Schimbarea de la patron la antreprenor și impactul pe piața angajărilor

Până acum câțiva ani (5-7 ani), cele mai multe anunțuri de recrutare pe platformele de recrutare online erau puse de multinaționale. Noile generații au căutat și caută în primul rând nume de multinaționale unde să se angajeze, pentru că în piață există percepția că cel mai bine este să lucrezi pentru o companie străină, unde salariile sunt mai mari, unde lucrurile sunt mai așezate, unde procedurile sunt mai bine definite și e clar ce trebuie să faci. Pe locul doi ca opțiune de angajare este statul, începând de la instituțiile și până la companii. Pe locul trei sunt companiile an-treprenoriale românești, mai mari sau mai mici. 

Noile generații erau sfătuite să evite companiile românești pentru că este haiducie, totul se face de azi pe mâine, întotdeauna există stresul legat de intrarea salariului, iar patronii aveau o reputație proastă. 

În timp lucrurile s-au mai schimbat, iar Bogdan Badea, CEO al celei mai mari platforme de recrutare online – eJobs, spune că cele mai multe anunțuri de recrutare vin acum din partea companiilor românești și mai puțin din partea multinaționalelor, acolo unde angajările au înghețat iar schimbările se fac puțin mai greu. 

Ce s-a întâmplat între timp?

Companiile românești – antreprenoriale, mici și mijlocii – au câștigat teren pe fondul creșterii economice din ultimul deceniu, când PIB-ul s-a dublat. Dar poate cea mai importantă modificare a fost că brandul negativ de patron, adică de proprietar sau principal acționar al companiei, specific începutului de capitalism de la noi, s-a transformat în brand de antreprenor, care are o conotație pozitivă. 

Dar cum s-a întâmplat acest lucru? 

Spre deosebire de primii capitaliști, noile generații de antreprenori, care tot au apărut în ultimul deceniu, mai ales după criza din 2008/2009, au fost mai tineri, mai liberi de mentalitatea comunistă, au avut încredere să iasă în față, să discute și să prezinte public afacerea lor, au fost deschiși la interviuri, declarații, în primul rând pentru a-și promova compania/afacerea/ ideea/businessul. Odată ce s-a spart gheața prezenței publice, toți cei care intră în business an de an se raportează la acest lucru. Afacerile lor au devenit vizibile, le poți vedea cu ochiul liber, bran-durile sunt prezente peste tot, în primul rând pe internet, s-ar putea spune că nu au nimic de ascuns, așa cum a fost cazul cu prima generație de capitaliști, pe care nu știai de unde să-i iei și care în cea mai mare parte a timpului acționau prin interpuși, prin Cipru sau alte paradisuri fiscale etc. 

Această schimbare de gerații a dus și la schimbarea de brand, din patron sau cel mult om de afaceri, cuvânte cu o percepție negativă, în antreprenor. E greu să le spui lui Ion Țiriac, George Copos, Dan Voiculescu etc. antreprenori, cum poți să îi spui lui Iulian Stanciu de la eMag, doar ca să dau un exemplu. 

Pentru că antreprenorii au devenit publici, și-au dedicat timp aparițiilor publice și poveștile lor au început să circule pe internet, iar percepția s-a schimbat. 

Cum spune Bogdan Badea, când stau mai mulți la o masă și toată lumea începe să se identifice și să vorbească despre ceea ce face, nu-ți mai e rușine să spui că lucrezi pentru o companie românească, pentru antreprenorul X, Y sau Z. 

Pentru cei care lucrează în multinaționale este un titlu de glorie să spună că lucrează la Microsoft, ING, Raiffeisen, Oracle, Continental, Amazon etc., versus să spună că lucrează la Ionescu sau Popescu SRL. 

În timp, și companiile antreprenoriale românești, în căutare de angajați, de talente, au început să schimbe politicile de recrutare, au devenit mai structurați, pachetele salariale au început să fie mai bine definite, iar acum, de multe ori salariile și pachetele salariale sunt mai mari în companiile antreprenoriale românești decât în multinaționale. 

Antreprenorii, adică proprietarii sau acționarii acestor companii românești, au început să investească în brand, mai ales odată cu apariția internetului, acolo unde bugetele de promovare nu sunt atât de mari față de televiziune, sau ce era odată presa scrisă. 

Companiile antreprenoriale românești au acum ritmuri de creștere mai mari decât multinaționalele care au investit cât au investit, iar acum sunt în stadiul în care raportează și repatriază profiturile. Este un ciclu normal. 

Bogdan Badea de la eJobs spune că acum, din analizele lor, companiile românești, pentru că sunt locale, pentru că depind de piața locală, sunt mai căutate versus multinaționalele, pentru că oferă ca percepție o stabilitate mai mare, având în vedere că deciziile sunt luate locale de către antreprenorii care le conduc. În schimb mul-tinaționalele, unde deciziile se iau la sediul central, aflat undeva în lume și nu la nivel local, încep să mai piardă din teren ca imagine, pentru că în orice moment te poți trezi că cineva dintr-un birou din SUA, din Europa ia o decizie de a restructura o divizie, un produs, o companie aflată într-o țară unde nu a fost niciodată. Câteodată pot fi luate decizii care nu au legătură cu evoluția companiei sau al businessului din România, ci cu o decizie regională sau in-ternațională rece, fără nuanțe, fără distincții, care-i afectează direct pe cei din România. Și sunt multe cazuri în România de acest tip. 

Dar până să se ajungă aici, ideea este că această schimbare structurală din „patron” în „antreprenor” a modificat o întreagă percepție în business și pe piața de recrutare.    

(cristian.hostiuc@zf.ro)