Șeful Tenaris începe anul cu investiții noi
Intrate de câțiva ani în businessul Tenaris, combinatele Silcotub și Donasid sunt angrenate acum într-un circuit global, exportând 80% din producție, și sunt conduse de un CEO pentru care globalizarea a început în urmă cu 38 de ani.
Gabriel Podskubka vorbește engleza cu un accent străin, despre care ai spune la prima vedere că este spaniol, deși se mai simt și alte influențe. Născut în Argentina dintr-un tată ceh și o mamă de origine italiană, educat în Argentina și în Statele Unite, cu experiențe de lucru în Italia, Statele Unite și România, șeful afacerilor Tenaris pentru regiunea din care face parte și România este tânăr (38 de ani), volubil și destul de relaxat când vine vorba despre afacerile complicate cu țevi pe care le conduce. Complicate și scumpe, dat fiind că, de când a venit în România, managerul a coordonat investiții de 150 de milioane de euro, iar alte 150 de milioane de euro vor fi investite în următorii trei ani, pe care managerul nu vrea nicidecum să îi considere finalul mandatului său: “Am venit aici cu un contract nelimitat, soția și copiii mei iubesc România, așa că sper că voi fi aici și pentru următoarele planuri de investiții, dincolo de următorii trei ani”.

A venit la București în 2009, când criza începuse să atingă și businessul Tenaris. În martie 2009, TenarisSilcotub tocmai începuse disponibilizarea a 150 de angajați (110 de la Zalău și restul de la Călărași), pe fondul problemelor pe care compania le avea la nivel global. Pe fondul crizei, cele două fabrici din România au lucrat doar la 20-50% din capacitate în perioada ianuarie-martie 2009, iar previziunile pentru luna aprilie nu arătau foarte optimist. “Am venit în România în cel mai nefericit moment posibil, când lucrurile nu mergeau extraordinar”, povestește acum Gabriel Podskubka, care a avut câteva perioade tensionate până la revenirea afacerilor în linie cu planurile companiei. “În ultimii trei ani au fost foarte multe de făcut, am avut multe perioade de întreruperi, multe investiții, am avut multe traininguri cu angajații; pe de altă parte, nu am avut concedieri masive, am încercat să ne păstrăm constanți, sperând că businessul va reveni pe linia de plutire, mai ales pentru interesul din piața de oil & gas.”

Businessul a revenit pe linia de plutire în aproximativ un an, deoarece acesta a fost și rolul noului CEO la cârma afacerilor din România: “Am fost trimis aici ca un pas natural în integrarea Silcotub în Tenaris, ca să pregătesc producția pentru exportul în SUA și Canada, acolo unde industria oil & gas și-a revenit prima, dar și pentru piața internațională. Acum, fabrica funcționează la maximă capacitate”.

Responsabilitatea managerului de la București nu se rezumă la piața locală: Gabriel Podskubka coordonează toată regiunea care cuprinde România, Europa Centrală și de Est, Rusia și zona Mării Caspice. Pentru toată această regiune, doar în România există bază de producție, cealaltă parte a responsabilității managerului fiind partea comercială regională, dar și centrele de servicii precum cel de la Ploiești – în plan fiind și deschiderea unui asemenea centru de servicii în Kazahstan, după cum spune managerul. “Tot ce vindem pentru oil & gas în aceste regiuni este responsabilitatea mea. Avem birouri în Moscova, Atyrau (Kazahstan), Turkmenistan și Italia și plănuim să deschidem un birou în Ankara în scurt timp. Fabrica din Italia nu este în coordonarea mea, dar partea comercială da. Acoper toată partea de vânzări de țevi pentru oil & gas în Europa, Rusia și Marea Caspică”, rezumă Gabriel Podskubka. Planurile pentru extindere vin odată cu creșterea numărului de comenzi, mai accentuată acum dinspre Rusia și Marea Caspică: “Rusia este o piață foarte interesantă, caracterizată de ceea ce numim câmpuri mature și de nevoia de a căuta noi teritorii pentru explorare: Marea Caspică sau Marea Neagră, ținutul arctic, Insula Sahalin. Pentru a merge pe aceste noi teritorii, Rusia are nevoie de echipamente speciale, țevi speciale care să permită o viteză de rotație mult superioară, țevi care în urmă cu 15-20 de ani nu existau și pe care noi le producem acum. Petrolul este limitat, dar asta creează noi linii de business pentru noi”.