Simona Cocoș, CEO, Zentiva România și Moldova, de la munca în primul cazinou din România, la conducerea unui business de 700 de milioane de lei: „Întotdeauna, atunci când a existat o oportunitate care mi s-a părut interesantă, am încercat-o și nu mi-a părut rău“

Simona Cocoș este directorul general al Zentiva, unul dintre cei mai mari producători de medicamente din România, un business de peste 700 de milioane de lei. A absolvit Facultatea de Chimie, specialitatea inginerie chimică, și deține un MBA în Management și Strategie. Activează în domeniul farma din 1995, perioadă pe parcursul căreia a deținut diverse funcții în vânzări și marketing, precum și poziții regionale în cadrul Zentiva. Din 2009 este director general al Zentiva România și Moldova, iar din mai 2020 coordonează activitatea grupului de companii Zentiva în România și Republica Moldova. Anul trecut a fost numită și președinte al Consiliului de Administrație al companiei. Ea a fost unul dintre invitații recenți ai emisiunii Viața ta e un business de la Aleph Business și a povestit cum a ajuns ÎN rolul actual, după ce și-a început parcursul profesional în primul cazinou din România, în postul de crupier.

Care ar fi sfatul tău pentru Simona Cocoș de acum 20 de ani?

Aș spune că să-și facă niște obiceiuri bune. Eu partea asta cu obiceiurile am descoperit-o mult mai târziu. Am realizat cât de mult te ajută niște obiceiuri bune, niște lucruri mărunte, dar făcute în fiecare zi și i-aș spune să-și stabilească niște obiective pe care să le urmărească, dar cu intenție. În tinerețea mea, eu nu am avut obiective clare. La 20 de ani sau mai devreme poți să stabilești astfel de obiective. Eu am realizat destul de târziu în carieră lucrul acesta. Mă duceam foarte mult acolo unde îmi plăcea un anumit lucru, am baleiat între mai multe subiecte care îmi plăceau, dar da, probabil toate au contribuit la ceea ce sunt eu astăzi. Cred că aș fi putut face pași mai rapizi dacă aș fi fost mai orientată de la început.

Nu multă lume se duce către chimie. În acest moment, majoritatea tinerilor se îndreaptă către IT, chimia nu este foarte atrăgătoare – tu de ce ai recomanda acest domeniu de studiu?

Chimia este foarte frumoasă, mi-a plăcut. Nici eu nu am mizat de la început pe chimie. Eu am dat la medicină și nu am intrat. Am dat în toamnă la chimie și, pentru că mi-a plăcut facultatea, acolo am rămas. Am ajuns oarecum în același domeniu, farma, mă ocup de medicamente. Există însă o școală de chimie în România, sunt multe fabrici de medicamente, peste 20, așadar, dacă vrei o carieră în inginerie chimică, poți avea un loc asigurat de muncă fiindcă se caută specialiști în acest domeniu.

Unde este mai bine să lucrezi, într-o fabrică care produce medicamente sau într-o multinațională care vinde medicamente?

Eu cred că este mai bine să lucrezi într-o fabrică sau să lucrezi într-o companie care are toate aspectele dintr-un business – și partea de producție, și partea de comercializare, și partea de dezvoltare a medicamentelor, pentru că nu este foarte simplu să dezvolți un medicament. Este mult mai interesant să ai toată paleta de activități și poți învăța astfel mult mai multe lucruri. În plus, pentru noi este o mândrie că fabricăm medicamente în România, există o tradiție. Zentiva va împlini 60 de ani anul acesta de producție continuă. În prezent, îmbinăm tradiția din domeniul farmaceutic din România cu o tehnologie modernă, pusă la punct, ultimele standarde în domeniu.

Ți-ai depus CV-ul undeva și ai fost respinsă?

Da, mie mi-a plăcut foarte mult marketingul, în compania în care lucrez am început ca asistent de marketing. Îmi doream foarte mult să ajung product manager și am aplicat la Procter&Gamble, pentru că erau foarte cunoscuți ca având o echipă de marketing foarte bună. Și m-au refuzat.

Și cum crezi că ar fi fost cariera ta dacă ai fi mers acolo?

Cred că aș fi învățat multe lucruri ce țin de marketing. În cele din urmă, am ajuns product manager în compania în care am lucrat mulți ani de zile, în grupul din care Zentiva a făcut parte și am avut ocazia să fac marketing pentru medicamente. Până la urmă, mi-am găsit locul și mi-am găsit pasiunea chiar în cadrul grupului în care lucram. 

Și ce ai învățat în cazinou?

La cazinou veneau tot felul de clienți – și mai supărați, și mai drăguți, astfel că am învățat să interacționez foarte bine cu oamenii și îmi și place lucrul acesta.

De ce n-ai rămas acolo, te-au influențat părinții sau au existat alte motive?

Tatăl meu era foarte supărat când m-am hotărât să mă duc la cazinou, cel puțin la început. Au fost lucruri foarte bune care s-au întâmplat, în afară de faptul că am învățat să lucrez cu oamenii, am și câștigat foarte mulți bani la momentul respectiv. Era o meserie bine plătită în România. M-am pus pe propriile picioare, cu banii câștigați acolo mi-am cumpărat un apartament.

Dar care a fost primul tău venit de acolo – cred că în acest domeniu se trăiește din tips?

Cred că a fost în jur de 500 de dolari, o sumă imensă la vremea respectivă.

Salariul mediu era de 50 de dolari în România, iar  un apartament costa 5.000 USD. Tu cât ai dat pe primul apartament?

Cred că în jur de 3.000-3.500 de dolari, dacă îmi aduc bine aminte, nu sunt sută la sută convinsă, dar în jurul acestor valori era suma.

Care a fost cea mai proastă decizie profesională pe care ai luat-o?

Nu am fost suficient de fermă în momentul în care în echipă, de exemplu, am avut un coleg care făcea performanță din punct de vedere al businessului, dar care avea niște probleme de comportament în echipă, lucru pe care l-am tolerat destul de mult timp. Practic, în momentul în care ne-am despărțit, am realizat cât de bine a fost pentru echipă după ce ne-am despărțit de colegul respectiv.

Care a fost cea mai bună decizie de carieră, pe care ai luat-o înainte să lucrezi în farma?

Am lucrat câțiva ani, imediat după terminarea facultății, într-un cazinou. Am fost crupier. Cred că cea mai bună decizie a fost momentul în care am decis să mă duc să lucrez într-un cazinou. După terminarea facultății, am lucrat într-un institut de institut de cercetări pentru echipamente energetice, dar acolo nu făceam nimic. Erau anii aceia de după Revoluție când nu aveai voie să faci absolut nimic, să nu consumi materiale. Aveam și un salariu foarte mic, pe care îl primeam absolut degeaba.

Tu ce i-ai spune acum unui tânăr care spune că vrea să plece din țară?

I-aș spune să încerce, să meargă, să vadă, cred că sunt foarte multe oportunități și în România, dar e important să cunoști, să vezi și alte lucruri, să lucrezi cu oameni. Eu am avut o experiență internațională, am lucrat pentru doi ani în Sofia, m-am ocupat de partea de marketing și de vânzări pentru toate țările din Europa de Sud-Est, țările din fosta Iugoslavie, Albania, Bulgaria, mi s-a părut extraordinar de interesant și am învățat foarte multe lucruri, deci cred că unui tânăr îi trebuie și în genul acesta de experiențe.

Ce ai învățat de la multinațională, de la francezi?

Multe, acolo am crescut, am învățat marketing, am învățat
Excel, Word. Îmi aduc aminte și acum că, la primul interviu, am fost întrebată dacă știu să lucrez la calculator și eu am spus că știu să fac programe în basic –  pentru că asta învățăm noi la facultate. Domnul respectiv m-a întrebat dacă știu Excel, Word – și am învățat la serviciu să lucrez în aceste programe. Am început ca asistentă, am lucrat și în departamentul de marketing, și în departamentul financiar, și în departamentul logistic. Am învățat totul într-o multinațională.

Ai vizat poziția de CEO?

Am crescut foarte mult de-a lungul multor ani de zile, lucrând și în diverse departamente. La un moment dat, ajunsesem director de marketing, pe tot portofoliul grupului și voiam o nouă provocare. Nu știu dacă luam în calcul neapărat poziția de director general, dar voiam ceva mai mult și, cumva, în momentul în care mi-a fost oferită această oportunitate, am luat-o.

Ai primit oferte pentru alte companii?

Au fost telefoane pe care le-am primit, dar fără ceva concret, nu am avansat în discuții. M-am simțit foarte bine aici, de-a lungul anilor. Mie îmi plac foarte mult provocările, îmi place să găsesc soluții și am fost motivată să rămân.

La începutul anilor ’90, când era o situație gri în România, te-ai gândit să pleci?

Ca urmare a discuțiilor cu familia mea, aceasta nu a fost soluția pe care am ales-o împreună și atunci am hotărât să rămânem aici.

Ce ai ratat?

Nu cred că am ratat nimic. Îmi place acea expresie că mai bine să-ți pară rău că ai încercat, decât că n-ai încercat și atunci, întotdeauna, atunci când a fost o oportunitate care mi s-a părut interesantă, am încercat-o și nu mi-a părut rău.

Ți-ai negociat vreodată pachetul salarial?

Da, dar nu pot să spun că eu sunt personal foarte motivată de partea financiară. Am avut întotdeauna o situație financiară OK și nu am trăit de pe o zi pe alta. Am început bine, la cazinou, și atunci nu pot să spun că sunt neapărat motivată de pachetul salarial. Da, mi se pare o recunoaștere a unui anumit standard sau a performanței mele, dar nu pot spune că cel mai important lucru pentru mine este pachetul salarial.

Ce calități trebuie să aibă un CEO ca să fie un CEO bun?

Să fie foarte curios. Să îi placă să lucreze cu oamenii, să înțeleagă o anumită problemă din mai multe perspective, să asculte, cred că este importantă experiența în marketing, să știi să vinzi anumite lucruri. Și partea de analiză este importantă, să fie puțin analitic, să poată să intrepreteze anumite date, astfel încât să ia anumite decizii. Eu am avut o carieră în primul rând în divizia comercială, am trecut prin mai multe departamente, cred că cifrele sunt foarte importante și, fără anumite cunoștințe din domeniul financiar, nu poți avea acest rol.

Când știi că trebuie să te muți de la un departament la altul ?

Nu cred că trebuie neapărat, dar este important să ai mai multe perspective ca să poți conduce o companie.

De la cine ai primit telefonul din care ai aflat că vei fi directorul general ?

De la fostul meu șef de la momentul respectiv, un om care m-a ajutat foarte mult, domnul Dan Ivan, un om foarte deschis și care a împărtășit cu toți oamenii din echipa lui toate cunoștințele pe care le avea.

Am dat răspunsul imediat.

Când știi că trebuie să refuzi, la un nivel de vârf?

Când, poate, nu ești pregătit pentru poziția respectivă, deși cred că niciodată nu ești pregătit 100% – începi să înveți și când faci lucrul respectiv. Când simți însă că ai prea multe de făcut, când ai prea multe provocări, când știi că nu poți duce lucrurile la bun sfârșit, poate nu ar trebui să accepți rolul respectiv.

Care a fost cea mai dificilă decizie pe care ai luat-o?

Cele mai dificile decizii sunt cele legate de oameni – atunci când trebuie să te desparți de cineva, când iei decizii care afectează pe cineva. În 2020, grupul Zentiva a cumpărat afacerile sau businessul Alogen din toată Europa Centrală și de Est, și în România era o companie mare. A fost fuziunea a două companii de dimensiuni similare. A trebuit să alcătuim o echipă de management și ideea a fost să îmbinăm calitățile și dintr-o companie și din cealaltă și să luăm oamenii cei mai buni din fiecare companie. În acel moment, unii oameni și-au pierdut poziția de management, sunt oameni cu care am lucrat ani de zile, dar am vrut să luăm oameni din fiecare loc.

De ce crezi că cei de la cazinou
te-au primit?

În acel moment știam engleză, puteam să calculez foarte ușor și îmi doream poziția respectivă. Nu a fost un interviu foarte greu și a fost primul cazinou deschis în România.

Când te-ai dus la primul job adevărat, de ce ai fost recrutată?

Cred că această atitudine de can do nu știu o expresie foarte potrivită în română. Eu și astăzi, atunci când fac un interviu, caut la persoana respectivă acea atitudine – chiar sunt situații dificile, dar putem să le depășim.

Când te uiți la un CV, te uiți la experiență sau la acea atitudine bună?

Prefer atitudinea, dar în general, caut oameni care să aibă și experiență, și cu atitudine. Noi avem și un program de internship, au aplicat studenți de la farmacie, de la medicină, de la ASE, atunci avem posibilitatea să interacționăm – facem anumite cursuri cu toți cei care aplică – selectăm anumiți colegi care primesc un internship – dacă rezultatele sunt bune, îi păstrăm în continuare.

Dacă ar fi să o iei de la capăt, ce ai face în plus sau în minus?

Am avut norocul să intru în acest domeniu la momentul în care domeniul farma era la început – se deschideau toate reprezentanțele multinaționalelor, am prins această evoluție în România chiar de la început. Au fost multe provocări de a lungul anilor, le am depășit, dar cred că aș încerca să discut cu autoritățile mai mult. Am observat că atunci te implici, explici și ai un dialog, se pot întâmpla lucruri bune. În anii de început, probabil și autoritățile erau mai reticente. Acum, există un dialog cu asociațiile profesionale din domeniu și cred că lucrurile evoluează mult mai bine.

În ce altă companie ți-ar fi plăcut să lucrezi?

Cred că în P&G.

Dacă ar fi să fii product manager așa un produs din întreaga lume – care ar fi?

Tesla. Este state of the art și pentru că este un deschizător de drumuri în domeniul autovehiculelor electrice. Au fost inovatori în domeniu.

Ce carte ai citit, te-a influențat și ai putea să o recomanzi?

Sunt multe cărți care mi-au plăcut foarte mult, printre acestea se numără cartea lui Dale Carnegie, „Cum să câștigi prieteni și să influențezi oamenii”, biografia lui André Agassi, „Open”.

În ce board ai vrut sau ai vrea să fii?

În boardul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate din România.

De ce nu ai intrat în antreprenoriat?

Cred că fiindcă mi-a fost foarte bine aici unde sunt. Tot timpul am avut provocări, am învățat ceva nou și am fost în priză tot timpul. Simți nevoia să faci un pas înainte sau în lateral în momentul în care lucrurile sunt prea obișnuite – până acum nu a fost nevoie să fac acel pas.