Sănătatea în rate emoționale. Amânarea a devenit normalitate, iar costul poate dărâma bugetele

Pentru tot mai mulți români, grija pentru sănătate a ajuns pe lista lucrurilor „de făcut cândva”. Nu pentru că nu ar conta, ci pentru că între facturi, rate și cheltuieli neprevăzute, vizita la medic este adesea împinsă pe termen nedefinit. Datele recente arată că aproape 9 din 10 români au amânat, în ultimii trei ani, cel puțin o decizie importantă legată de sănătatea fizică sau emoțională, potrivit informațiilor transmise de reprezentanții tbi bank.

„Pentru mulți români, grija pentru sănătate este împinsă constant pentru «cândva». Nu pentru că nu ar conta, ci pentru că lipsa banilor, presiunea altor cheltuieli și absența unor soluții flexibile de plată transformă deciziile importante într-un plan pe termen nedefinit. Problema este că acest «cândva» vine adesea cu costuri mai mari și cu probleme agravate”, a spus Ionuț Sabadac, VP Merchant Solutions, tbi.

Cele mai frecvente amânări sunt legate de controale și investigații medicale (53%) și de tratamente stomatologice (52,1%). Motivele sunt aproape identice de la un caz la altul: „au apărut cheltuieli mai urgente” sau costurile nu pot fi suportate dintr-o singură plată. Pentru peste 30% dintre respondenți, decizia de a nu merge la medic este însoțită de o justificare vagă, dar periculoasă: „o să mă ocup și de asta cândva”.

Această amânare constantă a devenit un tipar. Peste 42% dintre români spun că au lăsat nerezolvate probleme de sănătate timp de mai bine de un an, iar mai puțin de 10% declară că nu amână niciodată astfel de decizii. Consecințele nu întârzie să apară: pentru aproape 4 din 10 persoane care au amânat, problema inițială s-a agravat, iar alți 13% vorbesc despre apariția unui disconfort constant. Doar o mică parte afirmă că amânarea nu a avut niciun impact.

Pe lângă sănătatea fizică, sunt puse pe pauză și decizii care țin de dezvoltarea personală sau de starea de bine, proceduri de îngrijire, terapii, activități care ar putea preveni probleme mai serioase. Astfel, stresul financiar se transformă într-un stres medical, iar cercul se închide: lipsa banilor duce la amânare, iar amânarea ajunge să genereze costuri mai mari pe termen mediu și lung.

În spatele cifrelor se conturează un paradox: prevenția este recunoscută ca importantă, dar rămâne greu de aplicat într-un context de instabilitate financiară și presiune socială. România ajunge astfel într-o zonă în care sănătatea este gestionată „în rate emoționale”, cu decizii amânate, cu vinovăție, cu speranța că problema va trece de la sine.

Pe termen lung, însă, această strategie se dovedește una costisitoare. Problemele netratate la timp se transformă în intervenții mai complexe, mai scumpe și cu impact mai mare asupra bugetului personal și asupra calității vieții. Iar ceea ce pare astăzi o economie devine mâine o cheltuială greu de suportat.