Sfârșitul războiului din Iran pare că se apropie rapid. Vor fi inundate piețele lumii cu petrol?

„Vapoare din întreaga lume, porniți motoarele. Să curgă petrolul!“, a decla­rat președintele SUA Donald Trump când a anunțat un „deal“ pentru încetarea războiului din Iran și redeschiderea strâmtorii Ormuz, pâl­nia de la ieșirea din Golful Persic pe unde în vremuri de pace trecea 20% din țițeiul trans­portat pe mare către piața mondială. „Acordul va aduce pace și securitate în întreaga regiune.“

Piețele au reacționat cu entuziasm la acest anunț, acordul, unul preliminar, fiind confirmat și de partea iraniană. Prețurile petrolului s-au dus în jos. În același timp, în Europa valoarea obligațiunilor de stat a crescut – ceea ce în­seam­nă că costurile datoriei suverane au scă­zut, semn că investitorii cred că forțele inflațio­niste create de scumpirea energiei, urmare a războiului din Iran, se temperează, iar băncile centrale nu mai simt atât de acut presiunea de a majora dobânzile.

În Europa de Est, forintul s-a remarcat în mod special. Investitorii s-au repezit să cum­pere moneda maghiară „de parcă mâine ar veni sfârșitul lumii“, după cum scrie Portfolio.hu.

Războiul din Iran, izbucnit la sfârșitul lunii februarie, a provocat șocuri energetice în diferite părți ale lumii și a reactivat inflația în economiile nepregătite, sufocând creșterea economică. În România, cu economia în blocaj, inflația a accelerat la aproape 11% în luna mai, în timp ce în Ungaria și Polonia s-a retras la cote „normale“ și care nu pun probleme pentru băncile centrale.

De asemenea, conflictul a ștrangulat fluxurile cu materii prime și carburanți, cu ar fi aluminiul, îngrășămintele chimice și motorină, către piețele globale. În aceste condiții, toată lumea este cu ochii pe acest „deal“ dintre SUA și Iran, iar analiștii și traderii încearcă să anticipeze ce va urma. Pe piața petrolului și pe cea a carburanților va fi totul ca înainte? Chiar este acesta finalul războiului?

Trump a indicat că ostilitățile vor înceta, însă incertitudinile sunt mari. Iranienii se laudă că victoria este a lor. Americanii spun că se vor asigura că Iranul nu va avea niciodată arme nu­cleare. Tensiunile pot crește rapid. Doborârea unui elicoper american de către armata irani­a­nă a avut ca rezultat două zile de bombarda­mente în Iran, care a răspuns cu bombardarea țărilor vecine, în pofida unui acord de încetare a focului, și cu închiderea strâmtorii Ormuz. Politicieni israelieni au criticat înțelegerea americano-iraniană, și nu este cert cât de mult poate controla Washingtonul acțiunile Israe­lului. Nu este cert cât de mult depinde acordul final dintre SUA și Iran de acțiunile viitoare ale Israelului în Liban.

Pe piața petrolului și energiei în general, mesajele transmise publicului sunt mixte și uneori conflictuale, ceea ce este de înțeles având în vedere că scumpirea petrolului până la 120 de dolari pe baril (față de 60 de dolari pe baril la începutul anului) din cauza războiului a fost pentru unii mumă și pentru alții ciumă.

După ce se va redeschide strâmtoarea Ormuz, un eveniment extraordinar, se va pro­duce un tsunami de petrol așa cum industria nu a mai văzut niciodată, avertizează Javier Blas, editorialist la Bloomberg. Infrastructura care va trebui repornită – circa 10.000 de puțuri, cen­tre ce procesare de petrol și gaze, conducte, depo­zite și porturi – a scăpat în mare parte ne­vă­tămtă de război, iar acolo unde au fost pagu­be, acestea au fost reparate în timpul armisti­țiului, amintește jurnalistul. Unii specialiștii spun că repunerea în funcțiune se poate face în câteva zile sau cel mult săptămâni, iar cei pesimiști vorbesc de 6-8 luni, poate chiar un an. Cei mai pesimiști avertizează că unele facilități vor rămâne nefuncționale pentru totdeauna.

Însă intuiția îi spune lui Javier Blas că atunci când se va relua fluxul, acesta va începe ca o picătură care rapid, în câteva săptămâni, dacă nu zile, se va trasforma într-un tsunami. Alți analiști arată că producția este una, iar transportul este alta. Petrolierele nu se vor grăbi să treacă prin Ormuz decât atunci când riscurile vor fi mici sau inexistente.

Apoi, călătoria din Golf și până la client durează săptămâni și chiar luni. Wael Sawan, CEO-ul gigantului petrolier occidental Shell, a spus săptămâna trecută că prețurile petrolului și gazelor naturale vor continua să urce chiar și după încetarea conflictului din Iran, el conside­rând că aceasta este o tendință pe termen lung dată de creșterea cererii la nivel mondial.

În scenariul lor mai „echilibrat“, analiștii de la Barclays văd prețurile petrolului stabilizându-se după scăderea inițială în condițiile în care piețele se ajustează la așteptările ca oferta să urce și primele de risc să se diminueze.

Exporturile iraniene și-ar reveni doar treptat, contribuind la ancorarea cotațiilor la niveluri superioare celor de dinainte de război. Alți analiști văd prețurile rămânâd la cote ridicate mai mult timp deoarece lumea va căuta să-și facă provizii pentru reducerea vulnerabilităților în fața unor șocuri energetice viitoare.

Reprezentanții SUA și ai Iranului ar trebui să înceapă negocierile finale, mediate de Pakistan și Qatar, pentru semnarea oficială a acordului de încetare a războiului, care va consfinți deschiderea strâmtorii Ormuz și ridicarea blocadei americane asupra vapoarelor iraniene vineri, pe 19 iunie, în Elveția.

Însă Trump a avertizat că va ordona repornirea atacurilor dacă Teheranul nu cade la învoială în privința unui acord nuclear cu SUA. Unii spun că partea cea mai grea a negocierilor abia acum urmează. Ieri, cotația petrolului Brent, referința pentru piețele internaționale, a scăzut la 82 de dolari pe baril, cel mai mic nivel din ultimele trei luni.