Sorin Pâslaru, ZF: Logica orașului și logica businessului. Toată lumea se plânge de trafic, densitate și lipsa spațiilor verzi în București, dar cine își asumă costurile?

O mare firmă de avocatură a anunțat ieri victorioasă anularea suspendării PUZ-ului unuia dintre sectoarele din București. De fapt, multe energii s-au adunat contra măsurii de suspendare a acestor PUZ-uri în instanță. 

Nimeni nu mai vine să spună că de fapt suspendarea acestor PUZ-uri a survenit ca urmare a degringoladei imobiliare din București: blocuri construite pe spații verzi retrocedate, cartiere betonate în care vecinii își dau mâna, atât de aproape sunt imobilele de 10-11 etaje, ansambluri rezidențiale construite pe străduțe unde nu intră două mașini în sens opus.

Așa că ce victorie? Asta e victorie? E o victorie împotriva orașului, împotriva bucureștenilor.

Toată lumea critică dezvoltarea haotică a orașului și compară cu capitalele europene, dar până la bani. Când apar oportunități de a construi în grădini istorice, acolo apar și ansamblurile rezidențiale. Că vrem parc în apropiere, nu? Luăm doar o bucată din el, facem un mic bloc, dar ce valoare are un apartament acolo – 2 milioane de dolari… Că e parcul la scara blocului. Până vine un dezvoltator cu și mai mare putere de convingere la primării și trântește un bloc vizavi și dispare și parcul.

Altfel, mari companii se bat cu pumnul în piept cât de CSR și ESG sunt, adică țin cont de comunitate.

Dacă ar ține cont, ar intra de partea celor care caută soluții, oricum ar fi acestea, să oprească haosul urbanistic. Unde sunt marile firme de avocatură, oameni care sunt de 30 de ani în acest business și au puterea financiară de a se uita mai departe decât un contract sau două, să vină să pledeze pro-bono pentru un oraș mai sănătos, mai puțin aglomerat și mai puțin poluant?

Aici e vorba de o asumare a unei responsabilități, de o stare de spirit. Dacă nu se revoltă un om puternic, cunoscător al legilor, împlinit financiar, asupra haosului urbanistic din jurul lui, cine să o facă?

Parcul Herăstrău este maltratat spre exemplu de construcțiile ilegale de pe malul lacului, iar cine vrea să dea o tură de lac în alergare trebuie să se strecoare printre terasele prelungite pe suprafața lacului. Cine aleargă pe acolo? Mari avocați, oameni cu studii în străinătate. Lumea bună din nord. Când îi întrebi cum de acceptă, ridică din umeri.

Ei așteaptă să ridice alții steagul. Păi nu e și orașul vostru? Nu sunteți și voi sufocați de poluare, construcții haotice și trafic? Este un exemplu de dezvoltare zona de nord, dincolo de Ambasada Chinei, cu blocuri și bloculețe puse unele peste altele parcă ai fi în bidonville-urile sud-americane? Păi cartierul Aurel Vlaicu din apropiere făcut cu 40 de ani înainte, cu blocuri de patru etaje, cu spații verzi, cu parcări, cu locuri de joacă, organizat, este cu totul altceva.

Cum ar trebui să se dezvolte orașul mai departe? Mai este loc de dezvoltări în București? Ce spun arhitecții, urbaniștii? Cum oprim creșterea traficului și a densității populației? Ce-ar fi dacă pentru orice nouă dezvoltare imobiliară s-ar pune un  compas cu raza de 1 km, s-ar calcula densitatea populației pe suprafața respectivă și s-ar decide dacă se mai poate construi sau nu acolo?

Vrem un oraș în care să te urci în mașină în cartierul tău cu barieră și să cobori la mall, un oraș enclavizat sau un oraș cu străduțe înfloritoare, cu spații pietonale extinse, așa cum admirăm în străinătate? De ce Milano acum extinde spațiile pietonale și aduce oamenii pe străzi?

Spiritul civic este scump. Când însă treci în fiecare zi spre sediul tău de sticlă și oțel pe lângă un teren plin de noroaie, te antrenezi să nu-ți mai pese.

Cel mai puternic dușman al progresului este obișnuința care se formează cu timpul de nu-i mai critica pe cei puternici, complacerea. Sunt riscuri, bineînțeles. Dar societatea evoluează când oamenii sunt în stare să se ridice și să spună adevărul, chiar dacă poate este împotriva interesului lor imediat.