Sper că guvernul Orban nu riscă stabilitatea financiară a României, câștigată acum cu câteva miliarde de euro, pentru câteva voturi și menținerea la guvernare după alegeri

Cu eforturi financiare mari, de câteva miliarde de euro/lei, făcute de BNR, băncile comerciale și chiar Ministerul Finanțelor, România este într-o poziție financiară destul de stabilă (curs valutar stabil, dobânzi la lei în scădere, finanțarea bugetului de stat), chiar dacă se află în mijlocul unei crize economice fără precedent adusă de coronavirus.

După 2-3 săptămâni extrem de tensionate la mijlocul lunii martie, în care s-au retras miliarde de lei din bănci și sute de milioane de euro, dacă nu chiar peste 1 miliard de euro, iar bugetul de stat aproape că a rămas fără bani, BNR a stabilizat piața financiară, a dat lichiditate de urgență băncilor care aveau nevoie, a început să finanțeze indirect statul, mai ales pentru a reduce randamentul la titlurile de stat (la începutul crizei randamentul urcase la 6% iar acum este la 4% pentru titlurile pe 10 ani), a stabilizat cursul valutar leu/euro în ciuda deficitului comercial major de anul trecut și a redus dobânzile la lei de două ori într-o lună, întâi de la 2,5% la 2%, iar de săptămâna aceasta de la 2% la 1,75%, cu perspectiva de a opera și alte reduceri.

ROBOR-ul, indicatorul de referință folosit la credite, a scăzut de la 3,5% la începutul lunii martie la 2,25% acum.

După intervențiile BNR pe piața monetară, Ministerul Finanțelor a putut să se împrumute fără probleme, după ce la începutul crizei foarte puține bănci riscau să cumpere titluri de stat. Și oricum, băncile care finanțau bugetul erau cele cu capital românesc.

Pe fondul acestei stabilități, Ministerul Finanțelor a putut să iasă pe piața externă și să împrumute 3,3 miliarde de euro pentru finanțarea bugetului.

Dacă piața monetară interbancară ar fi fost tensionată, cu o variație mare a dobânzilor la lei și implicit cu randamente mari la titlurile de stat, Ministerul Finanțelor nu ar fi reușit să se împrumute de pe piața externă.

După ce au făcut mai mulți pași înapoi la începutul crizei, acum băncile au revenit în piața comercială, indispuse să acorde credite chiar și la dobânzi în scădere (vezi oferta lansată de Banca Transilvania pentru persoanele fizice).

După închiderea economiei începută la mijlocul lunii martie, continuată în toată luna aprilie și încă două săptămâni din mai, economia și businessul au început să revină la viață, chiar dacă cererea este mult mai scăzută.

În aprilie, consumul privat s-a prăbușit cu 20-30%, și chiar dacă în mai a început să-și mai revină, această scădere a consumului față de perioada anului trecut se va menține, ceea ce va afecta foarte multe businessuri.

Din HoReCa, numai 25% din afaceri se vor mai redeschide, ceea ce înseamnă că toată lumea are de pierdut.

Deja avem 500.000 de șomeri cu acte în regulă, iar criza încă nu este la maxim.

Punctul vulnerabil al României este bugetul de stat, unde veniturile scad, cheltuielile cresc, iar deficitul explodează, varianta optimistă pentru acest an fiind de 72 mld. lei, adică 13 mld. euro, iar varianta pesimistă ajunge chiar și la 100 mld. lei, adică 20 mld. euro.

Nici BNR nu poate finanța un asemenea deficit, iar cu cât este mai mare, cu atât crește riscul și, implicit, dobânzile cerute de investitori.

Datoria publică a crescut cu 28 mld. lei în T1, ajungând la 401 mld. lei și nici nu începuse criza.

Faptul că avem o datorie publică ca procent din PIB de sub 40% nu ne ajută foarte mult, având în vedere gradul redus de venituri pe care poate să le strângă bugetul, un indicator la care investitorii se uită foarte mult.

De asemenea, sau poate în primul rând, structura cheltuielilor bugetare din România este extrem de rigidă, posibilitățile de tăiere, restructurare fiind aproape nule: 80% din veniturile bugetului se duc pe plata pensiilor și salariilor.

Deși sectorul privat este în criză, peste 1 milion de angajați au fost trimiși în șomaj tehnic în starea de urgență, iar acum 500.000 devin șomeri, de cei 1,2 milioane de bugetari nu s-a atins nimeni.

Deși PNL se declară un guvern liberal, povara bugetului de stat este pusă pe umerii sectorului privat: la 4 milioane de angajați în sectorul privat (asta înainte de criză), sunt 1,2 milioane de bugetari și 5 milioane de pensionari.

Guvernul nu are nicio intenție să se atingă de sectorul bugetar, având în vedere că urmează alegerile.

Piețele financiare și agențiile de rating au păsuit România câteva săptămâni/luni, mai ales după intervențiile BNR și stabilizarea piețelor financiare.

Toate aceste lucruri pozitive câștigate acum în criză cu un cost de câteva miliarde de lei/euro se pot pierde de Guvernul Orban, în special de premierul Ludovic Orban, din cauza discuțiilor legate de creșterea pensiilor.

Ministerul Finanțelor/Guvernul/companiile și angajații care plătesc taxe și impozite și, în final, România nu are resurse financiare pentru a majora pensiile cu 40% și nici chiar cu 10%, o variantă avansată de Executiv.

Nu există resurse financiare nici pentru acest an, nici pentru anii următori.

Veniturile bugetare sunt aduse din economia reală, din ceea ce produc companiile. În acest an, cifra de afaceri a companiilor va scădea cu cel puțin 10%, adică cu 70 mld. euro (în 2019, cifra de afaceri a firmelor din România s-a situat la 360 mld. euro). De unde să plătească companiile bani la buget având în vedere că de-abia supraviețuiesc în această criză cu o cerere care scade, cu piețe de desfacere care sunt închise, cu parteneri care poate nu își plătesc datoriile?

În ciuda discursului public, Guvernul are foarte puțini bani pentru investiții, având în vedere că PNL, partidul aflat la guvernare, nu vrea să se atingă de sectorul bugetar.

Guvernul Orban, și în frunte cu permierul, ar fi putut să tranșeze problema majorării pensiilor încă de la începutul crizei și să nu ajungă până în ultima clipă să riște stabilitatea financiară a României.

O scădere a ratingului României de către agențiile internaționale (pe 5/6 iunie urmează decizia agenției americane S&P), ar arunca România într-o criză financiară, pe lângă cea economică.

Toate eforturile BNR și ale băncilor de scădere a dobânzilor s-ar pierde peste noapte. Finanțarea bugetului ar fi în aer, având în vedere că ministerul Finanțelor ar trebui să ia bani de pe piața internă, furând resursele care ar putea merge către sectorul privat. Oricum băncile sunt la limită cu expunerea pe titluri de stat.

Având în vedere că ministerul Finanțelor a reușit săptămâna trecută să iasă pe piața externă, de unde a luat 3,3 miliarde euro, mai mult ca sigur că decizia agenției de rating Standard and Poor`s este de a nu scădea acum ratingul României la categoria junk.

Dar dacă Guvernul nu va tranșa rapid problema majorării pensiilor (credeți că dacă va veni altcineva la guvernare va avea bani pentru majorarea pensiilor?), păsuirea și stabilitatea de care beneficiază acum România se va evapora a doua zi.

Sper că premierul Orban și PNL nu riscă stabilitatea financiară a României pentru câteva voturi și pentru menținerea la putere după alegeri.