Sorin Mititelu, vicepreședinte ASF: Primele brute subscrise au crescut cu aproximativ 15% în primul trimestru al acestui an raportat la aceeași perioadă a anului trecut. Asigurările de viață au crescut cu aproximativ 23%. Avem o piață RCA stabilă

Primele brute subscrise au crescut cu circa 15% în primul trimestru al acestui an raportat la aceeași perioadă a anului trecut, iar în cazul asigurărilor de viață creșterea a fost de aproximativ 23%, susține Sorin Mititelu, vicepreședinte ASF, responsabil de zona asigurărilor.

„Aș întări și aș îngroșa cuvântul „optimism”. Un optimism justificat și validat inclusiv de informațiile statistice. Datele nu sunt încă publice, urmează publicarea raportului privind rezultatele pieței pe primul trimestru, însă pot spune că, raportat la aceeași perioadă a anului trecut, primele brute subscrise au crescut cu aproximativ 15%. În ceea ce privește asigurările de viață, creșterea este de aproximativ 23%”, a spus el în cadrul evenimentului ZF Insurance 2026.

Ce a mai spus Sorin Mititelu în cadrul evenimentului ZF:

• A existat o continuitate în discursul de până acum și ați ajuns la capitolul debirocratizare. Da, este un trend general de simplificare. Practic, acesta a început cu reducerea numărului de ghiduri, mai ales la nivelul EIOPA, care la rândul lor se transpun în alte ghiduri sau norme la noi. Este un proces în derulare, nu unul care să se întâmple peste noapte.

• Aș vrea doar să comentez ceva legat de această debirocratizare ca proces. Într-o lume mai complexă, cu mult mai multe date și informații, debirocratizarea nu va însemna mai puține informații. Va continua trendul de a se solicita și mai multe date.

• În schimb, se va schimba modul în care se vor obține aceste date, cum se vor transfera, prelucra și apoi returna către piață ca informații procesate. Dacă este să ne gândim la debirocratizare ca la mai puține date, nu aceasta este direcția. Este un paradox: debirocratizarea se va face mai mult atunci când vom avea mai multe date.

• Tot legat de debirocratizare, aș recomanda să existe și o privire din interior, nu doar din exterior. Adică să fie analizată documentația cu care operați, procesele pe care le-ați desenat și reglementat.

• Putem discuta și concret. Sunt solicitate anumite documente pentru a putea dovedi că un anumit lucru s-a întâmplat în relația cu clientul, dar cerințele sunt minimale în ceea ce privește structura. De asemenea, unele dintre ele pot fi folosite pentru mai multe produse și pentru mai multe interacțiuni cu același client.Aici există și o anumită reținere. Se merge către varianta conservatoare de a avea cât mai multe „hârtii”, chiar dacă acum majoritatea acestor documente sunt în format digital. Deci este o evoluție și din această direcție, nu numai din exterior către interior, ci și din interior către exterior.

• Grija numărul unu, de fapt cea fundamentală, este legată de stabilitatea financiară a sistemului. Faptul că România se află astăzi la o rată de penetrare de doar 1,3% din PIB se datorează și faptului că am avut prea multe evenimente negative, prea multe falimente în piață, ceea ce a erodat încrederea tuturor și a frânat sau inhibat inițiativele de dezvoltare, investițiile, dezvoltarea de canale de distribuție, produse și chiar intrarea unor noi jucători. Această stabilitate financiară a pieței și, implicit, stabilitatea financiară a fiecărui jucător din piață reprezintă prioritatea absolută.

• În ceea ce privește situația actuală, putem spune că ne aflăm în parametri de normalitate. Avem acea cerință de capital standard evaluată printr-un indicator situat undeva la 160%, un nivel confortabil în corelație cu structura portofoliilor de produse și structura pieței.

• Avem totuși această anomalie, dacă ne comparăm cu celelalte piețe, în care asigurarea de răspundere civilă are o pondere atât de mare încât face ca celelalte produse, pentru care există cerințe de capital mai mari, mai ales în asigurările de viață, să nu conducă automat la un indicator de o valoare și mai mare. Piețe similare din Europa de Est ar avea acest indicator în jur de 200%, iar piețele mature, dezvoltate, la 250-300%, dar acest lucru este datorat în mare parte structurii pieței.

• Reamintesc care a fost motivația introducerii unui astfel de sistem de control, de echilibrare a raportului dintre cerere și ofertă. Ieșirea din piață a unui jucător care avea o pondere foarte mare conducea automat la riscul unui comportament de tarifare care ar fi expus serios consumatorul. Acest lucru ar fi determinat un grad de cuprindere în asigurare mai mic, ceea ce reprezintă un risc și un subiect de interes public general. Așadar, acest lucru trebuia gestionat în mod proactiv, nu lăsat exclusiv la mâna forțelor pieței.

• După mai bine de un an, putem spune următorul lucru: gradul de cuprindere în asigurare crește încet, dar crește. Numărul de polițe raportat la parcul auto este în ușoară creștere. Acesta este elementul care dovedește că acel mecanism a fost necesar și că, până la urmă, a produs efectul dorit.

• Apoi, ce mai putem observa la un an distanță este că trecerea de la perioada de plafonare la un sistem normal, competitiv, a fost una graduală. Nu am avut șocuri, nu am avut evenimente care să conducă la nevoia unor noi intervenții. De asemenea, am văzut schimbări de comportament atât la nivelul asigurătorilor, cât și în zona de intermediere și cred că începem să avem și o înțelegere mai corectă a acestui produs.

• Ceea ce nu se putea opri sau influența prin măsuri administrative este evoluția primelor, care în final este una obiectivă, pentru că reflectă necesitatea de a menține echilibrul sistemului asigurărilor de răspundere civilă. Din punct de vedere financiar, acesta trebuie să fie sustenabil.

• Chiar dacă rezultatul tehnic la final de an, la nivelul întregului sistem, a fost ușor negativ, această diferență a indicat necesitatea unei ajustări de primă, lucru pe care l-am observat la începutul acestui an și probabil că va mai continua o perioadă. În plus, această creștere se datorează și unor efecte venite din zona costurilor, costuri care au legătură cu produse și servicii non-financiare.

• Este o întrebare recurentă, venită pe fondul acestui lung șir de evenimente negative. La un moment dat, această recurență riscă să devină excesivă. Să pui această întrebare în condițiile în care situația este radical schimbată nu cred că ajută la nimic, atâta timp cât avem cu toții informațiile și datele necesare și vedem că situația este complet schimbată. Da, astăzi avem o piață RCA stabilă din punct de vedere financiar. Riscurile pe care le-am avut în trecut nu au dispărut complet, pentru că viitorul este imprevizibil, dar ele sunt mult diminuate.

• Operăm într-o piață unică europeană și avem mai multe forme de intrare în piață. Există și varianta în care jucătorii operează în piața noastră pe baza pașaportului european, fie prin sucursală, fie prin libera prestare de servicii.

• La nivelul pieței europene, setul de reglementări, instrumente și practici este uniform. Toate autoritățile naționale de supraveghere urmează aceleași reguli. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să existe diferențe de abordare în evaluarea activității unei companii și în interpretarea îndeplinirii condițiilor de solvabilitate.

• Totuși, există spațiu pentru un anumit arbitraj de supraveghere. Pentru unele autorități, anumite companii au o pondere redusă în piața lor și atunci nu reprezintă o prioritate. Reacția poate veni mai târziu. În alte situații există practici mai permisive, în altele mai stricte.

• Nouă, ca autoritate locală, ne rămâne ca instrument principal componenta de conduită. Din acest punct de vedere avem o activitate din ce în ce mai intensă și mai proactivă. Atunci când a fost necesar, am și intervenit.

• Trebuie însă să evităm ideea că românii sunt buni și străinii sunt răi. Nimeni nu este perfect. Pot exista probleme, dar există și soluții. Important este ca intervenția să fie cât mai timpurie și să minimizăm eventualele efecte negative.

• După cum se vede nu doar din statistici, ci și din analizele realizate de entități independente, piața de asigurări din Europa de Est și implicit din România este evaluată ca având un potențial de creștere foarte mare. Prin urmare, interesul pentru a intra într-o asemenea piață, mai ales din partea jucătorilor care au prezență regională sau sunt în proximitatea Europei de Est, este din ce în ce mai mare. Este de așteptat să vedem interes pentru intrarea unor noi jucători.

• Nu este neapărat nevoie să vină prin înființarea unei noi companii, mai ales dacă sunt deja înregistrați în Uniunea Europeană. Există semnale și informații privind interesul mai multor jucători de a opera în piața noastră. Nu pot da nume concrete, dar vorbim despre jucători regionali. Polonia, Germania și Italia sunt exemple.

• Schimbarea legislației reprezintă un instrument, o soluție, dar aplicarea este și mai importantă. Prin urmare, trecerea la o supraveghere bazată pe riscuri este cât se poate de necesară, aș spune chiar stringentă. Este însă un proces de durată, pentru că presupune trecerea de la o supraveghere bazată pe conformitate – în care faci o simplă comparație între a avea sau nu un document, a avea sau nu un anumit text, o anumită structură și ajungi la concluzia că este conform sau nu – la evaluarea modelelor de business, a sistemelor de guvernanță, a politicilor de constituire a rezervelor și a metodologiilor de calcul, a politicilor de investiții și a multor altor aspecte.

• Este un proces care necesită know-how adecvat la nivelul celor care fac astfel de analize, instrumente potrivite și practică. Suntem în acest proces, deși resursele de care am avea nevoie, atât cantitative, cât și calitative, sunt mai mari decât cele pe care le avem în prezent.

• Aș mai menționa o prioritate. Vorbeam mai devreme despre stabilitatea financiară și despre supravegherea bazată pe risc. Din tot ce s-a discutat până acum, am abordat subiectele mai ales din perspectiva asigurătorilor. Trebuie să punem alături și perspectiva consumatorului, iar astfel ajungem la ceea ce se numește conduită de piață.

• În ceea ce ne privește, începem să acordăm din ce în ce mai multă atenție acestui domeniu. Au fost alocate resurse și au fost inițiate diverse acțiuni care să conducă la îmbunătățirea conduitei de piață. Nu este un subiect „soft”, cum ar putea părea la prima vedere. El poate avea impact asupra fundamentelor întregului sistem de asigurări, pentru că influențează major încrederea.

• Ceea ce este cel mai vizibil în conduita asigurătorilor în relația cu consumatorul final este momentul adevărului: plata daunelor, despăgubirilor și indemnizațiilor. Dacă acel proces nu este bine gestionat, corect și echitabil, toate investițiile în tehnologie, în pregătirea personalului și toate celelalte eforturi vor avea o eficiență minimă, nu maximă. Prin urmare, astfel de comportamente sunt absolut necesare.

• Aș mai adăuga un aspect. Vorbim despre inovație, despre produse și despre nevoile clientului. Dar să nu uităm că toate acestea trebuie puse în ecuația „value for money”. Cu alte cuvinte, produsul trebuie să fie adecvat profilului clientului și să ofere beneficii reale pentru banii pe care acesta îi plătește.

• Există un mic paradox. Deși este de interes să avem o piață cât mai dezvoltată pe această categorie de produse, atunci când a apărut șocul din perioada 2009-2011, impactul în România a fost mai redus tocmai pentru că aveam o piață mică. În schimb, în piețele cu volume foarte mari impactul a fost într-adevăr unul semnificativ. Din acest motiv, astăzi ne aflăm într-o situație favorizată de faptul că experiențele negative din alte piețe au determinat introducerea unor reglementări și reguli suplimentare.

• Să nu uităm regulile privind PRIIPs. Acum sunt în discuție noi reguli privind investițiile de retail. Au fost introduse mecanisme care au adus mai multă disciplină în piață. Pe acest fundament au venit și reglementările privind Product Oversight and Governance. Lucrurile s-au îmbunătățit. Riscul nu dispare, dar este administrabil. Clienții continuă să fie expuși riscului investițional, însă aici revenim la tema conduitei și la responsabilitatea asigurătorului în administrarea produsului.

• Produsele nu trebuie doar să fie adecvate, ci și construite responsabil. Ideea că poți crea un produs cu un nivel ridicat de risc investițional și să presupui că acesta va fi selectat corect de distribuitor și înțeles perfect de clientul final reprezintă un risc important. Mai degrabă, o astfel de abordare arată o responsabilitate redusă din partea asigurătorului, ținând cont de specificul pieței și de nivelul general de educație financiară. Poți intra în piață cu astfel de produse, dar trebuie să ai în vedere ca profilurile de risc pe care le introduci să fie adecvate pieței în ansamblu, nu doar unui segment foarte restrâns de clienți.

• Ați făcut bine că ați lăsat RCA-ul la urmă. Este bine să facem acest lucru, pentru că trebuie să discutăm din ce în ce mai mult despre celelalte clase de risc și despre alte categorii de produse, unde expunerea este mult mai mare, iar beneficiile economice și sociale sunt semnificativ mai importante.

• Avem riscurile catastrofale, în special riscul de cutremur, unde gradul de cuprindere în asigurare este de doar aproximativ 25%. Avem riscul de longevitate, preluat în mare măsură prin asigurările de viață. Acesta devine din ce în ce mai important pe fondul evoluției demografice negative. Cu alte cuvinte, și aici este foarte mult de lucru.

• Avem o întreagă categorie de produse care contribuie la stabilitatea financiară a micilor afaceri, dar și a companiilor mari, iar implicarea sectorului de asigurări în această zonă este încă redusă.

• Aș mai aduce în discuție un risc care, deocamdată, este privit mai ales din perspectiva informării și a vânzărilor: riscul cibernetic. Acesta este deja prezent. Este și o oportunitate de business, și o cerință de reglementare și supraveghere. Avem deja DORA și urmează și alte reglementări.

• În final însă, acest risc va fi prezent aproape peste tot, pentru că lucrăm din ce în ce mai mult cu date și cu instrumente care utilizează aceste date. De aceea, riscul cibernetic va deveni unul dintre riscurile majore ale economiei. Și mai sunt și altele. Avem multe riscuri care trebuie gestionate prin sistemul de asigurări, în beneficiul general, evident cu avantajele financiare necesare pentru actorii implicați, pentru că altfel nu există motivația de a participa la acest sistem.