S-au dus anii de stabilitate: Problema nu este creșterea cursului și a dobânzilor pentru o săptămână, ci cum vor rezista businessul și economia crizei guvernamentale și asaltului schimbărilor politice

Dacă ar fi să o luăm matematic, creșterea ROBOR-ului la 3 luni de la 5,31% la 7,31%, adică cu 30% într-o săptămână este mai mare și mai de impact decât creșterea cursului valutar cu 2,7%, de la 4,9775 lei/euro la 5,1165 lei/euro.

Dar creșterea cursului are un impact mediatic mai mare.

ROBOR-ul direct  și apoi IRCC-ul – calculat pe baza ROBOR-ului – sunt indicatorii de referință pentru creditele în lei luate de populație și companii. Acum, 70% din finanțarea din România este în lei și 30% în valută. În criza anterioară raportul a fost invers, și pentru că creșterea cursului valutar a fost mai mare de 30% în decurs de 3 luni, impactul i-a lovit în plin pe cei care aveau credite în valută.

Dacă nu ar fi fost alegerile și războiul la cuțite dintre cele două tabere – George Simion și Nicușor Dan -, creșterea cursului valutar ar fi fost chiar salutată de piață, pentru că de mult se aștepta creșterea cursului.

De doi ani cursul a stat la 4,977 lei pentru un euro, iar în ultimii 5  ani a crescut cu numai 4%, deși am sărit dintr-o criză în alta- Covid, război, creșterea prețurilor la energie, a inflației și apoi a dobânzilor, deteriorarea deficitului comercial și a deficitului de cont curent, și nu în ultimul rând creșterea deficitului bugetar la niște niveluri total nesustenabile care a adus majorarea fără precedent a datoriei publice.

În urmă cu zece zile, chiar guvernatorul BNR spunea că această stabilitate a cursului a fost principala ancoră folosită de Banca Națională pentru stabilitatea financiară a României, dar că menținerea acestei stabilități pentru o perioadă atât de lungă s-ar putea să nu mai fie așa bună. De fapt BNR se pregătea, pregătea piața pentru creșterea cursului valutar peste 5 lei pentru un euro, dar sigur nu așa cum s-a întâmplat săptămâna trecută.

Acum tabăra lui Nicușor Dan dă vina pe George Simion pentru această creștere a cursului, tabăra lui George Simion dă vina pe Ciolacu pentru că a declanșat creșterea accelerată a cursului prin demisia lui și, mai mult, anunță că vor să-i taie capul lui Isărescu pentru toată istoria lui de “dușman” al poporului dacă vor prelua puterea la Cotroceni și în Parlament.

Dar dincolo de această creștere a cursului de numai 2,8% care, repet, nu înseamnă mai nimic dacă ne raportăm la ultimii 5 ani (și mai ales la ultimii 2 ani) și mai ales că această creștere era previzionată/așteptată, problema e că am intrat într-o zonă extrem de tensionată și este pentru prima dată după 2008/2009 când suntem în bătaia piețelor și a celor care pariază acum pe o creștere mai mare.

După cum arată ostilitățile, BNR apără nivelul de 5,2 lei pentru un euro cu prețul vânzării de valută – câteva miliarde de euro – și reducerii lichidităților în lei din piața monetară interbancară, cu impact direct în creșterea dobânzilor. Dacă piața își va menține presiunea pe curs, BNR se va va muta mai sus cu nivelul pe care îl apără.      

 Problema este că la nivelul guvernamental am intrat într-o stare de incertitudine, care este de-abia la început, nu are cine să gestioneze programul de reducere bugetară convenit cu Bruxelles-ul – reduceri de cheltuieli sau majorări de taxe și impozite, nu se mai ocupă nimeni de PNRR, tot aparatul guvernamental așteaptă să vadă cine preia puterea, iar în final totul de vede în execuția bugetară și în dobânzile în creștere pe care trebuie să le plătească pentru a face rost de bani ca să susțină cheltuielile.

Riscul la adresa României a crescut substanțial, iar reducerea ratingului și aruncarea noastră în categoria “junk” pare să fie doar o chestiune de săptămâni. Deja reducerea ratingului este inclusă în prețul dobânzilor la care se tranzacționeaza România.

Înainte ca reducerea ratingului sa fie vreo conspirație – că lumea așa crede -problema e că situația bugetară s-a deteriorat, economia este în pierdere de viteză, companiile au făcut trei pași înapoi, investițiile noi se reduc, angajările sunt puse pe hold.

Dacă nu luăm banii europeni din PNRR, dacă programele cu UE sunt oprite, așa cum se discută, dacă nu mai intră miliardele de euro- zeci de miliarde de euro de la UE – s-ar putea să ne trezim cu economia într-un “hard landing”, ceea ce va lovi în plin businessul din România. Fără banii de la UE piața se va restrânge substanțial și va deveni foarte, foarte scumpă.

Dacă Ciolacu nu a făcut decât să împrumute România la niște sume fără precedent și să arunce cu bani în dreapta și în stânga fără nici un rezultat politic, Simion și AUR nu au niciun plan economic decât acela să naționalizeze pachetul majoritar de la Petrom, adică să îl ia OMV-lui. Nu am înțeles cine vine în loc și cu ce bani. Dar și aceste afirmații, chiar dacă sunt făcute pentru publicul care crede că străinii ne fură țara și trebuie să-i dăm afară, pentru marketingul politic arată un anume fel de a pune problema.

Noi, fără UE, fără bănci, fără băncile străine, fără investitorii străini care au investiții directe sau vin și finanțează datoria României, nu putem rezista.  

Putem rezista dacă vrem să ne restrângem și să pierdem ce am câștigat până acum în ultimii 25 de ani, când am redus decalajul față de UE la numai 20%, de la 50%.

Toată lumea se uită cu admirație la Viktor Orban, la retorica lui politică, dar se uită mai puțin la realizările lui economice, pentru că fără banii de la UE Ungaria scade, scade puterea de cumpărare a populației, iar remaghiarizarea economiei și a businessului nu știu dacă a adus vreun mare benefiu în afară de acela că a transferat banii către gașca de la putere.

De bine de rău, cu banii de la UE, cu banii multinaționalelor, cu banii băncilor, cu banii capitalului românesc care a acumulat niște resurse foarte bune în ultimul deceniu, cu banii acumulați/ strânși de români din creșterea salariilor, din toate sursele văzute și nevăzute, România a crescut, ce-i drept inegal, dar a crescut.

Să nu pierdem, să nu dăm cu piciorul la ce am câștigat, mai ales că schimbările geopolitice nu ne ajută.

Situația complicată din punct de vedere bugetar și economic va fi aceeași indiferent de cine vine la putere.

Acum vom vedea cât de reziliente sunt companiile, businessul și economia în fața crizei guvernamentale și schimbărilor sociale și politice.