Soluțiile deficitului de personal: să pregătim forța de muncă a viitorului, să integrăm vârstnicii pe piața muncii și să-i aducem înapoi acasă pe românii din alte țări

♦ Relocarea oamenilor din regiunea Moldovei în Transilvania, importul de personal asiatic, angajarea deținuților sau aducerea muncitorilor din satele aflate zeci de kilometri distanță au fost soluțiile găsite de angajatorii din industrie la deficitul de personal ♦ Măsurile pompieristice au rezolvat problema angajatorilor, dar doar pe termen scurt ♦ Cum arată viitorul pieței muncii?

Piața muncii din România, care are circa 5 milioane de salariați la o populație de 19 milioane de persoane, va avea un deficit de peste 1 milion de angajați până în 2021, arată un studiu al firmei de audit și consultanță PwC.

În ultimii ani, România a continuat să piardă sute de mii de români apți de muncă prin migrația externă, iar angajatorii au în­cer­cat să găsească soluții pentru această pro­blemă prin diverse metode. Companiile din industrie au fost cel mai grav afectate, deoare­ce au nevoie de meseriași pentru a-și putea onora comenzile primite de la clienții mari din străinătate.

„Deficitul de personal din industrie are pe deoparte o componentă numerică, bine cu­nos­cută, dar și o componentă de formare profe­sională. Lipsesc muncitorii calificați, mai ales în zonele în care industria s-a dezvoltat accele­rat. Pe de altă parte, această problematică nu este unică în România și poate fi întâlnită și în alte țări din zona noastră, țări care s-au confruntat cu emigrația masivă. Problema nu poate fi rezolvată de azi pe mâine și nici din pix. Sunt soluții care trebuie gândite în comun, între autorități publice și locale și angajatori. Rezultatele s-ar putea vedea în câțiva ani“, a explicat Raluca Pîrvu, business manager la BPI Group, companie de consultanță în ma­nage­ment și resurse umane.

Companiile au fost inventive pentru aco­perirea nevoii de personal.

Prima soluție a fost asi­gurarea trans­portului angajaților aflați la câteva zeci sau chiar până la 200 de km distanță de fabrică, soluție implementată de mulți ani încoace. Tot în anii trecuți angajatorii au început să relocheze, prin firme de închi­riere de forță de muncă în regim temporar, mii de oameni din satele din Moldova și din Muntenia în zonele puternic industrializate din centrul și din vestul țării. Și pentru că nu era suficient, unele firme au încheiat contracte de colaborare cu închisorile: în 2018, de exem­plu, peste 2.500 de deținuți au desfășurat acti­vități lucrative remunerate, potrivit datelor Administrației Naționale a Penitenciarelor.

În prezent, la modă este aducerea de mun­citori din state asiatice precum Vietnam, Nepal, Filipine sau Sri Lanka. Numai în 2019 circa 30.000 de străini din state non-UE au primit acordul autorităților pentru a putea lucra în România.

„Va trebui să se dezvolte accelerat struc­turi de învățământ dual, în cooperare cu mediul industrial prezent pe plan local, astfel încât tinerii să învețe o meserie și să nu mai fie tentați să plece din țară. De asemenea, anga­jatorii ar putea fi incitați fiscal și sprijiniți cu ade­vărat, prin simplificarea procedurilor lega­le, ca să poată angaja persoane inactive (tineri, șomeri vârstnici și orice altă categorie care se află neocupată)“, a mai spus Raluca Pîrvu.

La nivelul comunităților, a adăugat ea, au­to­ri­tățile locale s-ar putea asocia ori ar pu­tea ac­ce­sa fonduri europene pentru a propune moda­li­tăți de transport public, la preț rezo­nabil, pentru cei ce doresc să muncească. În momentul de față, locuitorii din mediul rural au foarte puține posibilități de deplasare către zonele urbane mai industrializate. Doar marii angajatori își pot permite să finanțeze rute de transport pentru muncitori, a spus Raluca Pîrvu.

Aducerea de forță de muncă non-comuni­tară reprezintă doar o parte a rezolvării defici­tului de forță de muncă, câtă vreme românii din străinătate nu vor fi tentați să revină.

Este o soluție pe termen scurt și mediu, cu costuri mari pentru angajatori. Pe termen mediu, s-ar putea să observăm că nici comu­ni­tățile mai mici nu sunt pregătite să primească imigranți fără o grijă prealabilă pentru buna lor integrare, așa cum s-a întâmplat la Ditrău, a mai spus Raluca Pîrvu.

Anul acesta, în comuna Ditrău din județul Harghita, localnicii s-au revoltat pentru că proprietarul unei brutării din comună a angajat doi oameni din Sri Lanka pe fondul lipsei de candidați, oamenii insistând că nu vor imigranți în satul lor.

În 2019, numărul de avize de muncă emise de Inspectoratul General pentru Imigrări a fost de aproape 30.000, aproape triplu față de anul 2018, aceștia fiind muncitorii din afara spațiului european au primit aprobarea de a lucra pe teritoriul României.

Cota de imigranți care au voie să lucreze în România a crescut semnificativ în ultimii ani.

Dacă acum 5 ani companiile puteau aduce maximum 5.000 de muncitori pe an din state non-UE, în prezent numărul maxim de persoane din state non-UE care pot veni să lucreze în România este de 30.000 pe an.

Observăm că, din nou, autoritățile publice naționale se spală pe mâini de problemă, pre­feră să se limiteze la a autoriza un număr de persoane străine să lucreze, fără însă a gândi politici de acompaniere a românilor ce ar vrea să se întoarcă acasă de exemplu, a adăugat Raluca Pîrvu.

Companiile tot anunță procese de auto­ma­tizare, iar unele se petrec deja. Acest lucru înseamnă că numărul de locuri de muncă noi va stagna, chiar dacă vor fi în continuare joburi vacante, datorită ratei mari de plecare a lucrătorilor angajați.

Tipologia locurilor de muncă va evolua în următorii 5 ani, vom trece probabil de la un număr mare de locuri de muncă necalificate către un număr mai mic de joburi presu­pu­nând operarea mașinilor cu comandă nume­rică. De unde și nevoia adaptării pregătirii persoanelor disponibile în piața muncii, a mai spus Raluca Pîrvu..