Soc cultural in Japonia

“A fost pentru prima data in viata cand am inteles terminologia mult uzitata de ‘diferente culturale’. In Japonia, chiar am avut parte de un soc cultural”, spune Despina Andrei, fundraising manager la UNICEF. In perioada iulie-august, cand a vizitat aceasta tara, Despina nu a gasit ciresii infloriti si nici gradinile din Kyoto. “In ‘Ultimul samurai’ si ‘Memoriile unei gheise’ sunt surprinse imagini din gradinile din Kyoto in perioada mai-iunie si sunt fantastice. Am vizitat aceleasi gradini si din pacate nu am avut parte de acele peisaje, chiar daca si cele vazute de mine au fost totusi spectaculoase.” Excursia de doua saptamani in Japonia (care ajunge la pretul de 3.800 euro/persoana) este greu de descris avand in vedere multiplele diferente si obiceiuri care ne despart de aceasta cultura. “Primul soc l-am avut in aeroport, cand intrebam de taxi care sa ne duca spre hotel si ni se spunea ca este “bery expensive”. Dar nu intelegeam ce inseamna “bery”. Greu ne-am dat seama ca voiau sa zica “very expensive”, adica foarte scump. “Si intr-adevar cursa a costat cam 350 de dolari”. In orice caz, atunci a fost momentul in care si-a dat seama ca scenele din filmul “Lost in Translation” (al carui subiect sunt tocmai “diferentele culturale”) nu sunt exagerari, ci chiar realitatea. Patria zgarie-norilor, a shogunilor, gheiselor si imparatilor, Japonia este greu de inteles de catre cineva care nu locuieste acolo. Cunoscuta prin conservatorismul sau, Tara Soarelui Rasare are multe de oferit turistilor, daca acestia nu-si pierd rabdarea si se straduiesc sa inteleaga o alta mentalitate decat a lor. “Incercand sa aflam diferite informatii pe strada, am observat ca japonezii te asculta cu mare amabilitate, iar cand ai terminat de intrebat incep sa iti povesteasca in japoneza raspunsul la intrebarea pe care cred ei ca ai pus-o.”Faptul ca niponii nu prea vorbeau limba engleza a fost deosebit de frustrant pentru Despina si prietenul ei. “A fost greu de crezut ca nu te poti descurca in limba engleza, cu toate astea am renuntat dupa patru zile de incercari repetate de a afla detaliile unui afis cu un spectacol Balsoi din holul hotelului din Tokio. Patru manageri de receptie, la un hotel de 5 stele, nu au fost in stare sa ne explice in engleza unde si cand avea loc acel spectacol.” Totul e tehnologieJaponia se afla pe primul loc in ceea ce priveste utilizarea internetului mobil, 37% dintre utilizatori declarand ca navigarea pe dispozitivele mobile este o activitate zilnica. “Se folosesc de aceasta tehnologie peste tot, inclusiv pe strada”, povesteste Despina Andrei.Totul este ultramodern cand e vorba de tehnica, experienta unui european fiind dusa la limita inclusiv atunci cand ajunge la metrou. “Imi venea sa plang cand am ajuns acolo, deoarece nu exista casiera, ci multe bancomate cu indicatii in limba japoneza, pe care cu greu gasesti sa le setezi in engleza. Dar e o metropola foarte mare, si pana reusesti sa vezi in ce directie trebuie sa o apuci dureaza”, mai povesteste managerul UNICEF. Metroul este extrem de aglomerat in orele ce coincid cu transportul catre si de la serviciu, iar o calatorie fie si numai pentru o statie poate dura aproape o ora, deoarece distantele sunt foarte mari. “Japonezii lucreaza ore indelungate drept pentru care de multe ori am vazut pasageri care au reusit sa isi dezvolte o tehnica a dormitului in picioare. Pentru ei, una dintre placerile calatoriei cu metroul este lecturarea, cu o pasiune greu de descris in cuvinte, a cartilor de benzi desenate (unele mai subtiri, altele cat o carte de telefon)”, adauga Despina Andrei. Ikebana si templele ZenJaponia este o tara cu patru anotimpuri distincte, iar multe sarbatori anuale sunt asociate cu schimbarea anotimpurilor. Sarbatoresc sfarsitul unui an si inceputul urmatorului cu mare fast si pasiune. Perioada se numeste shogatsu, care intr-un sens foarte larg se refera la prima luna a anului. Pe 1 ianuarie, familiile japoneze se reunesc pentru a bea un anume tip de sake, care se presupune ca asigura o viata lunga, si pentru a manca un anume tip de supa cu orez care, dupa obicei, sterge orice amintire rea ce a ramas din anul precedent. Despre toate acestea afli desigur din ghiduri, povesteste Despina Andrei, pentru ca e greu, in cadrul unei excursii, sa intri prea mult in contact cu localnicii.Ikebana, arta japoneza a aranjarii florilor, s-ar putea traduce prin “flori care traiesc” sau “flori care sunt tinute in viata”. Structura unei ikebana se bazeaza pe o linie care uneste trei puncte ce semnifica paradisul, pamantul si omenirea. “Am vizitat si un templu Zen din Kyoto. In gradinile Zen nu zareai nicaieri frunze cazute sau ramuri aruncate. Totul era atat de ingrijit de parca se folosise o penseta. Intr-o gradina ne-au rugat sa ne descaltam si sa folosim papuci, la fel ca in unele muzee; aveam senzatia ca aranjau nisipul dupa fiecare turist in parte pe aleile gradinii”, isi aminteste Despina Andrei. Vizitatorii aprind in aceste temple betisoare pentru odihna mortilor si lovesc cu o sfoara groasa intr-un clopot. Sunetele ii indeamna la rugaciune. Isi lipesc palmele, inchid ochii si isi inclina capul cu umilinta in fata lui Buda. Apoi arunca cu monede in cufere imense, pentru cei de pe lumea cealalta ca sa aiba bunastare. Prind biletele in “Copacul Dorintelor” si se roaga pentru sanatatea Celor Buni. Exista si lumanari de vanzare pentru toate rugaciunile: pentru succesul la examen, pentru vindecarea de boli, pentru obtinerea carnetului de sofer, pentru avansarea in firma. Templele Zen, aflate in slujba lui Buda, se constituie din sapte cladiri principale: to (pagoda), kondo (sala principala), kodo (sala de lectura), shorro (camera clopotului), kyozo (unde se afla scriptele budiste), sobo (dormitorul) si jikido (camera in care se ia masa). Construite dupa un design foarte elaborat, sunt o combinatie de nisip, gravuri fine, pietre de rau si roci montane care sa sugereze iluzia unui Univers in miniatura. Cele mai impresionante temple sunt localizate in zonele Kyoto si Nara.Daca vizitati Japonia primavara, ati putea vedea o mare de sakura – ciresi infloriti -, perioada in care localnicii participa la hanami (denumirea japoneza), sarbatoarea florilor de ciresi. In Japonia exista peste 400 de specii de ciresi care nu sunt plantati pentru fructe, ci numai pentru flori. Perioada de inflorire incepe cu luna ianuarie in Okinawa si culmineaza cu o adevarata “explozie de flori” spre sfarsitul lui martie si inceputul lui aprilie, in special in regiunea Honshu. In perioada sarbatorii sakura, locurile publice faimoase pentru inflorirea ciresilor (cum ar fi, de exemplu, parcul Ueno din Tokio) sunt intesate de lume si chiar se dau adevarate batalii pentru ocuparea celor mai bune pozitii. Romanul lui Arthur Golden este cel care a atras din nou atentia asupra unei laturi a Japoniei – gheisele. Gheisele mai exista si astazi, dar, in afara de turisti, nimeni nu le mai acorda atat de multa atentie ca pe vremuri. Asemeni samurailor, gheisele isi pastreaza totusi un rol, fie el si pur decorativ, in societatea japoneza. Cele mai cunoscute hanamichi (cartiere de gheise) pot fi gasite in Tokio si Kyoto. Medievalul Edo, asa cum era cunoscut Tokio, era, pana nu de mult, vizitat pentru Yoshiwara, cartierul placerilor, unde actorii si cantaretii se amestecau pe strazi cu turistii si comerciantii. In Kyoto, distractia isi avea locul in cartierul Shimabara, locul in care si astazi gheisele isi intretin clientii la faimoasele ceremonii ale ceaiului. “Ne-am plimbat si noi doua seri prin celebrul cartier Gion, avand sansa sa vedem o gheisa si am incercat sa descifram codul nescris al felinarelor. Acestea sunt nelipsite de la fiecare intrare si sunt albe, rosii si negre, aprinse sau stinse. Cartierul este un mix interesant de case de locuit, restaurante, cluburi, baruri, localuri de noapte”, isi aminteste Despina Andrei.Printre traditiile si elementele culturale pastrate cu sfintenie de localnici se numara bonsai, ceremonia ceaiului, aranjamentele florale si chimono-ul. “Au poate cel mai frumos costum traditional – chimonoul – pe care il poarta cu mandrie si astazi, pe strada, la serviciu sau fara o ocazie speciala. Pretul unui chimono incepe de la 150 de dolari pentru cele din bumbac imprimat pana la cateva mii de dolari (2.000 – 3.000) pentru cele pictate manual pe matase. Chimonoul este asortat intotdeauna cu pantofi traditionali tip sanda cu talpa de lemn si sosete si, de asemenea, cu gentute mici”.”Buna! Ce mai faci? Cat castigi?”Periplul japonez al Despinei a inceput in Tokio. Capitala si unul dintre cele mai scumpe orase din lume, potrivit studiului Mercer Human Resource Consulting (pe primul loc este Moscova, urmata de Seul, Tokio, Hong Kong, Londra, Osaka), Tokio are zgarie-nori, dar si sute de temple. “Am petrecut in acest oras cinci zile, de cunoastere, mai putin de relaxare. Nu se poate vorbi de un centru al metropolei. Sunt cateva zone pe care le-am vizitat si toate au acelasi statut central: Ginza, Roppongi, Shinjuku, Shibuya, Ikebukuro. Am vizitat si cateva temple, apoi si Palatul Imperial care este in continuare resedinta imparatului Japoniei si, ca urmare, poti vizita propriu-zis doar gradinile.”Urmatoarea oprire a fost in orasul Kamakura, la o ora distanta de Tokio, in care se afla o statuie gigantica a lui Buda. “Amplasat intr-un amfiteatru natural inconjurat de munti impaduriti si de Pacificul albastru, orasul are 65 de temple budiste si 19 altare shintoiste. Este orasul unde nu am rezistat si am cumparat un chimono”, spune Despina Andrei. Calatoria a continuat in Nikko, un mic orasel de munte, la o distanta de circa o ora si jumatate cu trenul fata de Tokio. “Templele sunt situri UNESCO facand parte din patrimoniul mondial. Celebra gravura infatisand ‘Cele trei maimute’ care prin mimica spun: sa nu asculti Raul, sa nu vorbesti cu Raul, sa nu vezi Raul se afla chiar sub marginile acoperisului grajdurilor regale.” Kyoto este orasul care i-a placut cel mai mult. “Are dimensiuni cu care suntem obisnuiti, este orasul care defineste Japonia traditionala, este centrul cultural si artistic al tarii. Se gasesc aici o multime de temple spectaculoase.” Osaka este orasul care are un venit brut mai mare decat al intregii Canade. “Se spune ca localnicii au un salut care s-ar traduce cu “Buna! Ce mai faci? Cat castigi?” La Osaka, cuplul a ajuns cu “shinkansenul”, in traducere insemnand “tren glont”, un adevarat simbol mondial tehnologic al Japoniei – atinge nici mai mult nici mai putin de 300 km/h. Trenul are o intarziere anuala de doar 36 de secunde calculata inclusiv in perioada taifunului. Consumatori de lux”Femeile din Japonia sunt printre cele mai cochete femei de pe planeta. Indiferent de momentul zilei si de imprejurare, 8 din 10 poarta pantofi cu tocuri (poate ca pare neimportant, dar acolo distantele sunt foarte mari si, ca urmare, efortul, pe masura). La capitolul pozitia gentii, 10 din 10 poarta geanta pe incheietura cotului (ca regina Marii Britanii), indiferent daca dimensiunile ei sunt mici sau din contra este o geanta de voiaj. 8 din 10 folosesc umbrele de soare pe strada, de cele mai multe ori asortate la tinuta din ziua respectiva (femeia japoneza este cu atat mai apreciata cu cat pielea este mai alba, drept pentru care se feresc de efectele soarelui)”, spune managerul UNICEF. In Japonia exista un cult pentru moda. “Firme precum Louis Vuitton, Prada, Chanel, Dior, Gucci au magazine incomparabile ca nivel de amenajare, dimensiuni si nu in ultimul rand ca numar fata de orasele din Europa. S-a facut la un moment dat o statistica ce arata ca 9 din 10 japoneze intre 18 si 30 de ani au cel putin un produs de la Louis Vuitton. In ciuda preturilor cu 30-40% mai mari ca in Europa, aceste firme vand volume incredibile. Diferentele de pret genereaza un turism pentru shopping in capitalele europene si justifica faimoasele cozi de japonezi mai ales in perioadele de reduceri”, povesteste Despina. Studiile arata ca, daca se ia in considerare nationalitatea consumatorilor de bunuri de lux, pe primele locuri sunt japonezii, cu 26%, si americanii cu 25%, urmati de europeni, cu 23% din totalul pietei mondiale. Un alt obicei la care japonezii tin foarte mult este legat de dieta lor. ” Sunt de-a dreptul obsedati de calorii si ca urmare absolut toate produsele alimentare din cele doua lanturi de supermarketuri care au monopolizat Japonia, 7-11 si am – pm, mentioneaza numarul de calorii langa pret. In felul acesta se evita consumul unui produs ce ar putea afecta silueta. De altfel, marile firme europene care sunt de-a dreptul venerate acolo au masuri speciale pentru aceasta piata, evident mai mici”, isi mai aminteste Despina Andrei. Fumatul este vazut ca pe o mare problema, interzis cu desavarsire in locurile publice, iar cladirile de birouri nu au spatii amenajate pentru aceasta activitate. “Cei care totusi sunt dependenti pot iesi langa cladire si fuma cu toata rusinea ce se cuvine unei activitati care este interzisa.” In Japonia nu exista lipsa manierelor. Nici chiar la taximetristi “Soferii de taxi au toti manusi albe. Usile se deschid automat atunci cand doresti sa urci sau sa cobori din masina, iar soferii sunt de-a dreptul indignati daca te indrepti sa-ti deschizi usa singur”, mai spune Despina Andrei.Orez de 500 de dolariPrintre restaurantele cu specific local se regasesc si teppanyaki – in care felurile de mancare se pregatesc in fata ta, pe un gratar fierbinte din otel, intr-un adevarat spectacol oferit de bucatari. “Vita Kobe este cel mai scump aliment, iar ca nivel de pret intr-un restaurant ieftin (daca exista asa ceva in Japonia) o friptura de 50 grame costa 50 de dolari. Ingredientele tipice in acest tip de bucatarie sunt vita Kobe, creveti, homar, pui si legume asortate. Sosul de soia este nelipsit.” Alt gen de restaurant specific este sushi & sashimi si tempura – restaurante unde se servesc bucati de peste/fructe de mare/legume intr-un fel de pane, prajite in ulei, cu un sos special si cu sau fara orez simplu. “Ne-am asezat o data intr-o zona numai cu restaurante de acelasi fel. Am intrat intr-unul din ele si eram gata sa comandam cand am vazut ca o portie costa 500 de dolari. Ne-am ridicat si am intrat in urmatorul restaurant unde portia era doar… 100 de dolari.” O masa obisnuita contine un bol de orez (gohan), un bol de supa din taitei de soia (miso shiru), legume afumate sau murate (tsukemono) si peste sau carne. Localnicii adora sa manance in oras.”Yokoso Japan”Japonezii estimeaza pentru 2006 ca incasarile din turism vor ajunge la 522,8 mld. dolari, adica 9,4% din Produsul Intern Brut si vor crea 6.940.000 de slujbe (10,9% din ofertele totale). Guvernul nipon si-a fixat drept obiectiv primirea a 10 milioane de turisti straini in 2010, fata de 5,73 milioane in 2003. In acest sens a fost lansata o campanie sub sloganul “Yokoso Japan” (“Bine ati venit in Japonia”), menita sa elimine ingrijorarile turistilor care se tem de bariera lingvistica si de reputatia de tara scumpa a Japoniei.