Și dacă vrei să te întorci în țară, unde poți să-ți găsești un job bun, cu salariul pe care l-ai vrea?

Conform ultimelor date statistice – Eurostat – se remarcă o creștere a românilor care revin în țară – reemigrare: 190.000 în 2022, 218.000 în 2023. Nu știm cine sunt, nu știm de unde vin, nu știm unde s-au așezat. Dar în jurul nostru auzim din ce în ce mai mult de români care s-au întors în țară în ultimii ani, după ani de muncă în afară.

România de astăzi este diferită de România de acum 10 ani, de acum 20 de ani, de acum 30 de ani. Și într-un sens pozitiv, dar și într-un sens negativ. Totuși, au trecut 35 de ani de la căderea comunismului.

Este adevărat că nu este peste tot la fel, este adevărat că multe orașe monoindustriale din perioada comunistă nu au avut o evoluție așa cum s-a așteptat multă lume. Aceste orașe monoindustriale s-au prăbușit, iar în locul lor nu prea au venit investiții străine și nici românești. Ca să nu mai vorbim de faptul că statul a investit doar cât să dea un var.

La nivelul orașelor mai mari, în București, în Cluj, în Timișoara, în Iași, în Sibiu, mulți ar spune că viața este aproape de Europa de Vest, chiar peste multe orașe din Italia, din Grecia, din Spania, din Portugalia, acolo unde românii au plecat la muncă.

Creșterea accelerată a salariilor din ultimul deceniu, stabilitatea cursului valutar leu/euro au majorat semnificativ puterea de cumpărare în euro și, de aceea, România a ajuns în clasamentele europene la 80% din media Uniunii Europene la PIB/capita la paritatea puterii de cumpărare, față de 50% la începutul anilor 2000.

Este o criză pe piața forței de muncă, dar nu la nivel de middle și top management. La nivel de top management, în România se plătește bine, chiar foarte bine, aproape peste regiune, și, de aceea, pozițiile sunt extrem de râvnite și extrem de tranzacționate.

O parte se reîntorc în țară pentru a porni o afacere pe cont propriu, o parte consideră că pot avea același nivel în România ca în Vest, o parte, care au avut poziții mai bune în afară sau care au făcut o școală, ar vrea să vină în țară, considerând că pot obține aici ceea ce, poate, nu ar obține în afară, într-o carieră profesională unde se bat cu toată lumea. Unii au noroc, alții nu.

Mulți constată că nu este atât de ușor să obțină în țară o poziție bună, un job bun, un salariu extrem de bun, cum citesc în presă că se plătește în România la nivel de top management. Mulți cred că, dacă se întorc în țară, li se va întinde covorul doar prin prisma faptului că au lucrat undeva în străinătate sau că au făcut o școală mai bună.

Piața corporate din România este foarte competitivă, de cele mai multe ori închisă pentru outsideri, iar dacă nu ai relații, este foarte greu să obții o poziție de middle sau de top management, așa cum consideri.

Mulți români din afară, din corporații, constată pe pielea lor că nimeni nu-i așteaptă să le ofere un job de top, constată că CV-ul lor se bate cu multe alte CV-uri și chiar pierd. La fel se întâmplă cu cei care au plecat să studieze în afară și, când se întorc în țară, realizează că nu prea au loc dacă nu sună cineva pentru ei la un departament de HR și chiar mai sus.

Este o criză pe piața forței de muncă, dar nu la nivel de middle și top management. La nivel de top management, în România se plătește bine, chiar foarte bine, aproape peste regiune, și, de aceea, pozițiile sunt extrem de râvnite și extrem de tranzacționate.

Toată lumea vorbește despre atragerea și revenirea românilor care lucrează în afară, în țară, dar întrebarea este: unde să lucreze, ce joburi mai bune ar putea să găsească față de Occident? În orice moment poți să găsești o poziție de bucătar, de chelner, de cameristă în România, pentru că există cerere, dar nu știu dacă poți să găsești atât de ușor o poziție de CEO, de director financiar, de director de marketing, de middle manager. Pentru cei care se întorc în țară ca să devină antreprenori, piața este nelimitată, până la proba contrarie. Mulți au speranțe că businessurile sunt pe toate drumurile, că doar trebuie să întinzi mâna și obții contracte, dar viața și lumea de astăzi nu sunt chiar așa. La fel este și pentru piața de joburi, unde, cu câteva excepții – cum ar fi medicina – nu-ți găsești un job chiar atât de ușor. Nimeni nu te așteaptă să vii tu din afară, în condițiile în care cei care sunt deja aici vânează joburile și pozițiile care ies pe piață. Dacă nu faci parte din rețelele de head-hunting, dacă nu ți-ai făcut relații în lumea celor care tranzacționează posturi, este destul de greu să-ți găsești un post bun, venind din afară sau având în spate o școală mult mai bună.

Economia românească, businessul local, nu produc atât de multe companii și atât de multe poziții noi care să acopere oferta din afară.

Dacă mâine ar vrea să revină în țară 500.000 de români din 5 milioane, ce să facă, unde să muncească, ce businessuri să facă, astfel încât să trăiască?

Câte poziții de middle și top management poate să creeze economia și pentru românii din corporațiile din afară care ar vrea să se întoarcă în țară? Cei care se întorc și și-au găsit poziții echivalente sau chiar mai bune sunt mai degrabă niște excepții.    

(cristian.hostiuc@zf.ro)