Ce schimbări aduce noul Cod silvic, recent adoptat de guvern: se introduce Registrul forestier național și dreptul statului de a interveni pe terenurile private abandonate, dar lipsesc reforma administrării silvice și sancțiunile pentru acte de corupție

♦ „Așteptările în privința Codului silvic au fost foarte mari și faptul că există destul de multe nemulțumiri este o consecință a acestor așteptări. Modul de reglementare arată că au primat interesele administrației silvice, ca principal factor interesat“, spune Laura Bouriaud, profesor universitar la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, doctor în Științe forestiere.

Proiectul noului Cod sil­vic, a­doptat pe 21 martie în ședință de guvern și înaintat parla­mentului, a stârnit ne­mul­țumiri printre specialiș­tii în domeniu, unii dintre cei impli­cați în elaborarea sa invocând faptul că nu au fost luate în considerare pro­punerile făcute.

Specialiștii spun că pro­iec­tul de Cod silvic este un pas înainte pen­tru sectorul forestier, rezolvând unele pro­ble­me din domeniu, deși are și unele lacune. „De exemplu, se introduc mecanisme care permit asigurarea continuită­ții pădurii și gestionarea pădurilor pentru care nu s-a iden­ti­ficat proprietarul (succesiuni nerezolvate, litigii), inclusiv prin rea­lizarea lucrărilor de reîmpădurire, ceea ce este o inovație juridică deoarece se creează garanțiile necesare pentru ca statul să intervină cu lucrări pe un teren din domeniul privat, fără a aduce atingere proprietății pri­vate“, explică Laura Bouriaud, profesor universitar la Universi­tatea Ștefan cel Mare din Suceava, doctor în Științe forestiere.

Tot în privința gestionării pădurii priva­te, se creează mecanisme prin care finanțarea sectorului privat să fie îmbunătățită, inclusiv prin accesarea de fonduri europene.

„Proiectul de cod introduce Registrul fo­res­tier național, care ar trebui utilizat similar sistemelor folosite în agricultură pentru implementarea de plăți de agro-mediu.“

De asemenea, noul Cod silvic, adaugă Laura Bouriad, instituie regimul de gestio­nare a terenurilor cu destinație agricolă, dar acoperite cu vegetație forestieră, fără a ridica obligația de marcare a arborilor destinați tă­ie­rii de pe aceste terenuri, și exceptează de la includerea automată în fondul forestier a plantațiilor constituite de proprietari ca per­dele forestiere de protecție sau ca împădurire a terenurilor degradate.

„Se creează astfel premisele restabilirii unui echilibru între utilizarea terenurilor pentru agricultură, unde proprietarii sunt eligibili la o varietate de scheme de plăți, și utilizarea terenurilor pentru silvicultură, care în general aduce doar restricții, și eventual plăți compensatorii. Prin aceste măsuri, ar trebui ca instalarea pădurii să nu mai fie percepută ca o deposedare a beneficiului proprietății.“

O altă schimbare în noua formă a Codului Silvic este în direcția sistemelor de supraveghere și pază a fondului forestier prin utilizarea imaginilor satelitare sau cu posibilitatea de a plăti servicii de pază pentru firme specializate.

„În privința sistemului de sancțiuni penale, un aspect pozitiv ar fi acela al operaționalizării și actualizării unor proceduri de evaluare a pagubei și a prejudicului forestier, care constituiau piedici serioase în instrumentarea cauzelor penale, precum și instituirea unor mecanisme de raportare cu celeritate a faptelor susceptibile de a întruni elementele unor infracțiuni.“

Printre aspectele deficitare ale noului Cod Silvic, adaugă Laura Bouriaud, se numără lipsa unor soluții pentru armonizarea cu legislația de mediu, absența unei reforme a administrării silvice, lipsa sancțiunilor pentru fapte precum actele de corupție de natură silvică, lipsa unor reglementări pentru adaptarea industriei lemnului din România la noile prevederi europene referitoare la prevenirea degradării pădurilor.

„Așteptările în privința Codului Silvic au fost foarte mari și faptul că există destul de multe nemulțumiri este o consecință a acestor așteptări. Modul de reglementare arată că au primat interesele administrației silvice, ca principal factor interesat. Rămâne de văzut dacă dezbaterile din Parlament vor aduce modificări de substanță, deși aceasta este puțin probabil, având în vedere că arhitectura proiectului de cod silvic este una destul de compactă. Există însă loc de îmbunătățiri“, adaugă Laura Bouriaud.

Varianta inițială a proiectului noului Cod Silvic a fost realizată în 2023, în urma contractului atribuit de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) consorțiului format din Universitatea Transilvania din Brașov (Facultatea de Silvicultură și exploatări forestiere), Universitatea Ștefan cel Mare (Facultatea de Silvicultură) și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură Marin Drăcea.

„Am încercat să venim cu o descriere mai clară a terenurilor cu destinație forestieră. Am propus întărirea Consiliului Național al Silviculturii. O problemă reală este că sectorul nu a reușit până acum să prezinte un set de date foarte precis în ceea ce privește fondul forestier. În România există mai multe entități care se ocupă de colectarea și procesarea datelor, iar noul Cod spune că aceste date ar trebui colectate, procesate și validate într-un sistem unic, sub umbrela autorității astfel încât monitorizarea sectorului forestier să devină mai transparentă“, explica, într-o prezentare online, Bogdan Popa, profesorul universitar de la Universitatea Transilvania care a fost lider de proiect în realizarea noului Cod Silvic.

Acționari suedezi, finlandezi și câteva primării de comune se numără printre cei mai mari proprietari de suprafețe împădurite în România, un domeniu unde „stocul“ a ajuns să numere, la finalul anului 2022, 6,4 milioane de hectare, potrivit unei analize ZF

Imediat după statul român, care deține prima poziție, cu o suprafață de peste 3 milioane de hectare, administrată prin Romsilva, se află Ingka Investments Forest Assets, companie deținută, potrivit platformei Termene.ro, de Ingka Investments România, având ca unic acționar o companie cu sediul în Țările de Jos. Grupul olandez Ingka este partener strategic al grupului suedez Ikea, cunoscut pentru rețeaua de magazine cu același nume.

În rândul celor mai mari zece proprietari de suprafețe împădurite, conform datelor Ministerului Mediului, figurează și primăria Maieru, comună din județul Bistrița-Năsăud. Primăria a dobândit pădurile în perioada 2000-2005, conform angajamentelor silvice, iar acestea sunt administrate de Ocolul Silvic Maieru.

În 1922, suprafețele cultivate cu păduri în România ajungeau la 7,3 milioane de hectare. În 2022, adică un secol mai târziu, suprafața de păduri a României a ajuns la 6,4 milioane de hectare. Se constată că suprafața împădurită este în creștere de la un an la altul în ultimele două decenii, fiind totuși cu aproape un milion de hectare sub ceea ce exista în urmă cu un secol. Astfel, cei mai mari zece proprietari, care au împreună 3,4 milioane de hectare de păduri, dețin practic aproape jumătate din suprafață totală forestieră a României.