Saga lansatoarelor spațiale europene: de la Véronique la Ariane

– Mica Véronique

După al Doilea Război Mondial, mai multe state europene, în principal francezii și britanicii, au căutat să dezvolte rachete. Prima rachetă-sondă franceză s-a numit Véronique. Primele lansări au avut loc începând cu 1952 de la baza Hammanguir din Algeria. Misiunea rachetei era de a studia straturile superioare ale atmosferei. Mai multe animale, printre care s-au aflat șobolanul Hector și motanul Félicette, au fost lansate la bordul rachetei, la începutul anilor 1960, pentru experimente medicale. Călătorind la bordul unor capsule, animalele au revenit la sol sănătoase, după ce au aterizat, la bordul capsulelor dotate cu parașute. La rândul lor, britanicii au construit racheta-sondă Skylark, a cărei primă lansare a avut loc în 1957.

– Diamant

Franța a lansat în 1961 un program de “Pietre prețioase” pentru a construi un lansator de sateliți. În noiembrie 1965, racheta franceză Diamant a lansat în spațiu, de la baza din Hammaguir, satelitul Astérix. Lansatorul a fost copilul dorinței generalului De Gaulle de a asigura independența Franței în domeniul spațial, care devenea a treia putere spațială a vremii, după Statele Unite și Uniunea Sovietică.

Ultima lansare a unei rechete Diamant a avut loc în 1975. Doisprezece rachete din această gamă au fost lansate în total (cu trei eșecuri), ultimele decolări având loc de la baza Kourou, din Guyana Franceză, departament de peste mări al Franței, situat în nordul Americii Latine.

– Fiasco-ul Europa

În anii 1960, Europa a dezvoltat un proiect de lansatoare spațiale, intitulat “Europa”. În cadrul primei versiuni, britanicii aduceau primul etaj al lansatorului, Franța pe al doilea, Germania pe al treilea, iar Italia era responsabilă cu spațiul de transport din vârful rachetei și satelitul ce urma să fie lansat.

“Totul semăna cu o glumă proastă, care s-a încheiat tragic după ce încercarea de lansare cea mai puțin problematică s-a încheiat cu prăbușirea rachetei în golful Hudson, după ce lansatorul a survolat orașul New York în 1970”, a povestit Yves Sillard, fost director general al CNES, agenția spațială franceză.

Complicată și scumpă, Europa a fost un eșec din cauza lipsei de coordonare dintre țările participante și a absenței unui manager de proiect unic. Proiectul Europa a fost abandonat în 1973.

Pentru a evita ca Europa să depindă de Statele Unite pentru lansarea sateliților, președintele francez Georges Pompidou relansează programul spațial în 1972, hotărând folosirea unui nou lansator de sateliți, numit L3S. Franța dorea să fie administratorul principal al proiectului și acceptă să ofere 60% din fondurile necesare dezvoltării, partenerii europeni, printre care se afla și Germania, oferind restul banilor. După lungi negocieri, principiile proiectului L3S sunt acceptate în 1973. Dezvoltat în cadrul Agenției Spațiale Europene (ESA), creată în 1975, L3S va fi redenumit, purtând numele mult mai atractiv Ariane.

– Ariane, 35 de ani de la debut

Pe 24 decembrie 1979, o rachetă Ariane a decolat de la baza din Kourou, după o lansare anulată cu câteva zile mai devreme. Ariane intră în istorie. Epopeea sa, punctată de succese comerciale și de mai multe eșecuri, avea să înceapă. Arianespace, compania însărcinată cu vinderea serviciilor de lansare spațială, a fost înființată în 1980.

ESA a dezvoltat mai multe versiuni ale rachetei Ariane. Pentru a face față creșterii în greutate a sateliților, lansatorul a fost reconstruit integral, dând naștere rachetei Ariane 5. Primul său zbor, în 1996, a eșuat. Șase ani mai târziu, o nouă versiune a lui Ariane 5 eșuează din nou, dar apoi totul merge ca pe roate. Ariane 5 are la activ 62 de misiuni reușite. Până în prezent, au fost lansate 76 de rachete Ariane 5.

În total, începând din 1979, au fost lansate 220 de rachete Ariane, înregistrându-se zece misiuni eșuate. Lansatorul european a trimis pe orbită 388 de sateliți comerciali și stiințifici. Lansatorul deține în prezent 60% din piața lansărilor de sateliți comerciali. “Este un succes imens”, a declarat Frédéric d’Allest, primul președinte al Arianespace.