Care este țara europeană care îmbătrânește cel mai repede din lume. Anul trecut a stabilit un record negativ, având cele mai puține nașteri din istorie, de la momentul în care se fac statistici de acest fel

Italia este țara vest-europeană care îmbătrânește cel mai rapid, iar anul trecut a stabilit un record demografic trist. Numărul de nașteri a fost cel mai scăzut de când se ține socoteala lor. 2023 este al 11-lea an consecutiv de declin al acestui indicator. La 11 decese s-au născut doar șase copii. Însorita Italie este în criză demografică. Experții au denumit tendința „tsunami argintiu”. Însă există o regiune care sfidează acest curent potrivnic.

Într-o clădire a primăriei din inima orașului alpin Bolzano, Stefano Baldo se oprește din lucru. Este pauza de alăptat. Zona din jurul Bolzano are o rețea substanțială de sprijin familial oferit de guvern. Aceasta înseamnă o rată constantă a natalității într-o țară care se confruntă cu scădere demografică, scrie The New York Times. Baldo este înscris în această rețea. „Este evident că nu eu alăptez”, a explicat domnul Baldo, un administrator de transporturi în vârstă de 38 de ani, din biroul său decorat cu poze cu soția și cei șase copii.

Dar când unul dintre părinți stă acasă cu un nou-născut, celălalt are dreptul, prin lege, să-și ia timp liber și să ia copiii de la grădiniță sau de la școală. Soția lui Baldo este acasă cu bebelușul.  „Este foarte convenabil așa.” Casele pline de copii devin din ce în ce mai mult istorie în Italia, unde premierul Giorgia Meloni, precum și Papa Francisc, au avertizat că italienii sunt în pericol de dispariție ca nație. Dar provincia Alto Adige-Tirolul de Sud și capitala sa, Bolzano, mai mult decât oriunde în altă parte a țării, sfidează tendința și par pentru Italia un univers paralel al procreării, cu rata natalității menținându-se constantă de-a lungul deceniilor.

Motivul, spun experții, este că guvernul provincial a dezvoltat de-a lungul timpului o rețea solidă de beneficii pentru familie, depășind cu mult bonusurile pentru bebeluși pe care le oferă guvernul central. Părinții beneficiază de reduceri la grădinițe, la produse pentru bebeluși, alimente, îngrijire medicală, facturi la energie, transport, activități după școală și tabere de vară. Provincia suplimentează alocațiile naționale pentru copii cu sute de euro mai mult per copil și se laudă cu programe de îngrijire a celor mici, inclusiv unul care le permite educatorilor să-și transforme apartamentele în creșe mici.

Toate acestea, spun experții, ajută femeile să-și continue lucrul, ceea ce este vital pentru economie. Ca și în Franța și în unele țări scandinave, aceasta arată, de asemenea, că o politică prin care se oferă servicii de îngrijire pe timp de zi la prețuri accesibile are puterea de a îndepărta Italia de prăpastia demografică spre care se îndreaptă pe măsură ce rata natalității scade.„Dacă nu investim bani în familii, nu există viitor pentru niciunul dintre noi”, spune Waltraud Deeg, fost membru al consiliului provincial și arhitect al unora dintre politicile familiale din Bolzano. „Familia este un proiect pe termen lung, așa că politicile trebuie să fie și ele pe termen lung.”

Această abordare nu numai că distinge zona din jurul Bolzano, ci iese în evidență în Italia prin alte moduri importante, care pot face exemplul său greu de reprodus.

Pentru o bună parte din istoria sa, zona Alto Adige a aparținut diverselor imperii ale Austriei, care au numit-o Tirolul de Sud, până când Italia a anexat-o la începutul anilor 1900. Își păstrează o măsură de independență în ceea ce privește taxele și deciziile financiare și, din punct de vedere cultural, poate fi percepută ca o altă lume, cumva mai austriacă decât restul Italiei. Majoritatea locuitorilor încă vorbesc germană și sunt mai dispuși să facă mâncare din pâine prăjită decât să-și umple castronul cu paste. Zona are, de asemenea, cel mai mare venit pe rezident din Italia, potrivit ISTAT, agenția de statistică a țării.

Cardul Family +, disponibil tuturor familiilor cu trei sau mai mulți copii, le-a dat dreptul la reduceri de 20%  la multe achiziții și servicii din oraș și era legat de supermarketul local Despar pentru reduceri suplimentare. Doamna Balzamá a spus că de reduceri a beneficiat și la transportul public.

Ieșit din biroul său, domnul Baldo trece pe lângă o coroană albastră care marchează sosirea primului nepot al unui coleg de muncă și iese din clădire printr-un hol plin cu pliante care fac reclamă la ghiozdanele „Bun venit, bebe” pline cu sfaturi pentru noii părinți și cărți ilustrate.

Se urcă în dubița sa și gonește spre grădiniță de unde-și ia fiii de 4 și 5 ani. „Oh, îi vrei pe amândoi?” glumește profesoara de la preșcolară. „Lasă-mă să ascund unul sub șorț”.

Băieții își pun ghiozdanele „Bun venit, bebe” marca Bolzano și traversează strada împreună cu tatăl lor pentru a-și lua frățiorul de la o creșă pentru copii mai mici. Cei patru trec  apoi strada spre apartamentul lor cu chirie reglementată de autorități, unde soția domnului Baldo, Tiziana Balzamá, în vârstă de 39 de ani, îi întâmpină cu un copil în brațe.

Experții spun că angajamentul financiar susținut și de încredere al provinciei față de familii contează mai mult decât bonusurile pe termen scurt pentru copii pe care guvernele naționale instabile ale Italiei le-au favorizat de zeci de ani.

„Diferența este că acolo avem o investiție constantă, de-a lungul anilor, spre deosebire de majoritatea politicilor naționale care sunt vremelnice”, a spus Agnese Vitali, demograf la Universitatea din Trento. „Nimeni nu intenționează să aibă copii pe baza unor politici vremelnice.” Familia Baldo spune că sprijinul provincial înseamnă totul pentru ei. Ca un aluat de prăjitură care crește la căldură, Ruben, în vârstă de 2 ani, a cântat o melodie pentru copii, în timp ce frații săi Beniamino, 5 ani, și Gioele, 4 ani, și-au etalat legumele din plastic din bucătăria lor de joacă. Părinții lor stau așezați lângă o casă de marcat de jucărie explicând că, la fel ca oricare părinte din provincie, au primit 200 de euro pe lună pentru fiecare dintre copiii lor până la împlinirea a 3 ani. Ajutorului bănesc i se adaugă cecul lunar de 1.900 de euro pe care l-au primit de la guvernul național pentru copiii lor.

Cardul Family +, disponibil tuturor familiilor cu trei sau mai mulți copii, le-a  dat dreptul la reduceri de 20%  la multe achiziții și servicii din oraș și era legat de supermarketul local Despar pentru reduceri suplimentare. Doamna Balzamá a spus că de reduceri a beneficiat și la transportul public.

Când au fost introduse subvențiile pentru familii în anii 1980, provincia a importat din Germania de Est și ideea sistemului de îngrijire Tagesmutter, adică o persoană are grijă de copii contra cost în propria locuință. Italienii numesc acest sistem Casa Bimbo. În cadrul lui, provincia certifică, înregistrează și sprijină profesorii locali care își transformă casele în creșe. Este ceva deosebit de popular în zonele rurale.

„Ei au pariat pe o rețea larg răspândită de microcreșe”, a explicat Mariangela Franch, profesor de economie la Universitatea din Trento.

Când au fost introduse subvențiile pentru familii în anii 1980, provincia a importat din Germania de Est și ideea sistemului de îngrijire Tagesmutter, adică o persoană are grijă de copii contra cost în propria locuință. Italienii numesc acest sistem Casa Bimbo. În cadrul lui, provincia certifică, înregistrează și sprijină profesorii locali care își transformă casele în creșe. Este ceva deosebit de popular în zonele rurale.

Doamna Balzamá, care a fost profesoară înainte de a naște primul  copil, a spus că a luat în considerare un curs de un an pentru a deveni Tagesmutter, dar a concluzionat că deocamdată are mai mult sens financiar să rămână acasă.

„A fost alegerea mea să spun că voi face o pauză până să mă întorc la muncă”, a spus ea.

Pentru mamele care doresc să se întoarcă la muncă – cum ar fi sora ei, asistentă medicală cu patru copii  – doamna Balzamá crede că provincia oferă și grădinițe publice mai ieftine.

Unii experți spun că atitudinea provinciei față de prestațiile familiale își are rădăcinile în dorința unei culturi minoritare dintr-o zonă disputată istoric de a menține vie o identitate puternică, încurajând oamenii să aibă mai mulți copii. Acest factor cultural devine mai clar atunci când ne uităm peste gard către Trentino, cealaltă parte – și mai italiană cultural – a regiunii mai mari.

Trentino a investit, de asemenea, foarte mult în îngrijirea copiilor – o strategie care precede și, în unele cazuri, o depășește pe cea a provinciei vecine. Cu toate acestea, rata natalității a scăzut la 1,36 de copii per femeie, mult mai mică decât cea din Alto Adige-Tirolul de Sud și mult mai aproape de media națională îngrijorătoare.

„Cultura locală joacă, de asemenea, un rol important”, a spus Alessandro Rosina, un proeminent demograf italian. „Și asta este greu de exportat.”

Domnul Baldo, care nu vorbește germană, spune că este la fel de italian ca oricare. El a povestit că credința sa catolică și afecțiunea pentru haosul familiilor mari – soția sa are șapte frați și surori – au motivat cuplul să aibă copii, o decizie permisă de politicile provinciale.

Capul familiei are o dubiță albă. Dar a comandat una nouă, cu nouă locuri. Orice mașină mai mare ar necesita un permis special. Acum este cu duba și își plimbă copiii. Le face cu mâna pensionarilor voluntari cu veste verzi fluorescente care alcătuiesc ceea ce provincia numește „bunicii polițiști rutieri”. Pe lângă faptul că supraveghează trecerea, explică el, aceștia însoțesc copiii la școală dimineața într-un program numit „autobuzul cu picioare”.

Băieții mai mari ai domnului Baldo – Raffaele, 10 ani, și Elia, 8 – se îngrămădesc în dubă pentru a ajunge cu toții acasă. Bunica lor, Renata Canali, în vârstă de 71 de ani, a trecut pe acolo și i-a cerut norei să-i dea nepotul. „Ciao, ciao, ciao”, i-a spus ea copilului, Giona, de doar 6 luni. „Ești la fel de frumos ca soarele.” Unii dintre băieți au desenat sau au dansat, în timp ce ceilalți s-au pregătit pentru cină, au făcut duș sau s-au antrenat la fotbal.

„Mulți dintre prietenii noștri au unul sau doi copii pentru că vor să-și trăiască viața. Dar aici, dacă vor, au ajutor”, a spus doamna Balzamà. „Avem un prieten la Roma care are patru copii. Ei plătesc mult pentru ajutor.”