Sărbătoare statistică pentru zona euro

În același timp, țările zonei euro n-au reușit să-și reducă și datoria publică, ajunsă anul trecut la o medie de 92,6% din PIB, mult peste ținta de 60% asumată prin Tratatul de la Maastricht.

În privința economiei reale, indicele compozit Markit, realizat pe baza sondajului în rândul directorilor de achiziții din industrie și servicii din zona euro și considerat cel mai relevant barometru al activității economice în timp real, a crescut în aprilie la 54%, de la 53,1% în martie, ceea ce înseamnă a zecea lună de creștere consecutiv și cel mai bun rezultat din mai 2011 până acum.

Problema care acum preocupă piețele financiare nu mai e însă acum situația deficitului sau a datoriei publice, ci nivelul scăzut al inflației, întrucât dacă Banca Centrală Europeană ar fi suficient de speriată de perspectiva unei perioade de deflație, atunci ar decide să lanseze un program de relaxare monetară cantitativă după exemplul Rezervei Federale a SUA, ale cărei programe de acest fel au reprezentat un adevărat paradis pentru investitorii speculativi. Așa se explică numărul mare de articole din presa financiară, mai ales anglo-saxonă, unde analiști ai băncilor sau reprezentanți ai unor fonduri de investiții încearcă să convingă BCE să urmeze exemplul Fed, în ideea că numai așa va putea fi evitată deflația. Rata anuală a inflației în zona euro a scăzut la 0,5% față de 1,7% cu un an în urmă, departe de obiecivul BCE de 2%, însă nu suficient pentru a determina BCE să acționeze. Dincolo de interesele piețelor financiare, există însă și la vârful zonei euro îngrijorarea că o perioadă cu inflație foarte mică ar putea împiedica scăderea șomajului și ar face mai dificil pentru țări ca Grecia și Italia să-și reducă datoria publică.