Sorin Pâslaru, ZF: Dezbatere despre relevanța naționalității capitalului la Universitatea de Vară de la Tușnad: „Mai rău decât să fii exploatat de companiile multinaționale este să nu fii exploatat”

„Mai rău decât să fii exploatat de companiile multinaționale este să nu fii exploatat”. Replica profesorul de economie din Ungaria Pasztor Szabolcs, senior analist la Oeconomus, care reia de fapt un citat al unei prestigioase economiste britanice, Joan Robinson,  a sumarizat perfect o dezbatere despre relevanța naționalității capitalului desfășurată în această săptămână la Universitatea de Vară de la Tușnad.

Recunoscută în primul rând pentru declarațiile deseori controversate ale premierului ungar Viktor Orban, un fel de „patron spiritual” al acesteia, Universitatea de Vară de la Tușnad a organizat o discuție în oarecare linie cu declarațiile provocatoare ale acestuia: „Naționalismul economic în Europa Centrală și de Est: maghiarizare, românizare?”, la care au fost invitați și reprezentanții Ziarului Financiar, prin subsemnatul.

Cum se spune, nu poți să știi cum arată ursul până nu te duci în vizuina lui, ceea ce toată lumea știe că este periculos.  Adică nu poți să tratezi astfel de teme până nu le pui pe masă ca atare, așa că și o asemenea dezbatere este necesară, chiar dacă se poate ajunge la afirmații „incorecte politic”, ceea ce nu a fost cazul.

Deși pentru ambele țări este cale lungă să se spună că este capabil capitalul local să țină piept marilor companii multinaționale industriale, de energie, din IT sau bancare, Ungaria și-a asumat în mod oficial o politică, în ultimul deceniu, de „maghiarizare” a sectoarelor strategice, după ce în anii 90 a fost un campion al atragerii de investiții străine directe.

În plus, față de România, prin decizia de a privatiza prin bursă a păstrat controlul în petrol și gaze prin MOL sau în sistemul bancar prin OTP, pe care i-a susținut la nivelul de campioni regionali.

Dacă nu poți să te duci prea mult la vest, te duci la est, iar când și vecinii de la est încearcă să îți urmeze modelul să creeze ceva campioni, măcar naționali dacă nu locali, atunci începe să se pună problema „naționalismului”. „Românizare”? Primul director editorial al Ziarului Financiar, Ilie Șerbănescu, care din păcate nu mai e printre noi, ar fi râs cu poftă la auzul acestui termen. Din primele 100 de firme care exportată din Romania, doar una este cu capital românesc, iar din 26 de sectoare industriale, 24 sunt dominate de capitalul străin.

România abia a ajuns abia anul acesta la un nivel al investițiilor străine directe de 100 miliarde de euro, nivel pe care Ungaria, cu o populație la jumătate, l-a atins cu 7 ani în urmă. În 2023, Ungaria a atras investiții străine directe de 13 miliarde de euro, față de 6 miliarde de euro România.

Chestiunea este că în 2024 nu mai e situația anilor 90 când modelul de dezvoltare exclusiv prin atragerea de investiții străine, din orice direcție ar fi venit, era lipsit de contestații. Criza financiară din 2008, pandemia și războiul au schimbat paradigma. După ce Vestul a cerut timp de decenii intrarea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului și căderea barierelor, a venit acum rândul său să impună taxe vamale.

E amuzant acum să auzi cum maghiarii se plâng că în retailul din Ungaria nu găsesc șuncă de porc produsă local ci adusă din Germania, când la rândul nostru ne întrebăm cum de restaurantele de pe litoral de la noi se aprovizionează cu făină din Ungaria.  Dar abia când împarți aceași masă de dezbatere realizezi relativitatea punctelor de vedere.

Ce pot face țări ca Ungaria și România pentru a avansa spre un nivel cât mai mare de dezvoltare economică?  De fapt aceasta este întrebarea fundamentală, iar atragerea de investitori, mobilizarea capitalului local, crearea de campioni naționali și regionali nu sunt decât instrumente.

Cu peste 30 de scene de dezbateri și 1.000 de speakeri, majoritatea maghiari din România și Ungaria, Universitatea de Vară de la Tușnad este de fapt un prilej necesar pentru a discuta despre lume. Sigur că este un proiect centrat pentru nevoia maghiarilor de a-și menține identitatea în cele trei județe din centrul României și o laturală mai accentuat multiculturală ar îmbogăți manifestarea. „Slovacii poate că nu ar permite un astfel de festival”, spune în glumă un diplomat român. Și sigur că acum liderii Ungariei au o perspectivă diferită asupra mersului lumii decât cei ai României și ai UE.

Dar este de apreciat cum poți să aduni în jurul ideii de identitate și de dezbateri privind viitorul în politică, în societate, în economie sau în sport toate generațiile. Dimineața dezbateri, seara discotecă și concerte în cele 30 de corturi amplasate pe terenul campingului din Tușnad. O atmosferă de sărbătoare, probabil un eveniment așteptat de comunitate în fiecare an. Un mijloc de a transmite valorile comunității de la o generație la alta, de a-ți aminti de unde vii și unde te duci, făcut astfel încât să atragă și tinerii, și adolescenții. Se vede că în spatele sărbătorii, dincolo de palincă, porcii la proțap și kurtos kolak, e o gândire strategică. Pas cu pas, construcție și menținere identitară.

N-ai cum să nu remarci simțul organizării, ceea ce în business este esențial. Cu organizare și competență, cu limitarea influențelor politice, poți să ai campioni cu capital local. Cum a reușit MOL să ajungă la afaceri de aproape 2 miliarde de euro în România? Poate și pentru că și-a ales oameni precum Kinga Daradics, acum CEO la emag Ungaria, care la 32 de ani, în 2011, devenea CEO Mol Romania, prezentă joi la dezbatere în calitate de moderator. 

Acum MVM, un fel de Renel unguresc, are ambiții mari pe piața locală. Ce fac Electrica și Hidroelectrica? Poate România să ia exemplu?

Rău cu multinaționalele, dar mai rău fără ele. Capitalul îți pune resursele la treabă. Întrebarea este cum să faci să ai tu multinaționale. Noi ne uităm la unguri, ungurii se uită la polonezi și îi dau exemplu, polonezii vor să îi ajungă din urmă pe germani.

Pe măsură ce trece timpul, oamenii își dau seama că nimeni nu le poate face nimeni altcineva, nici un investitor străin, pașii spre dezvoltare, că tot ei trebuie să îi facă.

În Elveția nu cresc nicăieri arbori de cacao, dar este printre cei mai mari producători de ciocolată din lume.  Franța nu are pe teritoriul său resurse de petrol și gaze, dar Total este în top 5 companii de energie din lume. Resursele sunt la alții, conduce cine pune valoare adăugată peste resurse.

Avansul tehnologic domină lumea, dar este evident că globalizarea așa cum o știm suferă schimbări majore. Dezbaterile, competiția, împărtășirea îngrijorărilor dar și a succeselor, cunoașterea până la urmă   -sunt cu atât mai benefice în noul context mondial. Lumea nu stă în loc, și chiar dacă nu ești în primul pluton, faptul că ești în cursă, că alergi, este cel mai important. Dar cu atenție mare și la stânga, și la dreapta, nu numai în față unde vrei să ajungi.