Sacul lui Moș Crăciun s-a descărcat la Atena

Grecia a primit o reducere a dobânzilor: pentru primul program de salvare, de 110 mld. euro (2010), dobânda va scădea cu 1%, ceea ce înseamnă dintr-un foc o tăiere a 2 mld. euro din datorie; pentru programul actual, de 130 mld. euro (2011), plata dobânzii va fi amânată cu 10 ani, iar scadențele vor fi prelungite cu 15 ani.

Apoi, dacă anul trecut UE și FMI au convins creditorii privați să accepte o prescriere a unei părți din datorie, acum a venit rândul statelor creditoare, care au acceptat să renunțe la 7 mld. euro reprezentând profit al BCE din deținerile de obligațiuni elene, bani ce vor fi remiși Greciei. În plus, Grecia va împrumuta 10-14 mld. euro din fondul de urgență european spre a finanța un program de răscumpărare a propriilor obligațiuni.

Liderii europeni (în imagine – Jean-Claude Juncker, șeful Eurogroup, Olli Rehn, vicepreședintele Comisiei Europene și Christine Lagarde, directorul executiv al FMI) susțin că prin aceste măsuri, îndatorarea Greciei ar urma să scadă de la nivelul actual de 175% din PIB la 120% din PIB în 2020, deși în momentul de față rămâne încă valabilă estimarea anterioară că datoria va crește la anul până la cca 190% din PIB.

Măsura realismului unui astfel de plan (sau poate a lipsei de realism) o dă declarația ministrului german de finanțe Wolfgang Schaeuble, care a spus că guvernul său ar putea lua în considerare noi măsuri de ușurare a poverii datoriilor elene, prin prescrierea unei părți a datoriei Greciei după 2016, când Atena este așteptată să raporteze un excedent bugetar de 4,5% din PIB.