„Terminatorii“ de joburi atacă Wall Street-ul

Pe 6 noiembrie, după ce s-a trezit, abia a avut timp să-și toarne un pahar cu suc de portocale și să-și deschidă laptopul înainte ca guvernul să publice ultimul raport despre piața muncii. Așezat la masă în garsoniera sa din Chelsea, apăsa nervos, repetat, butonul de refresh al browserului, în timp ce software-ul companiei sale, Kensho, prelucra datele adunate direct de pe site-ul biroului de statistică. În doar două minute o analiză automată făcută de Kensho a apărut pe ecran: o scurtă trecere în revistă urmată de 13 evoluții probabile ale investițiilor pe baza reacțiilor lor din trecut la date asemănătoare.

Nadler n-ar fi putut niciodată să verifice analiza. Are la bază zeci de seturi de date. Analistul voia doar să se asigure că Kensho a extras cifrele corecte din raportul guvernului. Doar atât putea face, având în vedere că în cinci minute analiza Kensho urma să ajungă la angajații de la Goldman Sachs, scrie The New York Times.

Goldman nu este doar client, ci și cel mai mare investitor al Kensho. Nadler, în vârstă de 32 de ani, și-a petrecut restul dimineții discutând cu câțiva din utilizatorii lui Kensho de la Goldman – un executiv de top al biroului de trading cu derivative și un manager de fonduri – apoi a plecat cu un taxi Uber spre turnul de sticlă și oțel al băncii din Manhattan. Acolo îl aștepta un prânz de afaceri. 

Aproape toți cei de acolo sunt în ținută rigidă de afaceri, însă el foarte rar vine îmbrăcat în altceva decât costumația sa standard: sandale de piele Louis Vuitton, tricou și pantaloni marca Alexander Wang. Nadler are 10 seturi de astfel de haine. Pentru aspectul său auster s-a inspirat din vacanța de vară petrecută în Japonia, când și-a petrecut cea mai mare parte a timpului vizitând temple și meditând (în japoneză Kensho reprezintă unul din primele niveluri ale conștiinței din progresia budistă Zen). În vremurile acelea lupta pentru un doctorat la Harvard. Tot atunci a scris și un volum de poezie, vechi poeme de dragoste imaginare, pe care îl va publica anul acesta Farrar Straus & Giroux, o legendară editură americană. 

Biroul lui Nadler este la doi pași de clădirea Goldman, la etajul 45 al Turnului Libertății, o clădire simbol construită pentru a sfida terorismul după atentatele din 2001 în urma cărora s-au prăbușit turnurile gemene World Trade Center. Acolo un jurnalist la The New York Times s-a întâlnit cu Nadler, la puțin timp după ce acesta a plecat de la discuțiile de la Goldman. Are în jur de 15 angajați care împart o cameră largă, organizată în stilul start-up-urilor. Au acolo și un acvariu mare și difuzoare cochete din care se aude muzică electronică. Nadler are un spațiu propriu, într-o margine, cu un birou mare făcut din stâlpi vechi de lemn, un uriaș scaun tapițat cu piele și un taburet.

Nadler a discutat cu jurnalistul așezat pe acel taburet, cu picioarele desculțe îndoite sub el. I-a povestit despre amuzamentul pe care Kensho îl stârnește, cu viteza sa, la Goldman. „Oamenii ăia mereu îmi zic: «Îmi petreceam două din cinci zile pe săptămână făcând astfel de lucruri» sau «Aveam pe timpuri un tip a cărei misiune nu era alta decât să facă o astfel de treab㻓, spune Nadler.

Poate că sună a laudă, dar Nadler descrie aceste reacții în primul rând pentru a-și explica îngrijorările despre impactul pe care start-up-uri ca al său îl vor avea asupra industriei financiare. În zece ani, spune el, între o treime și jumătate din angajații de acum din industria financiară își vor pierde locul de muncă din cauza lui Kensho și a altor programe asemănătoare.

Primele victime au fost angajații cu salarii mici, mulți dintre ei devenind nenecesari când bursele au intrat în era electronică. Șocul s-a propagat în cercetare și analiză, după ce au apărut programe precum Kensho, care pot efectua analize luând în calcul baze enorme de date mult mai rapid și mai precis decât ar putea-o face vreodată vreun om.

Următorii pe lista victimelor vor fi cei care se ocupă de clienți. Curând, interfețe sofisticate vor lua locul oamenilor, iar clienții le vor prefera.

„Mă gândesc ca în 5-10 ani majoritatea acestor oameni nu vor avea un înlocuitor uman. În zece ani, Goldman Sachs va fi semnificativ mai mic în ceea ce privește personalul în comparație cu prezentul“, spune Nadler.

Executivii de la Goldman sunt reticenți să discute despre situația analiștilor financiari amenințați de Kensho. Mai mulți manageri au ținut să asigure că programul nu a cauzat nicio concediere și nu va da pe nimeni afară în viitorul apropiat.

Angajații de la Goldman care-și pierd postul din cauza roboților nu vor trezi, probabil, mila nimănui. Însă tocmai statutul privilegiat al acestei bănci face să fie mai interesant pericolul care-i pândește pe angajații săi. Dacă la Goldman pot fi înlocuiți oamenii, probabil că în alte părți din industria financiară, la companii mai puțin sofisticate, locurile de muncă pot fi eliminate chiar mai rapid.

În 2013, doi specialiști de la Oxford au publicat o analiză în care susțin că 47% din locurile de muncă din SUA prezintă un „risc ridicat“ de a fi automatizate în următorii 20 de ani. Rezultatul analizei a provocat multe îngrijorări, care au reverberat în presă, că roboții vor fura locuri de muncă. Studiul a luat în calcul 702 ocupații. Concluziile au făcut clar că roboții nu-i mai amenință doar pe lucrători din depozite și din fabrici. Acum software‑urile înlocuiesc din ce în ce mai mult muncile care până acum erau apanajul oamenilor cu studii, cu pregătire de specialitate. Vulnerabilitatea acestor locuri de muncă este cauzată, în parte, de disponibilitatea și de scăderea dramatică a prețului puterii de calcul și de apariția programelor care pot învăța, cum este Kensho. Acesta culege și asimilează informații noi de unul singur.