Ce nu se spune în dezbaterea privind creșterea vârstei de pensionare: deficitul public de pensii s-ar înjumătăți dacă CAS s-ar plăti la valoarea reală a salariilor. În subteran, economia românească este mult mai fragilă decât pare la suprafață. Sunt pur și simplu cheltuieli amânate, care la un moment dat vor exploda

În dezbaterea privind creșterea vârstei de pensionare ca soluție pentru acoperirea deficitului la bugetul public de pensii nu a fost deloc amintit deficitul provocat de evaziunea la plata contribuțiilor sociale. În România se discută mult de evaziunea la TVA, dar mult mai puțin despre neplata contribuțiilor de pensii și sănătate la valoarea reală a salariilor. „Cred că numai 5% din salariile plătite de clienții mei sunt la valoare reală“, spune un mic consultant fiscal într-o discuție de duminică.

Oamenii de specialitate știu foarte bine care este situația și cum sunt găsite portițe pentru a nu fi achitate contribuțiile sociale la valoarea reală. Așa cum multinaționalele fac tot posibilul să micșoreze masa impozabilă și să plătească cât mai puțin impozit pe profit cu ajutorul marilor consultanți fiscali, companiile private românești găsesc mijloace pentru a achita cât mai puțin CAS (Constribuție de asigurări sociale) și CASS (Contribuție de asigurări de sănătate). Pentru a plăti un salariu net de 1.000 euro (5.000 lei), costul total al angajatorului, care este foarte apropiat de noul salariu brut, este de 1.700 euro (8.750 lei). Se consideră că cei 3.750 lei suplimentari – care reprezintă în primul rând CAS (25% din salariul brut) și CASS (10% din salariul brut) sunt bani „aruncați“ în oala comună a bugetului, care nu reprezintă un beneficiu real pentru salariat.

Din păcate, de multe ori și salariații acceptă plăți colaterale sau diverse formule de contract în loc de contractul de muncă, pentru că nu au de ales.

Conform datelor obținute de Ziarul Financiar, în februarie 2021 existau 1,58 milioane de salarii minime dintr-un total de 5,55 de contracte de muncă înregistrate, ceea ce înseamnă o proporție de 29%. Este greu de crezut că 1 din 3 contracte de muncă este pe salariul minim în mod real. Sumele suplimentare se plătesc din dividendele obținute de proprietarul companiei sau, în cazul salariilor mai mari, direct prin contracte de prestări servicii cu SRL-uri deținute de angajați, „costul” fiind de doar 6%, adică impozitul pe cifra de afaceri (1%) și impozitul pe dividende (5%).

Dacă doar 500.000 din cele 1 milion și jumătate de contracte pe salariul minim ar fi înregistrate la nivelul unui salariu mediu brut de 5.500 lei, atunci încasările suplimentare ale statului din CAS ar fi de aproape 1 mld. euro pe an. Pentru salariul brut minim de 2.350 lei se achită CAS (25%) de 575 lei, în timp ce pentru salariul brut mediu care este de circa  5.500 lei contribuția la CAS este de 1.375 lei.

Pentru 500.000 de salarii trecute de la minim la mediu, CAS suplimentară colectată ar fi de 800 lei pe lună/salariat, adică aproape 5 mld. lei pe an.

Pentru un milion de salarii care ar fi trecute din categoria salariul minim brut în salariul mediu brut, încasările suplimentare din CAS ale bugetului public de pensii ar fi de 2 mld. euro (circa 10 mld. lei). Cum deficitul de anul acesta al bugetului de pensii este estimat la 16 mld. lei, iată cum s-ar putea acoperi aproape două treimi din acesta.

Neplata CAS la valoarea reală mai are un cost uriaș, în afară de deficitul actual al bugetului de pensii. Viitorul pensionar, actual angajat, va avea drepturi la pensie mult diminuate.

Se spune că în 2032-2033 când se va pensiona valul celor născuți în ‘67-’68, o generație dublă față de cea anterioară, se va crea un deficit major pentru sistemul public de pensii. Însă nu se ia în considerare faptul că statul va spune celor care vor veni să îi ceară pensie: ai dreptul doar la o pensie minimă, pentru că ai avut o perioadă foarte lungă de timp salariul minim. Astăzi, acest fenomen încă nu se observă pentru că majoritatea pensionarilor au lucrat la stat, unde contribuțiile s-au achitat. Cine lucrează astăzi în sectorul privat cu plata contribuțiilor sociale integrală poate să se considere mulțumit. În cele mai multe cazuri, contribuțiile nu sunt plătite la valoare reală și atunci nici statul nu va avea obligațiile de plată a unei pensii la o valoare substanțială peste decenii.

Cel mai bine se vede degringolada plății contribuțiilor la nivelul fondurilor de pensii Pilon II. „Analizele interne pe care le facem la BCR Pensii ne arată că la șase luni de la intrarea în pilonul II doar aproximativ 50% dintre nou-intrați mai contribuie la pensia lor privată obligatorie. Cu alte cuvinte, după șase luni, doar jumătate dintre noii angajați, tineri intrați în câmpul muncii, mai plătesc CAS. După șase luni, jumătate din ei pare să dispară“, spune într-un articol publicat pe site-ul său Radu Crăciun, CEO al BCR Pensii.

Statistica este dramatică și spune multe despre capacitatea pieței muncii din România de a absorbi noii angajați, în pofida aparenței unui șomaj scăzut. În subteran, economia românească este mult mai fragilă decât pare la suprafață. Sunt pur și simplu cheltuieli amânate, care la un moment dat vor exploda.