Știința răspândirii neștiinței

Să le luăm pe rând. Cartea – veți găsi recenzia pe site sau în revistă – și-a propus să răspundă serios, cu argumente științifice, la cele mai nătângi întrebări puse autorului pe blogul său. De exemplu „ce-ar fi dacă m-aș apuca să înot într‑un bazin de stocare a combustibilului nuclear?“ sau „este posibil să construiești un jetpack folosind niște mitraliere care trag în jos?“ sau „cât timp ar rezista un submarin nuclear pe orbită?“. V-ați prins deja, este genul de cultură pop care se bucură de mare succes la canalele TV cu tente științifice, dar și pe o bună bucată a internetului.

Pe urmă smartphone‑ul. De regulă nu băgăm de seamă, dar dacă veți privi atent unul dintre tinerii oarecare scufundați în telefonul său, veți vedea un gest repetat deseori, la o mulțime de inși – acela de „gât obosit“, o mișcare circulară și de întindere a gâtului, capului și umerilor, ca o reacție la poziția oarecum înghesuită a corpului. Este doar unul, și nu știu dacă este și cel mai relevant, al modificărilor pe care le trăim, modificări induse de micul dispozitiv cu care putem comunica, citi, distra sau pierde timpul. Habar n-am dacă acest ansamblu de schimbări este unul cu rezultat pozitiv sau negativ, și cred că mai trebuie să treacă ceva timp până vom discerne adevărul de fabulație; fapt este că aceste schimbări sunt reale și, ca orice schimbări, trebuie studiate și înțelese dincolo de ideile publicitarilor și de strategiile de marketing ale companiilor.

Agnotologia este o știință apărută în 1992, propusă de un domn, Proctor, care a studiat fumătorii și industria tutunului; analizează bazele conceptuale ale ignoranței, ale lipsei de cunoaștere, cultivarea ignoranței în scopul obținerii de foloase, fie ele politice sau economice.

Dincolo de ignoranța comună, ce vine din lipsa de carte, din dezinteres sau din lene, se dezvoltă ignoranța agresivă, cea a insului care își este suficient, refuză ce i se spune și crede că știe tot. Nu insist, pare evident, dar dacă te gândești la modul în care lumea înghite pe nemestecate toate prostiile scrise pe internet de diverși, de la rețete de slăbit la disputele legate de vaccinarea copiilor și vindecarea maladiei Alzheimer, trecând prin încălzirea globală, atunci totul devine, în mod justificat, obiect de studiu. Impactul și importanța tehnologiei nu pot fi nici contestate, nici împiedicate; cum bine spune cineva în textul articolului de copertă, suntem cu toții, astăzi, un soi de cyborgi, dotați nu numai cu retină, papile gustative și celule cenușii, ci și cu un al doilea creier, din metal, plastic și siliciu, suspendat de gâtul obosit de care pomeneam mai sus.

Dar în această ecuație totul se bazează pe discernământ; discernământul celui ce scrie și lansează informație scrisă sau vizuală, discernământul celui ce citește sau privește și discernământul celui care îi supraveghează sau care are grijă de primii doi. Este diferența dintre cultura pop și știința reală. Ignoranța este unul dintre cele mai rele rele ale societății moderne, indusă de suficiență și de lipsa de cultură. Am mai spus-o de câteva ori: cred că ne îndreptăm, sau poate ne aflăm deja într-un soi de Ev Mediu Tehnologizat; Evul Mediu nu a fost o perioadă prea fericită a omenirii, mult mai procupată să supraviețuiască decât să creeze sau să avanseze, iar ce-i acuma nu diferă, în mod fundamental, de acele vremuri. Avem desfășurări de forțe imbecile, avem impunere, avem supușenie și slugărnicie, totul, eventual, online. Diferența este dîntre a ști să ne reparăm gâtul obosit și a ni-l rupe.

Un menestrel pictat la 1600 de Jan Steen, un tablou despre bucuria de a trăi.