Se rezolva oricum la toamna

Exceptand anuntul despre demisia guvernului si declansarea procedurii anticipatelor, ultima saptamana a adaugat mai departe gaz pe focul obisnuitelor divergente din Executiv. Tema preferata – negocierile cu FMI, care printre altele au avut drept consecinta plafonarea sau chiar reducerea alocatiilor bugetare pentru ministere. Unul din ministerele afectate este cel al integrarii, astfel incat titularul portofoliului, Ene Dinga (PD), si-a manifestat in public supararea, teoretizand pe marginea viziunii „simpliste“ si „limitate“ a FMI despre franarea consumului si reducerea deficitului bugetar.  Obiectiile lui Dinga, referitoare la faptul ca Fondul lasa la dispozitia autoritatilor prea putini bani pentru sustinerea proiectelor necesare pentru aderarea la Uniunea Europeana, ar fi fost in principiu justificate, numai ca ministrul si le-a luat inapoi imediat dupa ce a fost admonestat de premierul Tariceanu ca „arunca pisica in curtea FMI“, cand de fapt limitarea deficitului la 0,7% din PIB a fost, dupa Tariceanu, o decizie asumata de bunavoie de guvernul roman. Drept urmare, Dinga a revenit, declarand ca restrangerea deficitului la 0,7% din PIB era oricum inevitabila din cauza derapajelor economice preluate de la vechea guvernare. 

Disputa pe tema cerintelor FMI a fost intrerupta, dar nu si curmata de demisia guvernului. Fireasca e intrebarea, acum, nu numai daca pana la alegerile anticipate isi va mai da osteneala cineva sa-si tina angajamentele fata de FMI, dar si daca noua guvernare care va rezulta in urma alegerilor va dori sa respecte parametrii economici stabiliti deja sau va lua de la zero negocierile. 

Cum majoritatea conditiilor convenite cu Fondul sunt de natura sa ruineze popularitatea oricarui guvern, este de asteptat ca, pana la alegerile anticipate, rigoarea autoritatilor in materie de salarii pentru bugetari sau de disponibilizari din industrie si administratie sa fie minima. E posibil sa fie amanata chiar si urmatoarea majorare de preturi la gaze, socotita pana acum ca probabila pentru luna octombrie. Exista insa si cerinte ale Fondului care fac ca, pentru guvernantii actuali, alegerile anticipate sa fie aproape o binecuvantare, pentru ca ii scutesc de dileme aproape insolubile. 

Este vorba de desfiintarea contractelor colective de munca, instrument de protectie sociala incriminat in repetate randuri si de investitorii straini in Romania, mai ales de cei americani, insa stipulat in Constitutie. Pentru a satisface aceasta cerinta de liberalizare a pietei muncii ar fi nevoie nu numai de modificarea Constitutiei, dar mai ales de supunerea sindicatelor – iar prima conditie e chiar mai usor de indeplinit decat a doua. Mai ales ca sindicatele oricum amenintasera cu proteste la toamna, din cauza inghetarii salariilor in sectorul bugetar si a scumpirilor la utilitati. 

Sensibil la pericol, premierul Tariceanu a anuntat deja ca se va consulta cu UE daca mai e cazul sa continue acordul cu FMI in termenii actuali. Numai ca, din fericire pentru autoritatile de acum, si contractele colective de munca, si soarta acordului cu FMI, si soarta integrarii in UE vor fi lasate mostenire viitorilor guvernanti.