Si la ei, coruptia
Un observator mai malitios ar putea conchide, dupa scrutinul american de la 7 noiembrie, ca rezultatele au intrecut si cele mai optimiste asteptari ale fiefului democratilor.
Un observator mai malitios ar putea conchide, dupa scrutinul american de la 7 noiembrie, ca rezultatele au intrecut si cele mai optimiste asteptari ale fiefului democratilor. Oricum, castigarea majoritatii in Senat (cu ajutorul a doi independenti) si in Camera Reprezentantilor, dupa 12 ani de dominatie republicana, a creat toate premisele ca, incepand din ianuarie 2007 – cand democratii ar trebui sa preia condu-cerea celor doua camere ale Congresului – presedintele George W. Bush sa simta in ceafa tot mai des rasuflarea rivalilor pentru orice politica pe care ar vrea s-o impuna in calitate de sef al Administratiei.
Impactul victoriei democrate a trecut imediat dincolo de scorul afisat pe tabela de vot dupa numararea sufragiilor: dupa o cariera indelung contestata ca sef al Pentagonului, Donald Rumsfeld a fost lasat la vatra de presedintele George Bush. Un sacrificiu firesc au spus unii, avand in vedere ca performantele SUA in razboiul din Irak s-au constituit in unul dintre cele mai puternice argumente ale electoratului pentru a-i sprijini pe democrati, asa dupa cum a recunoscut si presedintele Bush. De remarcat ca Partidul Democrat nu a scos din joben o solutie miraculoasa de castigare a razboiului, ci mai degraba una pretins diplomatica, dar ambalata in promisiunea ca va implica tot mai putine pierderi pe campul de lupta, dupa ce in octombrie se inregistrase un nou record negativ la acest capitol. Dar, potrivit chiar unei analize a perdantilor – intarita apoi si de exit-polluri -, cel mai puternic argument in favoarea democratilor a venit din interior si a avut prea putina legatura cu campania globala antiterorista: suspiciunile de coruptie care planau asupra unor congresmani republicani au determinat pierderea sprijinului in Congres intr-o masura mai mare decat mersul razboiului din Irak. Nu trebuie sa mire asadar rapiditatea, suspecta de populism, cu care democrata Nancy Pelosi – prima femeie presedinte a Camerei – a promis sa faca, alaturi de colegii sai, cel mai onest Congres, cel mai moral si cel mai deschis din istorie. La urma urmei, alegerile din 2008 se apropie, iar democratii au tot interesul sa traga spre ei lumina reflectoarelor.