lui Băsescu, ci în ani.

La polul opus, premierul, miniștrii guvernului, liderii politici ai Coaliției, care se cred influenceri, fac tot posibilul să zugrăvească România în cele mai proaste culori, ca și cum ar vrea să ne ducem în recesiune și chiar în încetare de plăți.

Nu există nicio alternativă la acest program de austeritate, așa cum este el anunțat prin aceste măsuri din pachetele fiscale, și care să aibă o finanțare.

Bruxellesul, băncile, piețele financiare spun guvernului că dacă ia anumite măsuri vor finanța în continuare România.

Orice alt program care se vântură nu are niciun fel de finanțare, nici măcar de o rată.

Dacă Bolojan, Nazare, Miruță etc. nu ar vorbi așa cum vorbesc despre situația României, ar fi mai bine și poate am evita recesiunea sau orice altceva.

Dacă Coaliția ar veni pe lângă programele fiscale și cu ceva proiecte de relansare economică, poate economia ar reveni din nou pe o creștere economică mai evidentă.