Scumpirea gazelor din Europa i-ar putea aduce Rusiei mai mulți bani decât oferă UE Ucrainei ca ajutor

Creșterea prețurilor gazelor în Europa, atribuită celor care speculează recenta invazie ucraineană din regiunea rusă Kursk, este de așteptat să crească veniturile Rusiei din vânzarea de combustibili fosili, lărgind și mai mult decalajul dintre aceste plăți și valoarea totală a sprijinului financiar dat de UE Kievului, scrie Euractiv. 

De când Kremlinul a lansat invazia Ucrainei în februarie 2022, țările UE au plătit 200 de miliarde de euro pentru combustibilii fosili rusești, în principal petrol și gaze, potrivit unei analize realizate de think-tank-ul CREA. Între timp, sprijinul total al UE și SUA pentru țara distrusă de război se ridică la doar 185 de miliarde de euro, arată calculele Institutului Kiel pentru Economia Mondială. Câștigurile Rusiei din vânzările de gaze, reprezentând aproape jumătate din veniturile obținute din exporturile de energie către UE, sunt impulsionate de creșterea neașteptată de peste 10% a prețurilor gazelor în săptămâna trecută. Cauza: contrainvazia de către Ucraina a provinciei ruse Kursk, de unde Gazprom pompează gaz în Europa, a determinat traderii să acționeze în anticiparea unei reduceri a fluxurilor, spun analiștii. „Este un pariu speculativ pe perturbările de pe partea ofertei“, scrie publicația de profil EnergyFlux.

Observatorii avertizează că creșterea prețurilor s-ar putea inversa, deoarece întreruperile „nu sunt garantate să se producă“, scrie Seb Kennedy de la EnergyFlux. Dar, în timp ce Europa a făcut multe pentru a-și reduce importurile de energie din Rusia, creșterea prețului gazului declanșată de incursiunea din Kursk evidențiază o problemă mai mare: banii europeni continuă să curgă către Kremlin în schimbul energiei. Numai între 29 iulie și 4 august țările UE au cheltuit peste 400 de milioane de euro, în principal pe gaze – pe care Kremlinul le poate vinde acum la prețuri mai mari în urma creșterii cotațiilor de pe piețele internaționale – și petrol, potrivit CREA. Aceste sume pălesc în comparație cu fluxurile financiare de dinainte de război, chiar și de cinci ori mai mari, dar ele înseamnă că, deși UE a parcurs un drum lung în reducerea dependenței sale de Rusia, este departe de a fi tăiat complet legăturile energetice cu această țară.