Săptămână de muncă de 4 zile sau de 8 zile?

Programul de muncă, așa cum era „pe vremuri”, în standardul de opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, a ajuns un concept desuet.Uneltele de lucru, mentalitatea de a lucra de oriunde, oricând, remote sau în concediu, nevoia de a rezolva urgențe indiferent de oră sau zi a săptămânii sunt doar o parte dintre motivele pentru care tot mai mulți angajați lucrează după un program flexibil, și adeseori nu contează dacă e noapte sau zi, miercuri ori duminică, ci doar dacă respectă deadline-ul.

Firește, acest lucru nu se poate întâmpla în cazul celor care lucrează în ture, în învățământ sau în fabrici, de pildă. Dar chiar și în cazul celor care au program fix lucrul suplimentar nu este doar de dorit, ci necesar sau chiar singura soluție de a realiza tot ceea ce își doresc sau trebuie să facă. Un medic se poate pregăti întreaga viață, are nevoie să fie la curent cu noutățile care apar în domeniul său, iar asta cel mai adesea se poate întâmpla în timpul său liber.

O învățătoare povestea chiar înainte de pandemie (care a schimbat radical abordarea programului de muncă și a locului din care poți lucra) că are nevoie de multe ore în care să pregătească și să se pregătească pentru lecții, să corecteze teme sau teste, să aranjeze materiale didactice folositoare, să compună poezii personalizate pentru elevii ei (ca dar la final de ciclu primar)…, iar acestea sunt doar câteva din lucrurile pe care mi le mai amintesc.

Mai nou sunt testate modele de lucru de patru zile pe săptămână, sau de patru zile și jumătate, în diverse variante. Dar cât de folositoare sunt astfel de modele pentru cei care nu baleiază doar în șabloanele stricte ale programului? Mai nou – și din ce în ce mai mult -, tehnologia ne ajută să fim mai eficienți, dar ne și oferă posibilitatea să lucrăm oriunde, oricând. Iar limitele trebuie să le impunem singuri. În domeniile creative și nu numai, când sunt necesare inspirația și concentrarea, putem fi forțați să petrecem de „n” ori mai mult timp – din pricini diverse – pentru o sarcină care ar dura, în mod obișnuit o oră, de pildă. Dar ce contează sau ar trebui să conteze este ce este livrat și dacă se încadrează în termenul limită.

De-a lungul timpului, au fost inventate și utilizate tot soiul de variante de măsurare a timpului petrecut la muncă, efectiv, fie prin cartele de acces care monitorizează timpul petrecut în instituție, fie urmărirea activității de la „butoane”. Dar sunt acestea cu adevărat relevante? Un angajat poate plimba hârtii cu o mină încruntată fără a avea mare rost activitatea sa, iar altul poate lovi frenetic tastele fără să fie eficient.

Pe de altă parte, au apărut și sistemele care limitează accesul angajaților la platformele pe care pot lucra, atunci când sunt în concediu – de pildă, la momentul în care este înregistrată cererea de concediu la HR, sistemul blochează automat agenda angajatului, care nu mai poate fi invitat în ședințe. Ceea ce, desigur, nu înseamnă absolut deloc că angajatul nu poate lucra, ci doar că se conturează niște limite.

Sunt firme, echipe care socializează și în afara programului de muncă, ceea ce facilitează alunecarea în discuții / acțiuni legate de job. Și, desigur, mai sunt workaholicii sau cei care își găsesc validarea în relația pe care o au cu locul de muncă. Pentru aceștia și uneori (sau adeseori) pentru ceilalți, nici săptămâna de lucru de 8 zile nu ar fi suficientă. Pentru că vrem să facem tot mai multe lucruri în tot mai puțin timp și astfel suntem într-o permanentă goană.

În aceste condiții, este de respectat și chiar de invidiat abordarea celor care pur și simplu își alocă timp pentru hobbyuri – și vorbim de lideri de afaceri care nu pot fi suspectați de neimplicare sau de un volum prea mic de taskuri. Mai norocoși de-atât sunt cei care declară de-a dreptul că „Pentru mine munca mea e un hobby”, cum e cazul lui Ionuț Negoiță, fondatorul și dezvoltatorul HILS Development, care este pe coperta acestei ediții. Sau cazul lui Andrei Ursulescu, CEO al Scandia Foods, un antreprenor pasionat de fabrici. Sigur, fără pasiune (și foarte multă muncă) nu poate exista performanță. Aș spune însă și că aceia care își pot permite să aloce timp și efort pentru a face performanță sunt cu adevărați norocoși.  

Este săptămâna suficient de lungă?

40 de ore împărțite în patru zile? Sau patru zile și jumătate? Sau persisiunea legală de a lucra zile și nopți în șir? În mai multe țări se testează, analizează și proiectează variante de muncă diferite de standardul 8 ore timp de 5 zile pe săptămână. Sondajul derulat săptămâna trecută pe platformele de LinkedIn ale BUSINESS Magazin și ZF investighează care este opinia cititorilor în ce privește programul de muncă de patru zile din șapte.

Ioana Mihai-Andrei este redactor-șef, Business Magazin