“Sfântul Graal” al naziștilor, vasul de peste un miliard de dolari

Istoria acestuia începe în lacul Chiemsee din Bavaria. A fost găsit aici de un scafandru amator. Obiectul, cu un diametru de aproximativ 50 de centimetri este făcut din 11 kilograme de aur, decorat cu ornamente celtice și are mai mult de 2.000 de ani vechime. Se pare că scafandrul nu a realizat de importanța descoperirii sale, timp de săptămâni întregi vasul a fost abandonat.

Un vânător de comori contemporan cunoscut drept Jens E. s-a gândit la potențialul acestuia și i-a oferit scafandrului serviciile lui de agent. Obiectul misterios și proaspăt lustruit a ajuns astfel la dealerul de obiecte de artă Thorsten K. și apoi la Colecția Arheologică a Statului Bavarez din Munchen unde a fost analizat.

Valoarea acestuia a fost exprimată de experți la circa 1,4 miliarde de dolari. Acestea sunt și motivele pentru care investitoarea Svetlana K. Din Kazahkstan, una dintre cele mai importante femei ale lumii și partenerul ei de afaceri, Vladimir T. au transferat 1,5 milioane de dolari în Elveția printr-o bancă din Moscova, în schimbul unei acțiuni în schimbul intrării în posesie a unei părți din acest “loz de aur” al investitorilor.

De la începutul descoperirii, o aură de mister a înconjurat evenimentul, fie că vorbim despre speculații legate de grupuri naziste oculte, ritualuri celtice sau chiar magie neagră. Se spunea chiar că guvernul bavarez ascunde secrete despre vasul păgân din cauza unor presiuni ale bisericii catolice. Alții pretindeai că vasul ascunde mesaje condate.

Singura certitudine în legătură cu această descoperire sunt complicațiile create de investițiile în vasul de aur. Procesul prin care a fost creat le-a indicat specialiștilor bavarezi că ar fi fost făcut în secolul XX, probabil în perioada celui de-al Treilea Reich. Zvonurile despre identitatea proprietarului sunt numeroase, circulă chiar și o gluma despre vas, care ar fi fost numit”oala de noapte” a lui Hitler.

Chiar dacă ministerul finanțelor din Bavaria neagă proveniența nazistă a acestuia, directorul companiei de bijuterii Theodor Heiden spune că vasul ar fi fost făcut între 1925 și 1939, la cererea companiei din Elektrochemische Werke München. Directorul acesteia, Albert Pietzsch, ar fi intrat în legătură cu Hitler în 1920 și i-ar fi oferit de atunci numeroase donații.

Membru al partidului nazist din 1927, investiția l-a transformat pe Pietzsch, în 1927, în liderul economiei militare și, ulterior, în președintele Camerei de Comerț a Reich-ului. Pietzsch a fost arestat de aliați la sfârșitul războiului, iar informațiile pe care le-ar fi avut despre vas au murit odată cu el, în 1957.

După ce a fost vândut de Ministerul de finanțe bavarez, vasul a trecut, în primăvara lui 2005, în proprietatea lui Morgan Stanwick, un director de companie cu un trecut destul de colorat din cauza tranferurilor de capital îndoielnice pe care le-ar fi făcut.

A fost acuzat și pentru că ar fi spus că valoarea vasului ar putea să atingă nivelul măștii funerare a lui Tutankhamon, crescând astfel interesul investitorilor asupra obiectului. În prezent, atât vasul cât și Stanwick au intrat în atenția oficialilor elvețieni și germani, posibilitatea unei fraude fiind ridicată.