Socialism pentru bogați și capitalism pentru restul lumii: Când guvernul face mai multe pentru investitorii de la bursă decât pentru populație și companii

Socialism pentru bogați și capitalism pentru restul lumii, așa sună o temă recurentă a americanilor din anii `60, care devine cu atât mai grăitoare astăzi, când lumea este într-o criză fără precedent, în care bogații devin și mai bogați, iar săracii se duc la fund.

„Înțeleg de ce Democrații sunt nervoși”, notează Thomas Friedman, editorialist New York Times, premiat de trei ori cu Premiul Pulitzer.

Donald Trump a operat economia în primii trei ani cu deficite bugetare care aminteau de perioadele de război sau de crizele financiare, mulțumită reducerilor de taxe, cheltuielilor militare și politicii fiscale. El a făcut toate aceste lucrui înainte de pandemie, când economia deja creștea iar șomajul era la un nivel foarte redus, continuă el.

Acum, când Joe Biden vrea să cheltuiască sume mari pentru a sprijini economia, mulți republicanii și-au amintit cât de problematice sunt deficitele.

„Ce escroci”, punctează Friedman.

Trebuie făcut tot ce este necesar pentru a-i ajuta pe cei mai vulnerabili dintre americani, cei care și-au pierdut locurile de muncă, locuințele sau businessurile din cauza Covid-19.

„Dar, dar, dar…când virusul dispare, TOȚI trebuie să avem o discuție”.

Au existat atât de multe discuții în ultimii ani legate de dezavantajele globalizării rapide și de „gândirea neoliberă de piață liberă” – care au influențat atât Democrații, cât și Republicanii – încât am ignorat cu toții un alt consens, mult mai puternic, care a acaparat ambele partide: Ne aflăm într-o eră a dobânzilor reduse, deci deficitele nu contează atâta timp cât le poți gestiona.

Astfel, rolul guvernelor în țările dezvoltate poate continua să se extindă – ceea ce a și făcut, prin ajutoare de stat din ce în ce mai mari, cheltuieli pe deficit, datorii guvernamentale din ce în ce mai mari și prin accesul din ce în ce mai facil la bani de la banca centrală pentru a finanța toată aventura.

Noul consens are un nume: „Socialism pentru bogați și capitalism pentru restul lumii”, argumentează Ruchir Sharma, chief global strategist în cadrul Morgan Stanley Investment Management.

Socialism pentru bogați și capitalism pentru restul lumii – o variație a unei teme popularizate încă din anii `60 – se desfășoară acum chiar în fața noastră, crede Sharma. Principala dovadă: intervențiile guvernului sunt destinate mai mult piețelor financiare decât economiei reale.

Astfel, cei mai bogați 10% dintre americani, care dețin peste 80% din acțiunile listate în SUA, și-au triplat averea în 30 de ani, în timp ce cei mai săraci 50% dintre americani nu au înregistrat nicio creștere a averii, întrucât ei se bazează pe locurile lor de muncă din economia reală pentru a supraviețui de la o lună la alta.

În același timp, productivitatea mediocră din economia reală a limitat oportunitățile, alegerile și veniturile atât pentru săraci, cât și pentru clasa de mijloc.

Cea mai bună dovadă este reprezentată de anul trecut: Suntem în mijlocul unei pandemii care a răvășit economia reală, a distrus locuri de muncă și a pus la pământ afacerile mici – dar piețele de acțiuni sparg record după record.

„Asta nu este corect. Practic, sunt elefanți zburători. Mereu mă îngrijorez când văd elefanți care zboară pentru că nu se termină bine”, punctează Friedman.

Chiar dacă decidem să creștem taxele pentru cei bogați pentru a redirecționa mai mult sprijin pentru cei săraci, atunci când te bazezi atât de mult pe stimuli te poți confrunta cu foarte multe consecințe neașteptate.

Ruchir Sharma scria la mijlocul anului trecut în Wall Street Journal un eseu prin care explica faptul că accesul facil la bani pentru companii și ajutoarele guvernamentale din ce în ce mai generoase alimentează extinderea monopolurilor și „țin în viață companii zombie, extrem de îndatorate”, în detrimentul startup-urilor care aduc cele mai mari inovații.

Toată această situație contribuie la o productivitate mai redusă, ceea ce înseamnă o creștere economică mai redusă și „o plăcintă din ce în ce mai mică din care trebuie să mănânce toată lumea”.

Prin urmare, nimeni nu ar trebui să fie surprins că „millenialls și generația Z cresc și devin nemulțumiți de această formă distorsionată de capitalism, ajungând în final să prefere socialismul”.

În 1980, doar 2% din companiile listate din SUA erau considerate ca fiind companii „zombie” – un termen utilizat de Bank for International Settlements (BIS) pentru companii care nu au câștigat destul profit pentru a-și acoperi dobânzile pe datorii în ultimii trei ani.

Numărul companiilor zombie a crescut rapid la începutul anilor 2000, iar până în ajunul pandemiei au ajuns să reprezinte 19% din totalul companiilor americane listate.

Același lucru se întâmplă și în Europa, China sau Japonia.

Evoluția nu ar trebui să surprindă pe nimeni în contextul în care cascada de ajutoare guvernamentale a continuat să curgă din ce în ce mai rapid, iar guvernele au fost dispuse să cumpere chiar și acțiuni de categoria „junk” doar pentru a preveni falimentele.

Acest mod de a gestiona situația „distorsionează eficiența alocărilor de capital necesare pentru a majora productivitatea”.

Ultimii ani ar fi trebuit să reprezinte o eră a distrugerii creative. Cu atât de multe instrumente digitale de inovare la dispoziție, cu acces la putere computerizată ieftină și cu acces facil la capital, startup-urile ar fi trebuit să explodeze. Dar nu au făcut-o.

„Înainte de pandemie, SUA genera startup-uri și închidea companii mari în cel mai lent ritm din ultimii 50 de ani. (…) Numărul companiilor listate din SUA a scăzut la jumătate, adică aproximativ 4.400, de la vârful înregistrat în 1996”, punctează Sharma.

În încheiere, Friedman reiterează ideea conform căreia trebuie să facem mai multe acum pentru a ajuta toți cetățenii care suferă să treacă de pandemie.

Totuși, în locul cecurilor lunare acordate direct populației, lumea ar putea să ia pagină din cărțile unor state precum Coreea de Sud, Taiwan sau Singapore: cash doar pentru cei mai săracie și investiții masive în infrastructură pentru a îmbunătăți productivitatea și pentru a crea locuri de muncă cu salarii decente.

Capitalismul trebuie să meargă înainte într-un mod mult mai inclusiv. Economiile cresc atunci când oamenii inventează și lansează lucruri.

„Fără risc antreprenorial și distrugere creativă, capitalismul nu funcționează”, a punctat Sharma în opinia lui de anul trecut.