Sah la Iran

Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite a reusit sa adopte in unanimitate la sfarsitul anului trecut o rezolutie pentru stoparea programului nuclear iranian, dupa cinci luni de la expirarea termenului-limita pe care si-l fixase in acest sens.

Actul, care a primit numele de Rezolutia 1737, cere Iranului sa-si opreasca activitatile de imbogatire a uraniului, sub amenintarea unor „masuri ulterioare“. Rezolutia instituie un embargou asupra furnizarii de echipamente sau tehnologie care ar putea permite Teheranului sa continue activitatile nucleare. Reactia sfidatoare a Iranului la aceasta masura a dus insa spre concluzia ca stocurile de materii prime si tehnologie sunt indestulatoare pentru ambitiile autoritatilor de la Teheran. De asemenea, rezolutia lasa o serie de portite de scapare in virtutea carora este de presupus ca eforturile Iranului de dotare cu tehnica nucleara vor fi inlesnite: cea mai importanta dintre ele este acceptarea furnizarilor de materii prime si tehnologie pentru constructia unei centrale atomoelectrice la Bushehr de un consortiu de firme rusesti. Rezolutia 1737 mai instituie un embargou si asupra circulatiei in strainatate a responsabililor cu programul nuclear al Iranului, ca si o blocada asupra fondurilor mai multor institutii ale regimului de la Teheran, lasand astfel deschisa calea pentru achitarea cheltuielilor legate de proiectul de la Bushehr. Presedintele Agentiei Internationale pentru Energie Atomica urmeaza sa prezinte un raport Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite, in termen de doua luni, pentru a verifica daca Teheranul s-a supus prevederilor. Abia ca urmare a acestui raport, Consiliul de Securitate poate lua in discutie alte masuri, inclusiv de ordin militar, pentru a constrange Iranul sa coopereze.