Țările în curs de dezvoltare au nevoie anual de 2 trilioane de dolari pentru schimbările climatice

Banii vor fi necesari pentru ca țările sărace să poată renunța la combustibilii fosili, să investească în energie regenerabilă și în alte tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon și să facă față impactului fenomenelor meteorologice extreme, potrivit unui raport comandat în comun de guvernele britanic și egiptean și prezentat la summitul Cop27 al ONU privind clima.

Valoarea, care ar acoperi nevoile tuturor economiilor în curs de dezvoltare din lume, cu excepția Chinei, este cu mult mai mari decât orice finanțare pentru climă care a fost oferită până acum pentru a ajuta țările sărace.

“Aproximativ jumătate din finanțarea necesară poate să provină din surse locale, din consolidarea finanțelor publice naționale și a piețelor de capital naționale, inclusiv din exploatarea unor fonduri locale importante pe care băncile naționale de dezvoltare le pot mobiliza”, se arată în raport.

Cu toate acestea, finanțarea externă, precum și Banca Mondială și alte bănci multilaterale de dezvoltare, trebuie să joace, de asemenea, un rol-cheie.

Nicholas Stern, economistul specializat în climă care a scris în 2006 o analiză de referință a economiei schimbărilor climatice, a fost unul dintre principalii autori ai raportului. Acesta a declarat: “Țările bogate ar trebui să recunoască faptul că este în interesul lor personal vital, precum și o chestiune de dreptate, având în vedere impactul grav cauzat de nivelurile lor ridicate de emisii actuale și trecute, să investească în acțiuni de combatere a schimbărilor climatice în țările cu piețe emergente și în curs de dezvoltare. Cea mai mare parte a creșterii infrastructurii energetice și a consumului de energie care se preconizează că va avea loc în următorul deceniu se va produce în țările cu piețe emergente și în curs de dezvoltare, iar dacă acestea se blochează în dependența de combustibilii fosili și de emisii, lumea nu va putea evita schimbările climatice periculoase, care vor afecta și distruge miliarde de vieți și mijloace de trai atât în țările bogate, cât și în cele sărace.”

Finanțarea creșterii economice cu emisii reduse de dioxid de carbon în țările sărace ar contribui la scoaterea a miliarde de oameni din sărăcie, la crearea de locuri de muncă și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

De asemenea, banii sunt necesari pentru a ajuta țările sărace să se adapteze la efectele crizei climatice, de exemplu prin construirea unei infrastructuri mai solide și a unor măsuri de protecție, cum ar fi diguri și sisteme de avertizare timpurie.

Țările sărace au primit promisiuni încă din 2009 că, până în 2020, vor primi cel puțin 100 de miliarde de dolari pe an pentru a le ajuta să reducă emisiile și să facă față impactului fenomenelor meteorologice extreme. Însă acest obiectiv a fost ratat în repetate rânduri și este posibil să nu fie îndeplinit până anul viitor.