Sfârșitul PC-urilor pe care le știam

Am încercat să fiu cât se poate de atent cu folosirea ghilimelelor, manevrarea citatelor și indicarea bibliografiei, deși acest text nu este academic și nici n-are pretenții deosebite de rigoare. Această atenție sporită are un avantaj care nu este evident la prima vedere: poți să afli lucruri pe care nu le știai. De exemplu, pentru a fi cât mai exact, am verificat în Wikipedia numele unuia dintre comentatorii mei preferați și am aflat că Robert X. Cringely (pe scurt Bob) este de fapt pseudonimul lui Mark Stephens și că faimoasa lui carte “Imperii accidentale” are un subtitlu: “Cum băieții din Silicon Valley și-au câștigat milioanele, au înfrânt concurența străină și încă tot nu pot să aibă o prietenă” (rigoarea mă obligă iar: “and still can’t get a date”). Această carte a apărut în 1992 la editura Addison-Wesley (scuze, nu dau ISBN-ul) și a fost reeditată în 1996, an în care PBS a realizat pe baza ei un documentar celebru despre începuturile industriei computerelor personale: “Triumph of the Nerds: The Rise of Accidentals Empires”.

În această carte, pe lângă istoria savuroasă care-i implică pe Steve Jobs, Bill Gates, Larry Ellison și mulți alții, Bob Cringely propune o ipoteză empirică interesantă: orice tehnologie nouă are nevoie cam de o generație – în jur de 30 de ani – pentru fi integrată în viața de zi cu zi a oamenilor (asta s-ar putea numi “asimilare culturală”). Așa s-a întâmplat cu cărțile după ce Gutenberg a inventat tiparul, la fel cu telefonul (inventat pe la 1870, dar folosit la modul curent abia în primii ani ai secolului XX), iar cinematograful și televiziunea au urmat același tipar.

Deși la momentul acela Bob nu avea cum să verifice, computerele personale s-au conformat și ele: născute în prima parte a anilor ’70, au devenit o prezență cotidiană cam la începutul noului mileniu. De altfel, m-am mai referit la această teză într-un articol din 2008 numit “Generația Y” (cu referința de rigoare, se poate verifica) unde era vorba despre mutațiile pe care accesul la tehnologiile moderne le produce asupra noii generații și, indirect, asupra sistemului educațional.

Însă Cringely mai face o observație interesantă și la fel de empirică: cele mai multe noi tehnologii tind să-și schimbe scopul și modul de utilizare. De exemplu, radioul a fost inventat și dezvoltat în primii ani pe ideea unui mediu bidirecțional, care să înlocuiască telefonul, dar în timp a devenit un mediu preponderent unidirecțional, axat pe broadcasting. Similară este povestea televiziunii, despre care se presupunea că va produce ceea ce astăzi am numi videotelefoane, în vreme ce Graham Bell își imagina că telefonul va fi folosit pentru a transmite muzică la distanță.

Primele gramofoane puteau nu doar să redea discuri, ci și să inscripționeze, ideea fiind să înlocuiască scrisorile. Până și casetele magnetice au fost inventate pentru dictafoane, pentru ca să se impună în cele din urmă, aproape exclusiv, ca suport pentru muzică. Aici îl voi părăsi pe Bob Cringely pentru a specula pe cont propriu. Și-a schimbat oare computerul personal scopul și modul de utilizare? Dacă ne gândim că a fost conceput ca o unealtă menită să crească productivitatea, atunci putem constata că doar în mică măsură mai este folosit în acest scop. Utilizările cele mai frecvente par să fie în zona divertismentului și, mai ales, a comunicării. De altfel, internetul tinde să schimbe definiția PC-ului, care devine pe zi ce trece doar un fel de unealtă de conectare la rețea și totul pare să se mute în “nori”. Tocmai această schimbare de definiție este cea care ne determină să decretăm sfârșitul epocii computerelor personale așa cum le știam. Dar ele nu pier, doar se transformă: tabletele sunt, de fapt, tot computere personale.

În fine, telefoanele mobile au devenit computere. Port în buzunar mai multă putere de calcul decât cele mai performante PC-uri din urmă cu nu foarte mulți ani, dar scriu acest text tot pe un PC clasic. E o chestiune de dimensiuni și aici e slăbiciunea și puterea telefoanelor inteligente. Ubuntu a realizat deja o versiune pentru Android și aici se întrevede viitorul: telefonul va fi computerul personal. În rest nu vor exista decât periferice, mai mari sau mai mici, la care telefonul se va conecta wireless pentru a ne aduce înapoi ecranul de 19 țoli și tastatura ergonomică. Chiar și tableta. Datele vor fi oricum în nori.

Pentru mai multe comentarii ale lui Mircea Sarbu vizitați
www.bmag.ro/opinii