Scumpirile despart zona euro în două: inflația s-a prăbușit până la normal în Spania și frânează în sud, dar a accelerat în Germania. Pe cine va sacrifica BCE pentru binele colectiv?

♦ Sunt direcții diferite care-i năucesc pe cei care decid dobânzile la banca centrală a zonei euro și-i pun pe aceștia în situația de a face alegeri dificile, poate de a sacrifica prin creșteri de dobânzi economii mai slabe în favoarea altora, care pot trage după ele întreaga econo­mie a regiunii.

Inflația din Spania s-a prăbușit sub ținta urmărită cu înverșunare de BCE, de 2%, în timp ce scumpirile au încetinit și în Franța și Italia. În același timp, inflația și-a reluat ofensiva în Germania și accelerează descurajant în Marea Britanie.

Sunt direcții diferite care-i năucesc pe cei care decid dobânzile la banca centrală a zonei euro și-i pun pe aceștia în situația de a face alegeri dificile, poate de a sacrifica prin creșteri de dobânzi economii mai slabe în favoarea altora, care pot trage după ele întreaga econo­mie a regiunii. Acest lucru atrage presiuni politice.

În vara anului trecut guvernul spaniol a decuplat cu permisiunea Comisiei Europene piața gazelor naturale, unde prețurile explodau necontrolat, de cea a electricității, căutând astfel o scăpare dintr-o criză a energiei care s-a manifestat nu prin penurie de energie, așa cum preconizau avertismente venite din toate părțile, ci prin scumpiri exagerate.

Spania nu este producător de gaze, ci importă din Africa. Prețurile mult prea mari la energie sunt unul din pricipalele motoare ale valului de inflație care mătură Europa.

Un an mai târziu,  inflația spaniolă a frânat sub pragul de 2% pentru prima dată după martie 2021. Astfel, indicatorul a coborât de la 3,2% în mai la 1,9% în iunie. Punctul de vârf a fost de aproape 11% și a fost atins în iulie anul trecut.

Presiunile dezinflaționiste sunt create de mai multe forțe. Una este scăderea semni­ficativă a prețurilor electricității și gazelor față de cotele din vara trecută. De asemenea, o contribuție importantă o are și ieftinirea carburanților mulțu­mită reducerii cotațiilor petro­lului pe piețele internaționale. Carburanții dau costurile cu transportul, importante într-o economie. În plus, guvernul spaniol insistă cu măsuri de reducere a prețurilor transportului public. Transportul are o pondere de 14% în coșul de inflație, explică analiștii de la ING. Apoi, au încetinit și scumpirile la alimente, ceea ce este crucial pentru îmblânzirea inflației în Spania. Mâncarea are o pondere de 22% în coșul de inflație. Ieftinirea alimentelor are efect în cascadă în alte părți ale economiei, cum ar fi restaurantele și hotelurile. Din acest motiv, prețurile lor cresc mai lent, deși boomul turistic creează presiuni ascendente.

Inflația anualizată ar putea căpăta forțe noi spre toamnă, o parte date de modul de calcul, ra­portarea făcându-se atunci la prețuri ale ener­giei deja mai mici, iar altă parte datorându-se posibilelor creșteri ale cotațiilor petrolului și retragerii unor măsuri guvernamentale de stopare a scumpirilor. Dar nimic nu este sigur, iar performanța Spaniei în ceea ce privește inflația rămâne una de excepție în Europa.

Și în Franța a continuat procesul de dezinflație, presa de acolo remarcând că în această privință țara se descurcă mai bine decât vecinii. Tendința, care a adus indicatorul la 4,3% în iunie, de la 5,1% în mai, va continua în următoarele luni, spun analiștii. Acestea sunt cifre de referință internă.

În date comparabile la nivel european, inflația franceză se situează la 5,3%, față de 6% în mai. Scăderea are drept cauză declinul prețurilor energiei.

Scumpirea alimentelor a încetinit de la 14,3% la 13,6%, dar a rămas principalul motor al inflației în pofida măsurilor de a proteja cumpărătorul luate de guvern în acord cu retailerii.

Poate că acestea se vor vedea mai târziu, deși ziarele franceze scriu că „trimestrul antiinflație“ extins nu se simte în zonele rurale.

În aceste condiții, consumul, un motor al creșterii economice, dar și al inflației, rămâne slab, un efect dorit de cei care luptă cu inflația. Totuși, ministrul de finanțe Bruno Le Maire spune că „criza de inflație“ din Franța este pe sfârșite, dar și că țara trebuie să se pregătească pentru un viitor cu inflație rezistentă.

Și în Italia inflația s-a retras substanțial, de la 7,6% în mai la 6,4% în iunie, frânată mai ales de componentele legate de energie. Încurajată de această traiectorie, Giorgia Meloni, premierul italian, a atacat deciziile BCE de a crește dobânzile, spunând că în acest caz „tratamentul“ produce mai multe pagube decât „boala“.

Banca centrală a zonei euro a dus dobânzile la cele mai ridicat niveluri din ultimele două decenii pentru a descuraja creditarea, frâna consumul și încetini inflația. Efectul secundar al dobânzilor mari este frânarea creșterii economice, iar Italia este notorie pentru economia sa lentă și bolnăvicioasă.

În plus, inflația erodează valoarea dato­riilor, iar Italia este una dintre cele mai îndatorate state din UE.

În schimb, inflația este o teroare istorică pentru germani. În țara lor, scumpirile au accelerat de la 6,1% în mai la 6,4% în iunie (6,8% în date armonizate pentru a fi comparabile la nivelul UE), după mai multe luni de decelerare.

Revenirea inflației s-a datorat mai ales efectelor de bază nefavorabile – comparația pentru calcul cu prețurile din iunie 2022, când inflația a scăzut după ce guvernul a lansat abonamentul univeral de călătorie de 9 euro pentru perioada verii și a redus taxele pe carburanți. De aceea, mulți analiști se așteaptă ca tendința dezinflaționistă să se reia după iunie.

Acesta este contextul în care BCE trebuie să decidă până unde duce lupta cu inflația din zona euro. Ea nu poate acționa la nivel de economie individuală și de aceea trebuie să aleagă binele comun. Germania este cea mai mare economie din UE. Analiștii spun că instituția va continua să majoreze dobânzile până când va fi sigură că inflația este moartă de-a binelea pentru că nu își permite o nouă eroare de strategie.

Mult timp după ce valul de inflație a început să măture Europa în lung și în lat oficialii de top ai BCE au asigurat, acum recunoscând că în mod greșit, că scumpirile sunt doar temporare.