Starul francez din Silicon Valley

Dupa ce a inventat telefoanele cu camera foto si a dezvoltat soft-ul primului PC comercial (pastrat si recunoscut ca atare de Muzeul Computerelor din SUA), Philippe Kahn a devenit unul dintre primii zece oameni din industria IT in topurile americane de gen. Ca sa-l descrii cat mai bine, trebuie sa folosesti obligatoriu cuvantul “vizionar”, pentru ca el a intrat in industria PC-urilor inainte de a exista macar o industrie de acest fel.

Blogger-ul din mijlocul oceanului
Daca ne luam dupa Kahn, el s-a mutat la Silicon Valley pentru ca acolo trebuia sa se afle. Daca Valley ar fi fost oriunde altundeva in lume, acolo s-ar fi aflat si el, pentru ca pasiunea pentru IT l-ar fi indrumat spre acel loc. Acum, dupa ce a fondat, vandut sau lichidat, dupa caz, patru companii, dupa ce este recunoscut ca omul care a creat milioane si milioane de “spioni” din oameni obisnuiti (camerele telefoanelor au patruns acolo unde nu si-ar fi inchipuit nimeni vreodata), Philippe s-a retras undeva departe, pe marile si oceanele lumii.
Unul dintre motivele sale este evident: dragostea pentru sailing si pentru ocean. Dar al doilea motiv este inca neclar. S-ar putea spune ca a plecat din calea lumii pe care a ajutat-o sa evolueze. Numai ca el nu a rupt legatura cu oamenii si nu a renuntat niciun moment la tehnica ce il ajuta sa impartaseasca experientele fabuloase de pe ocean.
Daca vantul bate din directia buna, chiar in acest moment se poate afla la Transpac, o regata celebra a Statelor Unite, ce se intinde de la Long Beach, California, pana in Hawaii. Cursa este destinata micilor ambarcatiuni cu vele, destul de incapatoare totusi pentru tot echipajul: Kahn, partenerul sau din echipa Pegasus Racing si valize intregi de echipament electronic de ultima generatie. Chiar daca incarcatura l-ar putea face sa piarda cursa, el nu poate renunta la blogul personal din timpul marilor competitii. Echipa participa la o sumedenie de regate, mai lungi sau mai scurte, de anduranta sau de viteza, si detine cate o ambarcatiune pentru fiecare dintre acestea.

Un miliard de telefoane cu camera
In 1997, Kahn negocia pretul pentru vanzarea Starfish Software catre Motorola. Compania era al doilea start-up ce ajunsese la maturitate, iar Kahn a recunoscut momentul prielnic pentru o retragere. In timp ce negocierile avansau, el a descoperit si tehnologia necesara telefoanelor mobile pentru a putea executa si trimite fotografii. A incercat sa vanda noul sistem odata cu compania, dar s-a izbit de refuzul categoric al gigantului american (Motorola a fost ultimul producator ce a implementat tehnologia si si-a recunoscut public greseala ulterior).
Dupa vanzarea Starfish (325 mil. dolari), lui Kahn ii trebuia o companie care sa fie de acord sa-i sustina financiar inventia. A gasit sprijinul cateva luni mai tarziu, in 1998, in grupul LightSurf Technologies, a treia companie care il recunoaste, in prezent, ca unul dintre fondatori. “Intotdeauna am gasit resurse proprii si cred ca nimeni nu te poate ajuta mai bine decat o poti face singur.” Astazi, telefonul cu camera este unul dintre cele mai de succes electronice, estimandu-se ca vanzarile vor depasi un miliard de unitati in 2008. Primii oameni care au crezut in viitorul combinatiei dintre telefoane si camere foto au fost japonezii de la J-phone, care au utilizat proiectul avansat de Kahn si de echipa sa. Primul terminal a fost fabricat de Sharp Electronics, iar sistemul complet, cu schimbul de fotografii inclus, a fost facut public in 1999. In SUA, Sprint si Verizon au devenit parteneri ai LightSurf si au lansat si ei serviciul, in 2002.
Compania LightSurf a fost vanduta la randul ei, in 2005, catre VeriSign, iar 315 milioane de dolari au fost virati in conturile lui Kahn.

Inger sau demon?
Insa opinia publica nu ii este foarte recunoscatoare cand vine vorba de noile aplicatii ale terminalelor mobile. Acum zece ani, Kahn batea holurile maternitatii, cu un telefon mobil intr-o mana si cu o camera foto in cealalta, pentru a trimite poze cu micuta Sophie. Nimic mai induiosator.
Dar in ultimii ani situatia s-a mai schimbat. In rau. Daca la inceput Kahn avea sistemul de operare, dar nu erau destui utilizatori de telefoane cu camera foto si video, astazi aceste terminale sunt ceva obisnuit chiar si printre copii, iar efectele sunt cat se poate de evidente. Bataile dintre adolescenti (nu doar in Romania), scene erotice sau simple glume au invadat Internetul si site-uri ca YouTube, iar parintii sunt deja ingroziti de “gaselnita” lui Kahn. Insa pe el il incearca in continuare o mandrie parinteasca. “Am construit-o pentru nasterea fiicei mele. Pentru noi va fi intotdeauna un lucru pozitiv.”
Ultimele filmulete video ce au facut inconjurul lumii, cum a fost, recent, executia lui Saddam Hussein, i-au facut pe unii jurnalisti sa-l compare pe Kahn cu inventatorul Kalasnikov-ului. Ei spun ca inventia sa a venit in ajutorul oamenilor bolnavi, perversi si violenti. Si, chiar daca afirmatiile nu sunt neaparat corecte, ele nu sunt nici departe de adevar. Chiar el recunostea, la inceputul lui 2000, ca “odata cu aparitia acestui dispozitiv veti putea vedea cele mai frumoase lucruri, dar si cele mai urate lucruri de care este in stare omul.”
Putem nota ca lucruri pozitive, daca dam ascultare criticilor, posibilitatea de a afisa poza celui care ne apeleaza sau cateva imagini imortalizate din spirit civic, precum cele surprinse imediat dupa atentatele de la metroul londonez.
Cu ajutorul lor au fost identificati, mai apoi, teroristii. Dar chiar si asa, cei mai multi dintre contestatarii sai spun ca, in ciuda acestor doua sau trei exemple pozitive, mobilul cu camera a lansat in lume o sumedenie de mitocani si mitocanii: un prezentator al postului ESPN a fost suspendat, de curand, dupa ce si-a pozat “echipamentul” cu telefonul si a aratat pozele colegelor din redactie. Pana la urma, bun sau rau pentru societate, telefonul cu camera este cu siguranta unul dintre cele mai mari castiguri pentru industria de electronice. Se estimeaza ca unul din 7 oameni detine un astfel de terminal.

Fondeaza, dezvolta si vinde
Kahn s-a nascut in Franta, iar studiile le-a absolvit atat la Nice, in tara natala, dar si la Z?rich, in Elvetia, unde a obtinut un master in matematica. De asemenea, a studiat muzica la Conservatorul din Z?rich, unde si-a ales ca instrument flautul. Inca mai canta si este un mare pasionat de muzica clasica.
Insa inclinatia catre IT i-a dominat existenta. In 1973, la varsta de 21 de ani, a dezvoltat soft-ul pentru MICRAL, primul PC comercial, ce avea la baza un microprocesor. MICRAL costa 1.750 de dolari si nu a patruns niciodata pe piata americana. Thi Truong, un emigrant francez din Vietnam, a fost primul partener al lui Kahn la “afacerea” MICRAL, iar compania acestuia, R2E, a vandut computerul catre grupul francez Bull. Cei doi au mai incercat cateva proiecte in anii urmatori, desi francezul nu a avut niciun be-neficiu material in urma vanzarii MICRAL.
Dar si-a facut singur succesul. A fondat patru companii, prima dintre ele fiind Borland, in 1982. Fiecare dintre aceste companii a avut un scop precis. Acela al Borland a plecat de la produsul MICRAL. El si-a dat seama ca acesta nu poate avea succes in Europa si tocmai din acest motiv a plecat in SUA, ca turist. Primul job l-a gasit la HP, insa l-a si pierdut rapid din cauza faptului ca nu obtinuse inca rezidenta. Dupa o perioada in consultanta, a fondat Borland, al carei prim succes comercial a fost sistemul Turbo Pascal. Cu toate ca francezul a fost motorul Borland, el a ajuns la grave disensiuni cu board-ul companiei, in urma carora a fost fortat sa demisioneze din pozitia de CEO in 1995. Desi aratase loialitate si salvase Borland de la declin, Philippe Kahn a fost invinuit si ridiculizat de mediul de afaceri american. Aroganta si stilul sau prea original s-au intors impotriva lui ca un bumerang.
Au urmat, pe rand: Starfish Software, pentru care a incasat de la Motorola 325 de milioane de dolari in 1998, dupa doar patru ani de existenta ai grupului; LightSurf Technologies, vanduta catre VeriSign pentru alte 315 milioane de dolari, in 2005; si Fullpower Technologies, grup pe care il conduce si in prezent, de data aceasta catre o listare la Bursa.

Cu vantul in panze
Kahn este un exemplu de antreprenor vizionar, dar si de manager fericit, intrucat a reusit sa dedice timp familiei si pasiunii pentru navigatie. A evitat sa contabilizeze cata vreme petrece pe mare si cata pe uscat, dar – ca fiecare om indragostit de ocean – ar vrea sa-si stabileasca noua destinatie in functie de vant si sa-si masoare existenta in mile pe ora si porturi unde a aruncat, la un moment dat, ancora.. Mai ales ca familia sa face parte din echipa Pegasus Racing si il insoteste adesea la competitii.
Intr-una dintre recentele comunicari cu “uscatul”, Kahn a povestit cand si in ce imprejurari a inventat dispozitivul ce l-a facut celebru si ce ne permite astazi sa fotografiem si sa trimitem mai departe “capodoperele” noastre. El spune ca a inventat tot sistemul din dorinta de a-si prezenta fetita nou-nascuta familiei si prietenilor. “Lumea credea ca sunt un tata exemplar, dar in cele doua zile in care nu am parasit maternitatea am pus cap la cap sistemul prin care astazi trimitem pozele.”

Pegasus Racing
Desi este unul dintre cei mai importanti oameni din industria IT, clasat in primii zece de topurile de profil, Kahn este la fel de cunoscut in lumea sailingului. Nu este pasager pe iahturi luxoase, ci un adevarat navigator, angrenat in cele mai reputate concursuri de veliere din SUA. Echipa sa “zboara” pe 14 veliere si a castigat cele mai importante regate: Melges 24 Worlds, Transpac, Skiff 18 Cup, Transpac 52, Pacific Cup si Key West Race.
Kahn spera ca va ajunge sa petreaca mai mult timp pe apa decat pe uscat, mai ales ca toti membrii familiei fac parte din echipaj. La numai 17 ani, Samuel “Shark” Kahn, fiul sau, este unul dintre cei mai apreciati capitani din cursele americane.