“Tatăl downstreamului românesc" dezvoltă prima rețea de retail de carburanți a Nobel Oil

Într-un birou din Opera Center, de unde are o vedere panoramică asupra Dâmboviței și a Operei Romane, John Long își poate explica în fiecare zi de ce a venit în România în 1992 și nu a mai plecat niciodată. După 22 de ani în România și după peste 200 de stații deschise numai în piața locală, managerul a acceptat să o ia din nou de la capăt. John Long va lansa în România brandul de retail al Nobel Oil, companie de servicii integrate, inginerie, achiziții și construcții,  înființata în 2005, specializată în industria de petrol și gaze. Nobel Oil și-a bazat modelul de afacere și de programe CSR pe principiile create și aplicate de frații Nobel, Ludvig și Robert, în secolul XIX și începutul secolului XX în Baku. Nobel Oil, un brand premium de stații, ar trebui să intre pe piață cu prima benzinărie în vara lui 2014, România fiind piața de test pentru un brand de benzinării care s-ar putea extinde ulterior pe mai multe piețe din Europa. Grupul de companii  din care face parte Nobel Downstream este înregistrat în Marea Britanie și include companiile Nobil Oil Services UK, Nobel Oil Exploration and Production UK, activând în general în Azerbaijan și Statele Unite. 

John Long este o enciclopedie a retailului de carburanți din România. A fost cel care a deschis prima stație a unui investitor privat pe piață (Shell, în 1994), dar și cel care a pus la punct intrarea pe piață și strategia de dezvoltare a Lukoil Downstream și a Rompetrol Downstream.

Managerul de origine irlandeză și-a început cariera în 1966 în Marea Britanie, în cadrul Shell, iar ulterior a condus operațiunile de extindere ale companiei pe mai multe piețe, printre care Oman, Cipru sau România. „Numărul carierei mele este 2.000. Am construit în jur de 2.000 de stații, la nivel global, dintre care, în mai puțin de 8 ani, am construit în România 120 de stații pentru Rompetrol, 80 și ceva de stații pentru Shell și cam 20 pentru Lukoil. Construcția de benzinării, dezvoltarea de rețele noi, intrarea pe piețe a unor branduri noi este specialitatea mea, asta am făcut dintotdeauna și sunt bun la asta. Mă bucură faptul că las o moștenire, că las în urma mea o construcție la care am contribuit. Când am plecat din Oman, am lăsat o stație Shell în fața biroului ministrului economiei. El a fost întotdeauna un fan BP, dar am reușit să construiesc multe stații acolo și când am plecat mi-a spus că nu mă va uita niciodată. Nu e drăguț să își amintească oamenii de tine?“

După 1990, Shell începuse să se uite cu interes spre țările eliberate din comunism. România a fost una dintre țintele de dezvoltare în zonă, așa că John Long a fost mandatat de companie să vină la București și să analizeze piața timp de doi ani: „Shell mi-a dat doi ani să analizez piața de la fața locului înainte de a lua o decizie dacă să investim sau nu. Am monitorizat marjele brute de profit din industrie, am învățat piața, pentru că, dacă marjele nu ajungeau la un anumit nivel, nu am fi intrat pe piață. În 1994, am primit undă verde să începem investițiile și am început configurarea rețelei, compania fiind de acord să construim în jur de 90 de stații în toată țara. Evident, în primii doi ani făcusem lobby pentru intrarea Shell, dar între timp analizasem și cele mai bune potențiale locații pentru stații, așa că am ajuns să cunosc România destul de bine, ceea ce a fost cheia succeselor pe care am reușit să le am aici ulterior“.

În 1997, rețeaua Shell din România era funcțională și profitabilă, așa că i s-a propus de la headquarter să preia responsabilitatea dezvoltării unei rețele noi în altă țară: „A fost momentul când le-am spus că aș prefera să mă pensionez anticipat, deoarece nu voiam să mai plec din România. Am ajuns să cunosc și să iubesc România, sunt un românofil, deși sunt irlandez din naștere, dar nu am nicio intenție să mă întorc în Irlanda“. A rămas așadar în România și, la câteva luni distanță, a fost recrutat pentru funția de managing director de rușii de la Lukoil, care doreau să înceapă dezvoltarea unei rețele de retail. „Lukoil a fost așadar al doilea brand de stații pentru care am făcut intrarea pe piață“, își amintește John Long, care a crezut inițial că ieșirea din Shell va echivala cu ieșirea sa din industrie.

După un an la Lukoil, s-a mutat la Rompetrol, unde Dinu Patriciu, „care nu era în politică în acea vreme“, i-a dat misiunea de a pune la punct o rețea de stații a viitorului grup. „Grupul era format la acel moment din două stații vechi și o rafinărie care producea produse petrochimice (Vega – n.r.) și asta era tot. Am pus la punct și am construit o rețea de 120 de stații, iar performanțele pe care le puteai obține atunci erau mult mai bune“, povestește managerul, care a rămas în Rompetrol până în 2005, când „businessul nu mai avea nevoie de mine și nici eu de el, așa că am renunțat și am decis să mă retrag“.