Primul la birou, ultimul care pleacă? O regulă care nu mai ține loc de performanță
Când și-a început cariera, Gerasimos Contoguris primea de la tatăl său un sfat de bază pentru reușita în carieră: să fie primul care ajunge la birou și ultimul care pleacă. Astăzi, directorul People & Culture al Philip Morris România consideră…

Când și-a început cariera, Gerasimos Contoguris primea de la tatăl său un sfat de bază pentru reușita în carieră: să fie primul care ajunge la birou și ultimul care pleacă. Astăzi, directorul People & Culture al Philip Morris România consideră că această regulă este depășită. Performanța, adaptabilitatea și valoarea adusă în echipă contează mai mult, într-o piață în care competențele se schimbă rapid, iar inteligența artificială începe să preia sarcini din activitatea de zi cu zi. Cum alegi oamenii care pot crește odată cu afacerea și cum îi convingi să rămână?
La un târg de cariere organizat într-o universitate din București, un tânăr s-a apropiat de Gerasimos Contoguris și l-a întrebat ce îi poate oferi Philip Morris. Directorul de resurse umane a întors întrebarea: ce își dorește el să facă în viață? Răspunsul a venit cu un cuvânt pe care mulți angajatori îl asociază deja cu generația Z. Tânărul își dorea un job interesant, dar și unul „chill”. Contoguris a continuat discuția. Ce însemna, mai exact, un loc de muncă bun? Tânărul voia să se dezvolte, să fie provocat, să învețe și să simtă că munca sa are impact. Atunci a venit următoarea întrebare: dacă jobul care îi oferă toate acestea nu este unul relaxat, ce ar alege? „A spus că și-ar dori să facă lucrul care îi stârnește pasiunea”, povestește Gerasimos Contoguris, Senior Director People & Culture al Philip Morris România, în cadrul Meet the Employer. Pentru el, conversația arată cât de ușor se poate ajunge la concluzii despre o generație înainte de a înțelege ce încearcă să spună oamenii din ea. În spatele unor formulări care pot suna a lipsă de ambiție se pot afla așteptări de dezvoltare și de implicare profesională. „Cred că există clișee și probleme de comunicare. Și mai cred că, oricât de tineri ne-am simți, uneori, după ani de experiență, tindem să uităm cum am intrat noi în lumea muncii și a afacerilor”, spune el. Își amintește și felul în care arăta sfatul primit în propria familie. Tatăl său îi spunea că trebuie să fie primul care ajunge la birou și ultimul care pleacă. Era o recomandare potrivită felului în care generațiile anterioare înțelegeau angajamentul profesional, consideră Contoguris. Astăzi, însă, criteriile trebuie revizuite. „Cred că acesta este un mesaj depășit în prezent. Munca ține mult mai mult de performanță, de adaptabilitate, de crearea unui impact și a unei valori.”
Mai este piața muncii de partea angajaților?
În ciuda prudenței din economie, Contoguris consideră că profesioniștii care și-au construit competențe relevante au în continuare posibilitatea de a alege. Unele companii sunt mai atente la investiții, nu mai înlocuiesc automat fiecare persoană care pleacă și nu mai creează poziții în același ritm. Și angajații pot deveni mai precauți atunci când analizează o schimbare. Acest context nu elimină însă competiția pentru oamenii de care organizațiile au nevoie. „Cred că este în continuare, în mare măsură, o piață a angajaților. Într-adevăr, prudența creată de situația economică și de contextul general din ultimii ani îi face pe oameni mai precauți. Poate face și unele companii mai prudente. Nu toate companiile ies în piață pentru a înlocui poziții sau pentru a crea altele noi. Companiile trebuie să aibă încredere în investițiile pe care le fac.” Diferența este dată, în evaluarea sa, de felul în care fiecare profesionist a investit în propria dezvoltare. „Pentru oamenii care și-au asumat responsabilitatea pentru dezvoltarea lor, care au construit competențe valoroase și au lucrat la ei înșiși, este în continuare o piață a angajaților.” Contoguris se descrie ca un optimist rezervat în privința României. Observă dificultățile economice, dar și competențele și specializările dezvoltate în ultimii ani, pe care le consideră un avantaj pentru piața locală a muncii. În cadrul Philip Morris România, vorbește despre o echipă de peste 1.500 de angajați, în fabrica din Otopeni și în organizația comercială. Potrivit datelor prezentate de el în interviu, peste 90% din producția fabricii este exportată.
În recrutare, o direcție importantă este pregătirea oamenilor care pot ocupa în viitor roluri mai complexe. Compania derulează programe de internship, programe pentru absolvenți și inițiative dedicate viitorilor lideri, dezvoltate inclusiv la nivel european. „Încercăm să construim bazele pentru liderii viitorului și să ne asigurăm că putem dezvolta și atrage talentul disponibil în piață”, spune el.
Ce caută la cei aflați la început de carieră?
Contoguris pune accent pe motivație, dorința de a învăța și disponibilitatea de a acumula experiențe diferite. În programele pentru cei aflați la început de carieră, compania încearcă să identifice și zona în care fiecare își poate folosi cel mai bine aptitudinile. Există nevoi concrete în activitatea comercială și pentru anumite specializări din fabrică. Privind însă dincolo de ocuparea unei poziții, preocuparea sa este să găsească oameni care se pot dezvolta în organizație. „Nu ne concentrăm eforturile asupra unor domenii specifice. Ne concentrăm asupra unor competențe, în primul rând asupra abilităților personale și relaționale. Căutăm oameni care au ambiție, care vor să urmeze o carieră internațională într-o companie foarte mare.” Propriul său traseu îi oferă un argument pentru mobilitatea între departamente. A început în vânzări și a trecut ulterior în formare, dezvoltare organizațională și resurse umane. Experiența comercială îl ajută, spune el, să înțeleagă mai bine problemele colegilor din vânzări și să le ofere sprijin relevant. „Credem mult în oamenii care pot avea experiențe variate într-o companie. Credem că acest lucru le oferă o perspectivă mai largă. Faptul că înțelegi un domeniu îți permite să îl sprijini mai bine dintr-un alt domeniu.” Contoguris a studiat economie maritimă și a lucrat în companii de transport maritim în timpul facultății. Experiența l-a ajutat să descopere că nu acela era domeniul în care își dorea să își construiască viitorul. A încercat apoi vânzările, unde i-au plăcut contactul cu oamenii, varietatea situațiilor și provocările zilnice. Cariera l-a dus din Atena în Germania și apoi în Austria, unde a coordonat activitatea de vânzări. Trecerea către resurse umane a venit într-un moment în care Philip Morris avea nevoie să pregătească echipele pentru schimbarea modelului comercial. Compania, orientată tradițional către relația cu alte companii, își dezvolta interacțiunea directă cu consumatorul. Contoguris cunoștea activitatea și dificultățile echipelor de vânzări. Trebuia să învețe însă cum să construiască programe de formare și experiențe de învățare pentru ele. „Îmi lipsea partea de cunoaștere despre cum creezi materiale de training, cum lucrezi cu participanții și cum construiești parcursuri de învățare, dar acestea sunt lucruri pe care le-am învățat pe drum.” Mutarea i-a schimbat direcția profesională. „Ca organizație, acordăm multă valoare învățării și dezvoltării pe toate direcțiile, atât pe verticală, cât și pe orizontală. A fost una dintre cele mai valoroase experiențe din cariera mea.” A urmat și apropierea de un tip diferit de rezultat: progresul oamenilor. „Faptul că eram mai aproape de oameni, că puteam avea un impact asupra felului în care se dezvoltă și asupra modului în care li se schimbă carierele și viețile m-a făcut să mă îndrăgostesc de acest domeniu.”
Salariul atrage. Ce îi face pe oameni să rămână?
Contoguris consideră că salariul și beneficiile trebuie să fie competitive pentru rolurile pe care compania vrea să le ocupe. Ele reprezintă însă baza relației cu angajatul. Pentru a construi o perspectivă profesională pe termen mai lung, este nevoie de oportunități de dezvoltare și de un dialog despre ce își dorește fiecare. „Uneori mă gândesc că beneficiile și salariile sunt condiții de bază. Trebuie să fii la nivelul potrivit pentru rolurile potrivite. Și noi facem asta. Dar nu cred că acest lucru rezolvă provocările viitorului. Oamenilor trebuie să le placă ceea ce fac, trebuie să aibă motivație.” Prin programul Growth at PMI, compania urmărește felul în care oamenii primesc feedback, învață și își formulează aspirațiile profesionale. Discuția despre dezvoltare trebuie să ajute atât angajatul, cât și organizația să înțeleagă ce ar putea urma. În evaluarea sa, posibilitatea de a crește este și unul dintre motivele importante pentru care oamenii aleg să rămână. El descrie plecările voluntare din companie ca fiind reduse, fără să avanseze în interviu un procent. „În cele din urmă, ceea ce contează foarte mult pentru oameni este dezvoltarea, oportunitatea de a crește, aspirația pe care o au și măsura în care aceasta se poate împlini în companie.”
Contoguris respinge ideea că interesul pentru un program echilibrat ar însemna automat lipsa disponibilității pentru efort. Consideră însă că tinerii trebuie să înțeleagă ce presupune construirea unei competențe, inclusiv în domenii care par, din exterior, mai accesibile. Rețelele sociale prezintă multe exemple de succes și au devenit ele însele o opțiune de carieră. Crearea de conținut poate părea o alternativă la angajarea într-o companie, dar și aici rezultatele presupun timp și consecvență. „Mesajul pe care încerc să îl transmit oamenilor cu care am aceste conversații este că și exemplele pe care le vedem necesită efort susținut. Necesită ca oamenii să investească timp.” Inteligența artificială face mai ușor accesul la informație și poate ajuta la structurarea ei pentru învățare. Interesul pentru un domeniu și timpul dedicat lui vor continua însă să facă diferența, consideră el. În același fel privește și perseverența în căutarea unui loc de muncă. Povestește că a avut numeroase candidaturi fără răspuns sau respinse, inclusiv în perioade în care căuta o schimbare de direcție. „Am avut multe succese în carieră, dar am avut și multe eșecuri. Am avut nenumărate candidaturi care au rămas necitite sau care au fost respinse. Face parte din viață.”
Cum schimbă AI o zi de muncă?
În cazul său, impactul inteligenței artificiale s-a acumulat prin schimbări mici. Mai întâi a folosit instrumentele pentru ajustarea unor e-mailuri, apoi pentru redactarea de ciorne. În prezent, le poate adresa întrebări pentru care înainte ar fi trebuit să consulte mai mulți colegi, în limitele accesului său la informațiile din organizație. „Nu a existat o singură schimbare fundamentală care să transforme complet felul în care lucrez în câteva luni. A fost adăugarea treptată a încă unei mici schimbări.” La finalul zilei, aceste economii de timp încep să conteze. „În timp, economiile mici de câte cinci minute aici și cinci minute acolo ajung să însemne 40 de minute sau o oră economisită într-o zi. Iar acea oră este timpul de care am nevoie ca să reflectez la un proiect viitor, să lucrez la ceva care va avea un impact mare și să continui să construiesc acel spațiu. Pentru mine, a fost o schimbare majoră.” Experiența îl face să privească transformarea la nivelul sarcinilor concrete dintr-un rol. În multe organizații, spune el, instrumentele disponibile schimbă deja activități de zi cu zi, în timp ce transformarea completă a unor meserii rămâne un proces mai amplu. Și în producție, tehnologia este urmărită din mai multe perspective: eficiență, volume, calitate și condiții mai bune pentru oameni. Robotizarea poate reduce greutățile transportate sau timpul petrecut cu operațiuni repetitive și poate elibera resurse pentru activități cu o contribuție mai mare. „Căutăm eficiență? Da. Orice companie rezonabilă încearcă să își îmbunătățească modelul de operare și să creeze eficiență. Dar ceea ce încercăm să facem este să construim eficiență astfel încât oamenii să adauge valoare și să ia decizii mai bune.”
Ne apropie tehnologia de săptămâna de lucru de patru zile?
Contoguris spune că i-ar plăcea perspectiva unui program mai scurt, dar consideră că este prea devreme pentru a spune când și în ce condiții ar putea deveni un model răspândit. Discuția despre AI are, în opinia sa, mai multe niveluri. Unul privește ceea ce poate face concret un angajat astăzi cu instrumentele disponibile. Altul se referă la transformarea unor departamente sau activități. Mai departe sunt scenariile despre felul în care tehnologia ar putea schimba economii întregi în următorii ani. „Există mult entuziasm, există investiții uriașe. Schimbarea efectivă vine însă ceva mai lent.” Pentru un program de patru zile ar conta valoarea pe care AI o va produce în practică și ritmul în care companiile și economiile o vor adopta. Deocamdată, acest ritm diferă între țări, organizații și angajați. Întrebarea imediată este ce face fiecare cu timpul deja câștigat: cum îl folosește pentru a lua decizii mai bune, pentru a învăța sau pentru a contribui la alte proiecte.
În ceea ce privește responsabilitatea pentru învățarea metodelor de folosire a noilor tehnologii, el crede că și companiile trebuie să creeze infrastructura, să ofere instrumentele și să stabilească felul în care sunt folosite. Au și responsabilitatea de a invita oamenii să participe la schimbare și de a le pune la dispoziție oportunități de pregătire. Rezultatul depinde însă și de disponibilitatea fiecăruia de a învăța. „Responsabilitatea fundamentală de a oferi mediul și instrumentele aparține, evident, companiei. O companie trebuie să pună infrastructura la dispoziție, să organizeze și să gestioneze inițiativele de AI, să plătească instrumentele pe care le oferă angajaților. Apoi trebuie să îi invite pe oameni să participe la această schimbare fundamentală.” Există o limită a ceea ce organizația poate obține doar prin acces și programe de formare. „Nu poți impune schimbarea, cunoașterea sau motivația unei persoane. Compania mă poate invita la un training, dar nu mă poate obliga să fiu atent. Nu poate învăța în locul meu.” În același timp, accesul la instrumentele de AI este astăzi mai larg decât în cazul multor tehnologii anterioare. Oamenii pot experimenta și în afara locului de muncă, pentru a înțelege cum formulează cereri și cum verifică utilitatea răspunsurilor. „Invitația mea, în primul rând către mine însumi, dar și către oamenii cu care interacționez, este să facă asta și în viața personală. Modelele sunt foarte asemănătoare și, cu cât petrecem mai mult timp învățând cum să le adresăm cereri și cum ne pot servi nevoile în domenii specifice, cu atât este mai bine.”
În recrutare, inteligența artificială poate organiza informații, poate face rezumate și poate ajuta la etape preliminare ale selecției, în funcție de legislația locală și de complexitatea rolurilor. Contoguris insistă însă că deciziile despre oameni trebuie să rămână în responsabilitatea oamenilor. „Componenta umană este prezentă peste tot în noul model de recrutare. Dar aceasta nu este doar o întrebare despre recrutare. Este o întrebare morală fundamentală și o întrebare de business despre cum integrezi AI în modelul tău de afaceri.” Una dintre preocupările sale este validarea informațiilor generate de aceste instrumente. O alta privește riscul ca prejudecăți deja existente să fie reproduse în procese automatizate. „Modelele de AI au fost antrenate pe experiența umană colectivă, iar experiența umană conține prejudecăți. Nu putem risca să perpetuăm aceste prejudecăți introducându-le într-un sistem automat.” El vede rolul tehnologiei în creșterea vitezei, eficienței și calității procesului, cu verificări și responsabilitate umană pentru decizia finală.
Cum arată interviul pentru un viitor lider?
Contoguris participă direct la recrutare, inclusiv pentru poziții de conducere. Spune că încearcă să privească dincolo de cerințele imediate ale unui post și să înțeleagă ce ar putea face persoana respectivă în organizație pe termen mai lung. Experiența și competențele tehnice necesare rolului sunt evaluate în procesul de selecție. În conversațiile sale, acordă însă mult timp felului în care candidatul gestionează complexitatea, își construiește relațiile și reacționează în situații neclare. „Cum gestionează complexitatea? Are motivație? Își imaginează un viitor? Face pași pentru a ajunge acolo? Cum își construiește relațiile? Cum funcționează la nivel emoțional atunci când se confruntă cu situații mai ambigue? Cum citește atmosfera dintr-o încăpere? Cum înțelege dinamica ce trebuie gestionată într-o conversație cu miză mare pentru a atinge un obiectiv?” Compania a recrutat și oameni pentru poziții pe care nu le mai ocupaseră anterior, atunci când a considerat că experiența lor transferabilă și abilitățile personale le permit să facă pasul. Un exemplu este mutarea din vânzări în marketing, care poate extinde perspectiva profesională chiar și pentru cineva care își dorește să revină ulterior în vânzări.
„Ne-am asumat aceste alegeri pentru că eram convinși că abilitățile personale pe care le vedeam erau cele potrivite.”
Deși interviul presupune o interacțiune personală, Contoguris spune că evaluarea trebuie susținută de informații și exemple. Compania încearcă să reducă prejudecățile și să construiască interviuri care permit compararea candidaților pentru același tip de rol. Întrebările despre situații ipotetice pot primi răspunsuri foarte bine pregătite. El preferă experiențele reale. „Este foarte ușor să întrebi pe cineva ce ar face într-o asemenea situație. Probabil ar putea să îți ofere un răspuns foarte elocvent și inteligent. Întrebarea nu este ce ai face. Întrebarea este ce ai făcut, ce ai învățat și cum ai gestionat o situație complexă. Și, chiar mai bine, dacă nu a funcționat, cum ți-ai adaptat abordarea în viitor.” Greșelile pot oferi informații importante despre capacitatea unui candidat de a învăța. Contoguris spune că și el a greșit în carieră și că recunoașterea acestor momente face parte din dezvoltare. „Toată lumea face greșeli. Dacă cineva susține că nu face, fie minte, fie nu a recunoscut greșeala pe care a făcut-o. Întrebarea nu este dacă cineva greșește, ci cum gestionează greșeala, cum gestionează feedbackul care vine din ea, fie el exprimat sau neexprimat, și cum se adaptează.”
De ce să trimiți un angajat bun într-o altă țară?
Mobilitatea internațională are mai multe roluri în cadrul grupului. Poate răspunde unei nevoi de expertiză dintr-o piață, poate pregăti un angajat pentru responsabilități mai complexe și poate oferi următorul pas profesional atunci când acesta nu este disponibil în organizația locală. Contoguris spune că Philip Morris a avut și are angajați din România cu parcursuri internaționale. Pentru cei care își doresc o asemenea carieră, accesul la alte piețe este și un argument de atracție. „Dacă ai oameni talentați care cresc mai repede decât organizația în care lucrează în acel moment, este fundamental greșit să îi faci să aștepte.” Într-un grup prezent în mai multe țări, dezvoltarea oamenilor poate fi gândită dincolo de organigrama unei singure filiale. „Nu trebuie să aștepte să se întâmple ceva în piața lor de origine. Pot merge mai departe.” Abonamentele pentru activitate fizică, programele de asistență pentru angajați, inițiativele dedicate lecturii și evenimentele interne fac parte din oferta descrisă de Contoguris. El include însă în aceeași discuție claritatea obiectivelor și calitatea conducerii. Un angajat are nevoie să știe ce se așteaptă de la el, ce se întâmplă cu afacerea și cum contribuie la rezultate. Relația cu managerul influențează puternic experiența zilnică. „Foarte des, oamenii își părăsesc șeful, nu compania. Suntem o companie foarte mare și facem tot posibilul să investim în pregătirea liderilor.” Această pregătire include cursuri, resurse online și sprijin pentru aplicarea în activitate a instrumentelor de evaluare și dezvoltare. Managerii sunt pregătiți inclusiv pentru conversațiile despre progresul profesional al membrilor echipei. „Oamenii trebuie să știe ce se întâmplă. Când pot pune întrebări, când pot înțelege ce se întâmplă în companie, ce se întâmplă cu modelul de business, cum contează contribuția lor și pot transmite asta echipelor, atunci leadershipul funcționează cu adevărat.” Compania folosește și sondaje și programe de ascultare a angajaților pentru a adapta inițiativele la nevoile exprimate. Contoguris spune că agenda sa include în continuare extinderea oportunităților de învățare, inițiative de bunăstare și grupuri de sprijin pentru angajați.
Ce ar trebui să facă un candidat înainte să încerce să impresioneze?
Pentru cei aflați la primele interviuri, dificultățile pot ține de felul în care își prezintă experiența, de formularea întrebărilor sau de lipsa obișnuinței de a purta o asemenea conversație. Contoguris consideră că îndrumarea și mentoratul îi pot ajuta să își exprime mai bine calitățile. Îi încurajează însă să fie sinceri despre limitele lor și despre ce își doresc. Un proces de recrutare care nu se încheie cu angajare poate reflecta și o nepotrivire între aspirațiile persoanei și cultura organizației. „Candidații nu ar trebui să încerce să creeze cea mai bună impresie pentru un anumit angajator cu orice preț. În cele din urmă, ambele părți trebuie să ia o decizie. Dacă există o nepotrivire între cultura unei companii și aspirația unui angajat, poate că este mai bine ca procesul de recrutare să nu se finalizeze.” Pentru următorii ani, principalul pariu rămâne viteza cu care oamenii și companiile se adaptează tehnologiei. Contoguris evită predicțiile precise într-un domeniu în care schimbările se succed atât de repede. „Cinci ani de acum înainte înseamnă o eternitate. Ritmul de creștere a capabilităților tehnologice este atât de mare, încât este foarte dificil să prezici ce se va întâmpla chiar și peste doi ani.” Recomandarea lui pentru cei care își construiesc sau își regândesc cariera este să se implice în această schimbare, să învețe și să își păstreze valorile atunci când aleg unde și cu cine vor lucra. „Să fii tu însuți, să rămâi fidel valorilor tale, să găsești misiuni, culturi și oameni alături de care îți place să lucrezi reprezintă începutul și sfârșitul mulțumirii și al satisfacției față de ceea ce faci.”
Ce urmărește Gerasimos Contoguris la un interviu de angajare?
Pentru Gerasimos Contoguris, Senior Director People & Culture al Philip Morris România, recrutarea presupune și evaluarea potențialului unui candidat de a prelua, în timp, responsabilități mai complexe. Dincolo de experiența și competențele tehnice necesare postului, urmărește motivația, felul în care persoana își construiește relațiile și capacitatea de a gestiona situații ambigue. „Întrebarea nu este ce ai face. Întrebarea este ce ai făcut, ce ai învățat și cum ai gestionat o situație complexă. Și, chiar mai bine, dacă nu a funcționat, cum ți-ai adaptat abordarea în viitor.” Preferă exemplele concrete răspunsurilor despre situații ipotetice, pentru care candidații pot veni foarte bine pregătiți. Greșelile sunt relevante prin felul în care au fost recunoscute și prin schimbările pe care le-au produs ulterior în comportament. „Întrebarea nu este dacă cineva greșește, ci cum gestionează greșeala, cum gestionează feedbackul care vine din ea, fie el exprimat sau neexprimat, și cum se adaptează.” Compania a recrutat inclusiv oameni pentru roluri pe care nu le mai ocupaseră, mizând pe experiența transferabilă și pe abilitățile personale. Trecerea din vânzări în marketing este un astfel de exemplu: poate lărgi perspectiva profesională chiar și pentru cineva care își dorește să revină ulterior în vânzări.

CARTE DE VIZITĂ
Gerasimos Contoguris, Senior Director People & Culture, Philip Morris România:
1. Deține funcția de Senior Director People & Culture în cadrul Philip Morris România din noiembrie 2024;
2. Are peste 10 ani de experiență în Philip Morris International, unde și-a construit o carieră internațională în departamentele comerciale și de resurse umane, în Germania, Austria, Grecia și Elveția;
3. În rolul actual, coordonează strategia de resurse umane pentru divizia comercială și fabrica Philip Morris România din Otopeni;
4. Contribuie la dezvoltarea unei culturi organizaționale bazate pe încredere, colaborare și dezvoltarea continuă a oamenilor;
5. Este absolvent al Universității din Pireu, cu o diplomă de licență în economie maritimă, și are un MBA în inginerie financiară la Universitatea de Economie și Afaceri din Atena.
Sursa: informații furnizate de companie
10 idei principale din discuția cu Gerasimos Contoguris, Senior Director People & Culture, Philip Morris România
1. Performanța contează mai mult decât timpul petrecut la birou. Regula de a veni primul și de a pleca ultimul este depășită, consideră Contoguris. Evaluarea trebuie să urmărească rezultatele, adaptabilitatea și contribuția fiecăruia.
2. Profesioniștii cu competențe relevante au în continuare opțiuni. Deși companiile recrutează mai prudent, oamenii care au investit în propria dezvoltare își păstrează puterea de negociere, în evaluarea sa.
3. Generația Z trebuie înțeleasă dincolo de clișee. Dorința unui job „chill” poate coexista cu ambiția de a învăța, de a primi responsabilități și de a avea impact. Discuțiile aprofundate pot clarifica aceste așteptări.
4. Recrutarea urmărește și potențialul pentru roluri viitoare. Motivația, capacitatea de a gestiona complexitatea și abilitățile relaționale pot susține trecerea între departamente și dezvoltarea către poziții de conducere.
5. Salariul și beneficiile sunt baza, iar dezvoltarea susține retenția. Oamenii au nevoie să vadă cum își pot împlini aspirațiile în companie. Mobilitatea internațională poate oferi următorul pas atunci când organizația locală nu îl are disponibil.
6. AI poate elibera timp prin automatizarea unor sarcini mici. Contoguris estimează că economisește zilnic
40–60 de minute, pe care le folosește pentru reflecție și proiecte cu impact mai mare. O săptămână de lucru de patru zile depinde însă de transformări mai ample.
7. Învățarea este o responsabilitate comună. Compania trebuie să ofere infrastructură, instrumente și pregătire, iar angajatul trebuie să participe activ. Accesul la un curs nu garantează însușirea cunoștințelor.
8. Deciziile de recrutare trebuie să rămână la oameni. AI poate organiza și sintetiza informații, dar rezultatele necesită validare, inclusiv pentru a limita reproducerea prejudecăților în selecție.
9. Experiențele reale și lecțiile din greșeli sunt relevante la interviu. Contoguris urmărește ce a făcut concret candidatul, cum a gestionat dificultățile și ce a schimbat ulterior în propria abordare.
10. Calitatea managerului influențează bunăstarea și decizia de a rămâne. Obiectivele clare, comunicarea și conversațiile despre dezvoltare completează beneficiile oferite angajaților. Pregătirea liderilor este, astfel, o componentă importantă a experienței de lucru.
SFATURI PENTRU CANDIDAȚI ȘI PROFESIONIȘTII DIN HR
► „Să fii tu însuți, să rămâi fidel valorilor tale, să găsești misiuni, culturi și oameni alături de care îți place să lucrezi reprezintă începutul și sfârșitul mulțumirii și al satisfacției față de ceea ce faci.”
► „Invitația mea pentru toată lumea este să fie întotdeauna sinceră.” Candidații ar trebui să vorbească deschis atât despre ceea ce pot face, cât și despre ceea ce mai au de învățat.
► „Încercați lucruri noi și, prin încercare și eroare, descoperiți lucruri despre voi, despre ceea ce faceți bine, despre ceea ce trebuie să dezvoltați și, în același timp, despre ceea ce vă place.”
► În utilizarea AI pentru recrutare, decizia trebuie să rămână la oameni, iar informațiile oferite de instrumentele digitale trebuie validate.
► „Întrebarea nu este ce ai face. Întrebarea este ce ai făcut, ce ai învățat și cum ai gestionat o situație complexă.”
► „Dacă ai oameni talentați care cresc mai repede decât organizația în care lucrează în acel moment, este fundamental greșit să îi faci să aștepte.”
Cele mai citite acum