S-a redeschis Teatrul Național. GALERIE FOTO

Atât oameni de cultură, cât și politicieni au participat la redeschiderea Teatrului Național din București (TNB), printre aceștia numărându-se Ionuț Vulpescu, ministrul Culturii, Robert Cazanciuc, ministrul Justiției, Gabriela Szabó, ministrul Tineretului și Sportului, Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului, Neculai Onțanu, primarul Sectorului 2, Raed Arafat, secretar de stat în Ministerul Sănătății, Mona Muscă, fost ministru al Culturii, academicianul Răzvan Theodorescu, Marinela Țepuș, directorul Teatrului Nottara din București, Stelian Tănase, președintele-director general al Societății Române de Televiziune (SRTv), Răzvan Ioan Dincă, directorul general al Operei Naționale București (ONB), Laurențiu Damian, președintele Uniunii Cineaștilor din România (UCIN), Virgil Ștefan Nițulescu, directorul interimar al Muzeului Național al Țăranului Român din București, Valentin Vlad, președintele Academiei Române, pianistul Dan Grigore, actrița Cezara Dafinescu, soprana Felicia Filip, actorul Mircea Albulescu, principele Radu și principesa Maria, precum și fostul jucător de tenis Ion Țiriac și jucătoarea de tenis Simona Halep.

Înainte de începerea spectacolului, Ion Caramitru, directorul Teatrului Național din București, a precizat că, prin procesul de reconstrucție și modernizare a instituției teatrale, au fost desființate simbolurile comuniste.

“Teatrul a revenit la forma lui inițială, cu refaceri substanțiale ale rezistenței la cutremur. Mai în glumă, mai în serios, vă pot spune că ne aflăm într-un adăpost antiseismic garantat până la un cutremur de 9 grade și că reconstrucția teatrului a cuprins și o întreagă muncă de reconfigurare a interiorului”, a declarat Ion Caramitru.

În discursul său, Ion Caramitru a mulțumit tuturor celor care au sprijinit procesul de reconstrucție a TNB, menționându-i pe colegii săi, care au avut de suferit în această perioadă, dar au continuat să muncească în clădirea aflată în renovare, pe arhitecți, dar și pe politicieni.

“Trebuie să mulțumesc (…) celor care au contribuit în mod esențial la realizarea acestui lucru. În primul rând, Guvernului României, în diferitele lui ipostaze, pornind de la Guvernul Tăriceanu și de la inițiativa generoasă a ministrului de Finanțe de atunci, Sebastian Vlădescu, care au inițiat un împrumut record de un sfert de miliard de euro destinat exclusiv domeniului culturii. În București, acești bani au fost îndreptați către Biblioteca Națională și Teatrul Național. (…) De asemenea, trebuie să mulțumesc guvernelor prinse în cleștele recesiunii și crizei, care n-au cedat presiunilor de a opri această finanțare, lucru care ar fi întârziat nemăsurat de mult realizarea teatrului și nu cred că pot să fac excepții mulțumind tuturor celor care au pus umărul la această reconstrucție și, fără niciun fel de jenă, prim-ministrului Victor Ponta, pentru încheierea lucrărilor și finanțării economice”, a declarat Ion Caramitru.

Prezent la eveniment, Ionuț Vulpescu, ministrul Culturii, a spus că teatrul a jucat, de-a lungul vremii, un rol esențial, iar pe scena TNB s-au întâmplat “lucruri magice”.

“Reinaugurăm în această seară Sala Mare a Teatrului Național «Ion Luca Caragiale» din București cu una din cele mai cunoscute piese din repertoriul dramatic din București, «Înșir’te mărgărite», de Victor Eftimiu. Cred că este pentru toți cei prezenți în această sală, în această seară, și pentru tot publicul iubitor de teatru din țară cu adevărat un eveniment. Teatrul a jucat, de-a lungul timpului, un rol esențial și aici, pe scena Teatrului Național, s-au întâmplat lucruri magice. În urmă cu aproape două secole, Iancu Văcărescu îndemna să păstrăm teatrul și, din păcate, istoria nu ne-a ajutat să-l păstrăm, deși s-au făcut eforturi foarte, foarte mari. Domnul director s-a referit la o serie de lucruri și este foarte bine, cred, că dincolo de cicluri electorale, atunci când e vorba de interesul public și de interesul pentru arte și pentru cultură, putem să demonstrăm că ne dăm mâna și avem o responsabilitate și o obligație, în primul rând față de publicul nostru. Teatrul este și o poveste de la om la om și renovarea acestui teatru este o poveste de la om la om, începută în anii ’60. Oameni extremi de diverși, ca gândire, convingeri, profesii, responsabilități, au făcut un admirabil efort colectiv pentru a servi o idee, un proiect care trece dincolo de calcule politice de moment, servind politica interesului public, iar Guvernul pe care îl reprezint aici merge mai departe cu sprijinul pe care îl acordă Teatrului Național, finanțând recent Festivalul NETA – New European Theatre Action”, a declarat ministrul Culturii.

De asemenea, Ionuț Vulpescu a spus că Teatrul Națonal “I. L. Caragiale” din București reprezintă “prelungirea unei lungi istorii”, iar, prin reinaugurarea clădirii, România primește “unul dintre cele mai mari și mai moderne centre culturale, cu care Europa se poate mândri”.

“Reinaugurând astăzi clădirea Teatrului Național din București, dăruim României și capitalei ei unul dintre cele mai mari și mai moderne centre culturale, cu care Europa se poate mândri. Un centru deschis întregii cetăți, tinerilor creatori, artelor neconvenționale, experimentului, ca și reprezentării valorilor consacrate. Un centru mult amplificat față de ce era înainte de reconstrucție, care reprezintă o resursă importantă pentru cultura română și pentru spiritul european modern în România. Teatrul Național «I. L. Caragiale» din București este prelungirea unei lungi istorii, a unei mari idei, un drum de secole în căutarea publicului său, o legătură între oameni, un timp al înțelegerii și al bucuriei”, a mai spus Ionuț Vulpescu.

De asemenea, ministrul Culturii a menționat că reinaugurarea clădirii TNB reprezintă “un vis care se împlinește”.

“Știu că una din piesele care sunt acum în repertoriul Teatrului Național este «Furtuna» (…). Îmi vine în minte o replică a lui Prospero: «Suntem făcuți din același material din care se țes visele». În această seară, e un vis care se împlinește”, a spus acesta.

Inaugurarea noii Săli Mari a TNB marchează încheierea lucrărilor de reabilitare și deschiderea în totalitate a teatrului pentru public, urmând ca, în vară, să fie deschis și Amfiteatrul în aer liber, cel de-al șaptelea spațiu de joc din clădirea reabilitată și modernizată.

Arhitectul Romeo Belea, autorul proiectului, a precizat, pentru reprezentanții mass-media, că nu s-au schimbat foarte mult ideile inițiale față de rezultatul final.

“E greu de spus (dacă sunt diferențe între primele schițe și rezultatul final, n.r.). Ideea a fost de la început asta. Sigur, lucurile evoluează, evoluează până și detaliile. Nu pot să spun că diferă mult de ce-a fost din primele schițe, din primele idei”, a declarat Romeo Belea.

Acesta a mai precizat că a ales culoarea roșie pentru Sala Mare pentru că este caracteristică sălilor de tip italian. Iar despre statuile care “veghează” în foaierul teatrului arhitectul a spus că au fost luate din depozitele instituției, care sunt “de-o bogăție absolut incredibilă”.

“E o scoatere afară a averii teatrului, care este colosală”, a mai spus arhitectul.

Instituție cu o veche și solidă tradiție culturală, misiunea acestui teatru s-a dezvoltat de la o epocă la alta, în concordanță cu aspirațiile naționale, în interiorul procesului de creație artistică și sub adăpostul celor două edificii, informează reprezentanții instituției teatrale.

Prima clădire a Teatrului Național din București (TNB) – între 1852 și 1944 – a fost cea din Calea Victoriei, pe locul unde în prezent este Hotelul Novotel. La începuturi, a purtat denumirea de Teatrul cel Mare (1852 – 1864), iar, din 1875, cea de Teatru Național.

În 1852 s-a deschis Teatrul cel Mare din București, realizat după planurile arhitectului vienez Heft, primul director fiind Costache Caragiale. Prima reprezentație a avut loc pe 31 decembrie 1852, cu spectacolul “Zoe sau Un amor românesc”, un vodevil tradus din limba franceză.

În 1864, Teatrul cel Mare a devenit instituție publică de cultură, când, printr-un decret semnat de prim-ministrul de atunci, Mihail Kogălniceanu, “s-a hotărât să se ia pe contul statului și să devină instituție națională”.

În 1875, Alexandru Odobescu, director al teatrului, a pus pe frontispiciu numele instituției: Teatru Național. Clădirea în stil baroc a Teatrului Național din Calea Victoriei, aflată în imediata vecinătate a Palatului Telefoanelor, a rezistat până în august 1944, când a fost parțial incendiată în urma unui bombardament. Teatrul a continuat să funcționeze în sălile Comedia (Majestic), Studio din Piața Amzei, iar, pentru scurtă vreme, au mai fost și alte spații de joc – sălile de festivități ale liceelor Sfântul Sava și Matei Basarab, Cercul Militar.

În 1952, s-a sărbătorit centenarul Teatrului Național și s-a jucat “Matei Millo”, de Mircea Ștefănescu. Tot atunci teatrul a primit numele lui Ion Luca Caragiale.

Teatrul Național din București, cu sediul pe care spectatorii îl cunosc în prezent și cu pălăria lui Caragiale așezată peste cea mai mare dintre săli, a fost proiectat și realizat, în 1973, de un colectiv de la I.P. Proiect București, condus de arhitecții Horia Maicu, Romeo Belea (șef de proiect complex) și Nicolae Cucu, având drept consultanți pe regizorii Sică Alexandrescu, Liviu Ciulei și Horea Popescu. Structura de rezistență a fost concepută de inginerul Alexandru Cișmigiu. Planul inițial al clădirii prevedea numai trei săli: Sala Mare, Sala Studio (Mică) și Sala Atelier – o sală experimentală de teatru.

Pe 25 decembrie 1973, a avut loc inaugurarea Teatrului Național în noua clădire, la Sala Mare, cu “Apus de soare”, de Barbu Ștefănescu Delavrancea, în regia Mariettei Sadova, cu George Calboreanu în rolul lui Ștefan cel Mare, și cu “Simfonia patetică”, de Aurel Baranga, care semna și regia.

Pe 30 aprilie 1974, Sala Mică (Studio) a fost inaugurată cu spectacolele “Năpasta” și “Conul Leonida față cu reacțiunea”, de I. L. Caragiale, spectacol-coupé în regia lui Ion Cojar, iar, pe 1 octombrie 1975, s-a deschis Sala Atelier, cu drama “Capul”, de Mihnea Gheorghiu, în regia Letiției Popa.

După incendiul din noaptea de 16/ 17 august 1978, Sala Mare a fost complet distrusă. Ca urmare, ideea de a revizui întreaga construcție a câștigat teren. Clădirea ceaușistă a eliminat “pălăria lui Caragiale”.

Între 1982 – 1984, proiectul de refacere, extindere și de reconfigurare a interiorului TNB i-a fost atribuit arhitectului Cezar Lăzărescu. Pentru a modifica aspectul de pălărie, echipa a decis și înălțarea clădirii, ceea ce a însemnat turnarea a 1.200 de tone de beton peste structura inițială. Acest proiect a adus o serie de alte modificări, între care, capacitatea sporită a Sălii Mari – de la 950 la 1.155 de locuri, slăbind însă structura de rezistență a clădirii. Tot cu această ocazie s-a construit Sala Amfiteatru – pe locul garderobei și al intrării oficiale.

În 2005, actorul Ion Caramitru, fost ministru al Culturii, a devenit manager al Teatrului Național din București. Conform proiectului său managerial, a fost inițiată o serie de studii ale căror rezultate au impus reabilitarea clădirii Teatrului Național. Proiectul a fost finanțat de Guvernul României și de Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei, costurile totale ale acestuia fiind în jur de 65 de milioane de euro.

În martie 2011, în cel de-al doilea mandat de manager al TNB al lui Ion Caramitru, a început propriu-zis munca la acest proiect. Prima parte a proiectului a presupus îndepărtarea unei structuri de beton de aproximativ 1.500 tone, care fusese adăugată în 1983 și care încărcase clădirea, afectându-i structura de rezistență.

Teatrul de Operetă “Ion Dacian”, Centrul Național al Dansului și Muzeul Național de Artă Contemporană, care au funcționat pentru o bună perioadă de timp în această clădire, și-au găsit spații noi de lucru. Lucrările de consolidare și optimizare funcțională a clădirii Teatrului Național “I. L. Caragiale” din București, începute în martie 2011, s-au întins pe o perioadă de peste patru ani.

Autorul proiectului a fost arhitectul Romeo Belea, proiectantul general, Peccon Invest S.R.L., director general – arhitect Gabriel Ghelmegeanu, executantul – societatea Aedificia Carpați în asociere cu Romtest Electronic.

Obiectivul a fost crearea unui imobil care să corespundă din punct de vedere tehnic, să confere siguranță și să asigure accesul publicului larg la actul de cultură. Vechile săli au intrat treptat în procesul de reabilitare, pe măsură ce altele noi au fost date în folosință.

Pe toată perioada reconstrucției, teatrul a funcționat continuu, prezentând spectacole în cel puțin una dintre sălile sale.

Astfel, pe 9 octombrie 2012, a fost inaugurată prima dintre sălile nou construite, Sala Mică. Atunci a avut loc premiera spectacolului “Două loturi”, de I. L. Caragiale, în regia lui Alexandru Dabija. Pe 16 decembrie 2012, a fost inaugurată Sala Media, cu premiera “Năpasta”, de I. L. Caragiale, în regia lui Radu Afrim, care a marcat și încheierea anului Caragiale la TNB, program de referință dedicat centenarului morții marelui dramaturg. Apoi, pe 4 octombrie 2013, a fost inaugurată Sala Pictura, cea de-a treia sală nouă, amplasată pe locul fostului Atelier de pictură. Atunci a avut loc premiera spectacolului “Micul infern”, de Mircea Ștefănescu, în regia lui Mircea Cornișteanu. În continuare, pe 11 octombrie 2013, s-a redeschis Sala Studio, cu premiera spectacolului “Revizorul”, de N. V. Gogol, în regia lui Felix Alexa, marcând revenirea acestei săli cu dotări sceno-tehnice speciale în circuitul teatral (timp de 27 de ani a fost în folosința Operetei).

Pe 3 noiembrie 2013, Sala Atelier, refăcută și îmbogățită cu un balcon, a reintrat și ea în circuitul de spectacole, odată cu premiera “Nebun din dragoste”, de Sam Shepard, în regia lui Claudiu Goga.

În cele din urmă, sâmbătă seară, a avut loc premiera spectacolului “Înșir’te mărgărite”, după Victor Eftimiu, în regia lui Dan Puric, eveniment care a marcat inaugurarea noii Săli Mari, integral refăcută și redimensionată.

Astfel, TNB devine un complex cultural modern, comparabil cu marile centre culturale europene și mondiale, se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX de reprezentanții instituției.

În urma reconstrucției, Teatrul Național își asumă, sub sloganul “Un teatru nou pentru un public nou”, nu doar o vocație culturală, dar și responsabilitatea de complex cultural național și poate chiar internațional, în care pot fi găsite cele mai moderne săli de teatru, precum și spații dedicate proiecțiilor media, expozițiilor, unei palete largi de evenimente culturale importante, ce se desfășoară constant, alături de spectacolele de teatru, în cadrul unui program numit “Parateatral”.