Strigarea catalogului: ce ați făcut în ultimii 12 ani?

Înainte să vedem cine sunt cei sub 40 de ani pe care i-am selectat și pe care am pariat la ediția din anul acesta, este bine să dăm timpul înapoi și să răsfoim prima apariție a acestui produs editorial.

Uitându-mă pe cei 100 tineri din 2006, cred că Business Magazin a avut mână bună. Călin Drăgan de la Coca-Cola, care atunci avea 39 de ani și era în România, acum conduce operațiunile gigantului american din Asia, având pe mână 10 miliarde de dolari. Cred că nu mai este niciun manager român care să aibă în subordine o asemenea cifră de afaceri.

Călin Fusu, care atunci avea 31 de ani, conduce în continuare Neogen, compania care deține al doilea site de recrutare din România – Bestjobs. În cei 12 ani a mai lansat în șase țări vivre.ro, un business de peste 40 de milioane de euro pe an, având ca țintă să ajungă la afaceri de 100 de milioane de euro.

Bogdan Georgescu, care în 2006 avea 31 de ani, nu mai este la Colliers, dar în schimb a făcut unul din cele mai interesante start-up-uri – Bookster – prin care închiriază angajaților din companii (firma plătește) cărți. De la el am aflat ce citiți voi – cărți de introspecție personală, cărți de leadership și cărți în urma cărora vă puneți întrebări. De aici am tras concluzia că foarte mulți dintre cei care ocupă poziții de conducere, de top sau middle management, vor să devină lideri mai buni, dar în același timp încearcă să găsească răspunsuri la întrebări legate de cariera lor, dacă sunt în domeniul potrivit și la timpul potrivit.

Simona Constantinescu avea atunci 32 de ani și lucra pentru George Copos la Ana Hotels. Săptămâna trecută a revenit din nou în poziția de CEO la Ana Hotels, după zece ani. Ironic, de multe ori ne întoarcem de unde am plecat.

Dorel Piti era bancher la Bancpost, iar acum lucrează în Elveția pentru cea mai mare bancă elvețiană – UBS.

Dragoș Cincă – unul dintre creatorii Flamingo – era pe val în 2006, dar viața nu a fost pe un val de creștere. Flamingo a dat faliment între timp, iar Dragoș Cincă este acum investitor imobiliar.

La fel s-a întâmplat și cu soții Funghină de la K-Tech Ultra Pro, business care s-a prăbușit în criză. 

Cred că mai bine de o treime dintre cei care au fost în prima generație de tineri manageri și-au păstrat profesia și angajatorul, bineînțeles urcând în carieră (Codruț Pascu de la Roland Berger, Ștefan Iordache de la Leo Burnett, Adrian Boțan de la McCann, Teddy Dumitrescu de la Publicis, Cornel Marian de la Oresa, Răsvan Radu de la UniCredit, Cristian Sporiș de la Raiffeisen, Lucian Anghel de la BCR sau Marian Năstase de la Alro), iar cei care aveau afaceri proprii au reușit să le țină în continuare (Dan Ostahie de la Altex, Zoltan Szigeti de la The Group, Octavian Pantiș de la TMI/Qualians, Florentin Țuca de la Țuca Zbârcea & Asociații).

Răsfoind ediția din 2010 a tinerilor manageri de top, am regăsit-o pe Amalia Buliga, CEO-ul Diverta de atunci și acum. De asemenea, l-am regăsit pe Ilan Laufer, care atunci era în retail, dar între timp, în 2016, a ajuns ministru în guvernul PSD.

Tot în 2010, Camelia Ene era director de vânzări la grupul petrolier MOL România, pentru ca acum să fie CEO.

În 2011 Bogdan Speteanu conducea la 33 de ani BCR Leasing, poziție pe care o deține și în prezent. Fady Chreih conducea Regina Maria, poziție pe care o ocupă și astăzi, dar având în spate un business de cinci ori mai mare. Bogdan Oșlobeanu era la 33 de ani director în Rompetrol, iar acum este CEO-ul dezvoltatorului imobiliar Impact.

Antonio Eram deține în continuare Netopia, la fel ca și Alex Lăpușan cu Zitec.

Băncile RBS și Millennium nu mai există.

Ce i-a ținut pe aceștia în funcție și cum de au reușit cei care au avut afaceri să le păstreze după 12 ani, deși între timp au fost loviți de o criză? Ambiția, determinarea, energia, dorința de a face lucruri mari, dorința de a se bate cu alții în modul cel mai pozitiv și credința că nu sunt mai prejos de alții.

Aceste calități sunt valabile și pentru celelalte generații, deși tinerii manageri sunt mai puțin antreprenori, preferând poziții de top în corporații, unde salariile sunt plătite la timp, unde businessurile de multe ori sunt așezate, iar 90% din venituri vin din rutină.

De partea cealaltă, în companiile antreprenoriale românești avem mai puține nume de executivi, pentru că imaginea companiei se identifică cu cea a proprietarului.

Multinaționalele sunt mult mai deschise în a-și prezenta liderii către media, pentru ca în viitor aceste poziții să fie căutate și râvnite și de către alții.

Ce au managerii străini, expații și nu au managerii români? Într-o discuție la ZF Live cu Iuliana Cernat, câștigătoarea din 2018 a bursei MBA oferite de Vienna University în parteneriat cu ZF, ea spune – după ani de experiență petrecuți în Raiffeisen sau UniCredit –, că românilor le lipsesc organizarea și urmărirea obiectivelor stabilite. În rest au de toate, fiind mult mai buni în găsirea de soluții.
Când vom avea organizare și ținte, vom cuceri lumea, așa cum a făcut-o Călin Drăgan de la Coca-Cola.

Pentru a încheia cronica, m-am gândit că este bine să ne aducem aminte cum era 2006, când am lansat prima ediție a catalogului Business Magazin 100 Tineri manageri de top: PIB-ul era de 97 de miliarde de euro, acum este dublu; euro era cotat la 3,5 lei, acum este 4,65 lei; francul elvețian era cotat la 2,2 lei – mulți plâng după acest curs; EURIBOR era la 3%, acum este -0,8%; dobânda BNR era de 8,75%, acum este de 2,5% și facem scandal; inflația a fost de 4,87%, aproximativ cât este și astăzi; dobânda la creditele în lei era de 13,6%, acum ROBOR este de 2,85%; salariul minim era de 330 de lei, iar salariul mediu de 866 de lei, acum salariul minim este de aproape 1.200 de lei, iar cel mediu de 2.700 de lei.

Proiectul Business Magazin 100 Tineri manageri de top continuă pentru că vrem să lăsăm o moștenire și generațiilor viitoare: culegeri care să arate cine au fost cei care au condus și care au avut afaceri în România de tineri.