Se caută un proiect de țară
Lucian Anghel, președintele BVB, a apreciat în urmă cu câteva zile că anunțul oficial privind fixarea datei de 1 ianuarie 2019 ca țintă pentru aderarea la zona euro este cel mai important anunț economic de anul acesta și că aderarea la euro ar trebui să devină proiect național.
Șeful Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, crede în schimb că proiectul este “prea mic” ca să fie un proiect de țară și că ar trebui ca obiectivul național să fie ca România să devină a șaptea forță economică din UE (proiectul pe care îl vehiculase el pe când era prim-ministru). Tăriceanu neglijează însă că aderarea la zona euro nu doar că nu e un proiect mic, ci implică eforturi uriașe de convergență reală cu zona euro, fără a pierde în același timp convergența nominală, așa cum s-a întâmplat în guvernarea Tăriceanu, când “duduiala” economiei care creștea cu peste 7% s-a realizat pe seama unui deficit structural de peste 8% și a unui deficit de cont curent de aproape 14%, pentru care România a plătit apoi scump, cu una din cele mai drastice ajustări fiscale din Europa.
După economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, PIB ar trebui să crească timp de 9-10 ani cu 2% peste media UE pentru a ajunge de la un PIB per capita de 52% din media europeană, cât avea anul trecut, la 60% din media UE, cât avea Letonia, unul dintre cele mai sărace țări intrate în zona euro (la 1 ianuarie 2014). O analiză recentă a BNR arată, de asemenea, că un indicator relevant pentru convergența reală, productivitatea muncii, ne situează nu numai în urma UE15 (productivitatea în România era anul trecut de cca 49% din media UE15), ci și a celor 9 state din Est membre ale UE (productivitatea în România era anul trecut de cca 49% din media UE9).