„Sclavia modernă“ din abatoarele germane devenite focare de Covid, expusă de presă ani la rând și ignorată de autorități, este prețul real al cărnii ieftine din magazinele Germaniei

Abatoarele germane devenite focare de COVID-19 în plină pandemie au adus în atenția lumii condițiile pre­ca­re de lucru și cazare pe care le gă­sesc acolo angajații, în marea lor ma­jo­ritate veniți din Europa de Est, inclusiv din Ro­mânia. Un reportaj realizat de Deutsche Welle a ex­pus „sclavia modernă“ din industria cărnii din Ger­mania.

Însă această „sclavie“ a fost adusă la cunoștință publicului și autorităților germane și acum trei ani, și acum șapte ani, românii fiind actori principali.

În 2017, tot Deutsche Welle, una dintre cele mai cu­noscute instituții de media din Germania și Eu­ropa, scria despre condițiile de lucru și de viață ale stră­inilor care muncesc în industria cărnii, importantă pen­tru economie – Germania este cel mai mare pro­du­cător de carne de porc din Europa și al doilea cel mai mare exportator de carne de porc din UE pe pie­țe­le din afara UE. Atunci, dintre acești lucrători apro­xi­ma­tiv 20.000 erau români, potrivit estimărilor sin­di­catelor. DW scria despre chiria exorbitantă de aproa­pe 2.000 de euro pe lună pe care est-europenii erau ne­voiți s-o plătească pentru cazarea furnizată de fir­ma care i-a angajat. Unii dintre ei le-au spus jurna­liș­ti­lor că împart apartamente de două dormitoare cu până la nouă alte persoane, că mai plăteau și între 50 de euro și 100 de euro pe lună pentru echipamentul de lucru, cum ar fi uniforme și cuțite, și că nu li se ofe­rea opor­tunitatea de a învăța germana. Astfel, ei nu se pu­teau plânge autorităților când acestea făceau ve­ri­fi­cări. Nu beneficiau nici de asigurare medicală și nici de ajutor de șomaj deoarece firma care i-a an­ga­jat, un sub­contractor, anula și schimba tot timpul con­tra­c­te­le. Prin urmare, lucrătorii nu figurau ca plătitori de con­­tribuții la sistemul de asigurări sociale al Ger­ma­niei.

„Sclavi cu salarii în abatoarele germane“, titra în iunie 2013 ziarul Suddeutsche Zeitung. „Industria căr­nii exploatează sistematic muncitorii est-euro­peni“, scria în anul următor Die Zeit.

În vara anului 2012 o altă dramă atrăgea atenția lumii asupra muncii în abatoarele germane: în iunie falimenta firma de subcontractare Global Dienst­leis­tungs, care angajase în condiții dificile 170 de nemți, români, cehi, slovaci, polonezi, unguri și brazilieni la aba­torul Waldkraiburg din Bavaria. Oamenii au fost preluați de două firme noi, care le-au oferit doar

24 de ore pentru a semna noi contracte. Unul dintre lucră­tori a povestit că altenativa era să plece de acolo, să rămână fără loc de muncă și venit pentru familia adusă în Germania. Abatorul Waldkraiburg apar­ți­nea grupului olandez VION, care avea ca motto „Pasiune pentru mâncare mai bună“.

Drama a expus faptul că în Germania era o prac­ti­că comună în anumite industrii folosirea sub­con­tractorilor pentru recrutarea personalului în UE, pre­fe­rabil din Europa de Est, mai ales pentru munci se­zoniere, potrivit UEbusiness. Muncitorii erau an­ga­jați în țara de ori­gine și transferați în Germania, care abia în 2015 a intro­dus salariul minim pe economie. Sub regulile UE, lucrătorii detașați ar fi trebuit să primească salarii comparabile cu cele din țara unde muncesc, iar asi­gu­rările sociale să fie plătite în țara de origine. În realitate, salariile erau mult mai mici. Acum, în contextul pandemiei, numărul de abatoare germane devenite focare de COVID-19 s-a mărit la trei, majoritatea celor infectați fiind români și bulgari. Unul aparține grupului VION. Ministerul muncii din Germania a explicat că principala cauză sunt con­dițiile de muncă și înghesuiala din spațiile de cazare în care locuiesc lucrătorii sezonieri, notează Bloom­berg. Autoritățile din landurile Saxonia Inferioară, Schleswig-Holstein și Rinul de Nord Westphalia au cerut testarea muncitorilor din abatoare. Jurnaliștii de la DW s-au dus zilele trecute la primul abator devenit focar, fabrica Coesfeld a companiei West­fleisch, închisă temporar pe 8 mai la ordinul au­to­rităților, pentru a vedea ce se întâmplă acolo. O ins­tanță de judecată care a respins o cerere de ur­gență din partea companiei pentru menținerea abatorului în funcțiune a menționat probleme în a ține o distanță de cel puțin 1,5 metri între angajați și folosirea incorectă a măștilor de față. Până luni, aproape 250 de lucrători de la Coesfeld au fost testați pozitiv pentru SARS-CoV-2. Când echipa DW a ajuns la fața locului, nimic nu arăta că spațiile de cazare pentru muncitori ar fi fost puse în carantină.

„Nicio notificare oficială, niciun semn, nici măcar scris de mână, nimic.“ Oamenii circulau liber. Anne-Monika Spallek, purtătoare de cuvânt a Partidului Verzilor din Coesfeld, a explicat că nimeni nu și-a asumat responsabilitatea pentru condițiile de sănătate și securitate pentru angajați. „Problema a fost împinsă înainte și înapoi între autoritățile locale, regionale și statale“, nimeni nefăcând nimic. Unul din motive, sus­pectează ea, este faptul că lucrătorii est-europeni de la Westfleisch sunt angajați oficial de un subcontractor, autoritățile de sănătate pu­blică intervenind doar după ce au apărut primele infecții. Spallek nu crede că firma subcontractoare a luat măsuri pentru prevenirea infectării în spațiile de cazare ale muncitorilor. „Aceia forțați să trăiască în caran­tină ar fi trebuit să primească mâncare și alte bunuri esențiale și nu să fie nevoiți să se ducă la cum­părături“, a explicat Spallek. Pe site-ul web al Westfleisch scria la acea dată că tuturor muncitorilor infectați cu SARS-CoV-2 și celor care au intrat în contact cu ei li s-a cerut să se autoizoleze în lo­cuințe. În timpul reportajului au ajuns la căminele lu­crătorilor și autoritățile, cu costume de protecție și tot tacâmul, pentru a testa oamenii.

O femeie care locuiește peste drum de căminele mun­citorești a spus că autoritățile au reacționat lent și că simte simpatie pentru străinii care lucrează la fa-brica de carne. „Sunt oameni săraci, aduși să stea în condiții sărăcăcioase și exploatați.“

Prețurile cărnii din Germania erau în scădere înainte de pandemie, atât de mult încât producătorii s-au scandalizat. În statisticile UE, indicele de preț al cărnii din Germania, raportat la paritatea puterii de cumpărare, este apropiat de media UE, dar el nu diferențiază între diferitele tipuri de carne. În statisticile privind prețurile la producătorii de carne de porc, cele din Germania sunt comparabile cu cele din România. Prețurile mici reflectă o TVA redusă, dar și costurile reduse de producție „ adică cu forța de muncă. „Sclavia modernă“ despre care scrie DW este prețul real al cărnii ieftine din magazinele germane.