Sex cu roboți? Până în 2050 relațiile sexuale cu roboți vor fi mai întâlnite decât relațiile sexuale umane

Viitorologul Dr. Ian Pearson a anunțat că până în 2050 relațiile sexuale cu roboți vor fi mai întâlnite decât relațiile sexuale umane, informează The Telegraph.

Pearson spune că până în 2030 foarte mulți oameni vor experimenta într-o anumită formă sexul virtual. Acest lucru va fi la fel de comun ca privitul filmelor pornografice în prezent. De asemenea, el susține că în 2035 majoritatea oamenilor vor avea jucării erotice pe care le vor putea utiliza în realitatea virtuală și ca în 2025 oamenii cu venituri mari vor avea deja o formă incipientă a unui robot sexual.

Pearson își argumentează parerea  prin faptul că tehnologia realității virtuale este la un pas de a se comercializa, kitul de realitate virtuală Oculous Rift se va lansa la începutul anului 2016. Pe lângă asta, un sfert din căutările de pe Internet sunt legate de pornografie.

“Foarte multă lume are rezerve cu privire la sexul cu roboți, însă treptat o să se obișnuiască cu acest aspect. Odată cu dezvoltarea roboților și a inteligenței artificiale, oamenii vor putea crea legături emoționale puternice cu roboții, iar rezervele legate de acest aspect se vor elimina treptat”, a declarat el.

Aceeași idee este susținută și de dr. Helen Driscoll, o autoritate în domeniul psihologiei sexuale și a relațiilor. Deși poate părea un concept science fiction, ideea nu este nouă. Iar relația cuiva cu un obiect neînsuflețit apare într-un mit grecesc: un sculptor a cioplit o statuie reprezentând o femeie atât de frumoasă, încît s-a îndrăgostit el însuși de ea. La rugămintea sa, Afrodita, zeiță iubirii, a dat viață pietrei. Din legendă s-a desprins și termenul de „pigmalionism“, care descrie atracția sexuală a unui om față de o statuie sau de un obiect neînsuflețit.

Helen Driscoll susține că interacțiunile cu roboți se vor schimba dramatic în următorii ani și că până în 2070 relația omului cu un robot ar intra în normalitate. „Tindem să abordăm aspectele legate de realitatea virtuală și sexul cu roboți în raport cu condițiile sociale existente acum. Dar să ne gândim că în urmă cu 100 de ani multe dintre normele sociale din ziua de azi nici nu existau“, a spus Driscoll pentru Daily Mirror. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu este de părere că afirmația lui Driscoll „nu este de domeniul SF, ci de domeniul prostiei“, motivând că jucăriile erotice există deja pe piață și că „probabil peste 50-60 de ani ele (jucăriile) vor fi eventual mai complexe tehnologic, probabil programabile ad libitum. Doar că relația sexuală nu e doar actul în sine, ci presupune cucerire, șarm, provocare“, a completat Lucaciu.

De fiecare dată implementarea unei tehnologii noi a dus la modificări în comportament. „Tehnologiile de masă sunt prost folosite la început, se suprautilizează“, spune sociologul Alfred Bulai. Și, fără îndoială, tehnologiile noi ne schimbă modul cum trăim și cum percepem viața.

Numai în ultimii 60-70 de ani s-au produs schimbări semnificative în domeniul sexualității și legate de căsătorie. În 1950 vârsta medie a bărbatului căsătorit era de 22 de ani, iar a femeii de 20 de ani. În prezent, vârsta medie a crescut la bărbați la 28 de ani și la 26 de ani pentru femei. De asemenea, procentul bărbaților necăsătoriți a crescut la 14% de la 6% în 1980.

În plus, comunicarea și modul cum relaționăm s-au schimbat. Tindem să comunicăm mult mai mult prin SMS-uri și pe aplicațiile de mesagerie online. Fotografii care de multe ori ar fi catalogate drept intime devin publice pe Instagram. Pe Facebook întâlnim foști colegi de școală care în trecut ar fi dispărut din viața noastră și ex-parteneri răsar în fluxul rețelelor sociale, ceea ce duce la o permanență nenaturală, nemaiîntâlnită până acum. Și, nu în ultimul rând, cu ajutorul unor aplicații găsim parteneri pentru o conversație, pentru o ieșire în oraș sau poate chiar mai mult, în doar câteva momente, prin intermediul telefonului mobil.

Tinder, una dintre cele mai cunoscute aplicații de dating, este un joc pe care-l joci până câștigi, pentru că fiecare respingere este completată, într-un final, de o potrivire (match). Posibilitățiile de parteneri cresc exponențial, iar acest lucru duce la următoarea întrebare: oare potențialii parteneri devin dispensabili? De ce să te limitezi la unul singur, când mai târziu ai putea găsi alți doi-trei parteneri, poate chiar mai atractivi? „Îndrăgostirile online de persoane sunt frecvente. Doar că persoanele virtuale de la celălalt capăt al relației nu-și prezintă decât fațete favorabile imaginii celui îndrăgostit. Cel care are tendința să se îndrăgostească de idei, descrieri, gânduri completează ceea ce nu percepe direct din propria imaginație, idealizând“, este de părere Lucaciu.

Nu trebuie să mergem în viitor pentru a da peste roboți sau peste inteligență artificială, fie ea chiar minimală, în spațiul destinat până acum doar oamenilor – flirtul, amorul. Mult pomenitul site Ashley Madison, platforma prin care bărbații și femeile pot avea o aventură, a creat prima femeie artificială în 2002, pe care a denumit-o „Sensuous Kitten“, după cum a dezvăluit publicația Gizmondo. Kitten și alți mii de boți aveau misiunea de atragere a utilizatorilor pentru a deveni membri plătitori. Boții trimiteau mesaje utilizatorilor cu conturi gratuite, iar, dacă aceștia voiau să răspundă, trebuia să plătească. Un truc ieftin, dar eficient. Potrivit aceleiași publicații, 80% dintre plătitori, atrași de profilurile false, au plătit doar pentru a răspunde unui robot.

Cum spune Carole Lieberman în cartea sa Bad Boys, datingul s-a transformat dintr-o întâlnire romantică într-un fel de shopping online, în căutarea produsului potrivit, bifând casete într-un tabel.

Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile care s-au schimbat de-a lungul timpului, chestiuni pe care nu și le-ar fi imaginat nimeni în urmă cu 50 de ani, cu excepția viitorologilor sau scriitorilor de science fiction.

Ideea realității virtuale a fost alimentată de romanele SF și de filme încă din anii ’50. 40 de ani mai târziu, când calculatoarele personale au devenit populare, mai multe companii au încercat să concretizeze această idee. Nu au reușit, tehnologia nu era destul de avansată. Acum mai multe companii sunt convinse că vor revoluționa industria divertismentului, dar și rețelele sociale. Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, pare să fie de acord, el pariind nu mai puțin de 2 miliarde de dolari pe realitatea virtuală, prin achiziția Oculus Rift, kitul ce se va pune în vânzare la începutul anului viitor.

Nu este primul dispozitiv de acest fel care va ajunge pe piață, dar este unul dintre cele mai sofisticate și printre cele mai promițătoare. Și alte companii speră să prindă un bilet la clasa I în trenul realității virtuale: Sony ne oferă un produs asemănător numit Morpheus, iar HTC, Google sau Samsung sunt și ele interesate. Zuckerberg este convins că realitatea virtuală va schimba modul cum oamenii interacționează cu calculatoarele, felul cum oamenii vor comunica. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu nu crede că o asemenea tehnologie „va influența pozitiv relațiile dintre oameni, ci cel mult poate produce confuzie dacă nu este luată ca un joc. Poate fi utilizată în terapia unor tulburări psihice, dar în mod limitat și utilizată adecvat. Ca dezavantaj e posibila dependență de virtual, deoarece pot stimula aceleași zone ale creierului pe care le stimulează unele droguri“.