Romania ramane in graphic

Vestea buna: Romania este in grafic: a semnat Tratatul de aderare la data fixata. „Nu avem nici o intentie sa ratam intalnirea din 2007“, a fost fraza zilei, din finalul discursului lui Traian Basescu.

Vestea mai putin buna: de pe document lipsesc semnaturile sefilor de stat sau de guvern ai celor 25 de state membre UE. Exceptii: Ungaria si Luxemburg (reprezentate de premieri) si  Austria (vicecancelar). In rest, doar semnaturi ale ministrilor de externe. Ba, chiar, in cazul tarilor mari (Franta, Germania, Marea Britanie), reprezentarea a fost doar la nivel de secretari de stat sau de ambasadori. Insusi premierul luxemburghez, Jean-Claude Juncker (presedintele in exercitiu al Consiliului European), recunostea faptul ca „atmosfera in Europa, in acest moment, nu este pe deplin sarbatoreasca“. Ceremonia de la Abatia Neumunster, desfasurata sub o ploaie mocaneasca, a fost lipsita de fastul care a insotit semnarea Tratatului in cazul primelor zece tari ale valului postcomunist. 

Oficialii romani si bulgari au preferat sa semneze Tratatul in conditii mai putin festive, dar la data fixata, 25 aprilie 2005, decat sa astepte cateva luni pana la o reuniune la care sa participe sefii de stat si de guvern ai celor 25 de state UE. Conform aceluiasi principiu, a nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard, Basescu a anuntat deja ca Romania va ratifica Tratatul pana la vacanta parlamentara, „ca un semnal de implicare a poporului roman“. „Nu ne putem permite intarzieri“, a spus el.

Oricum, oficialii europeni au avut grija sa transmita mai degraba avertismente decat incurajari. „Nu vor fi impuse noi conditii, dar acordurile incheiate trebuie respectate“, a declarat José Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene. Iar Olli Rehn, comisarul european pentru extindere, a atras atentia ca Romania trebuie „sa se concentreze in principal pe reforma justitiei, combaterea crimei organizate si a coruptiei, respectarea regulilor ajutorului de stat si a concurentei, protectia mediului inconjurator“. 

Cheia integrarii la termen ramane, in continuare, domeniul justitiei si al afacerilor interne. Premierul Tariceanu a dat deja un semnal ca lupta anticoruptie va continua:    „Programele de finantare au intrat pe maini dubioase si fondurile au ajuns sa fie utilizate sau deturnate de catre acestia… 

Obiectivul nostru e sa schimbam aceasta stare de lucruri in care profitorii au fost clientii de partid“, a declarat premierul. Pentru ca, a mai spus Tariceanu, „Romania trebuie sa fie considerata ca o tara care isi aduce un aport favorabil si pozitiv, si nu ca un lest“.

Ministrul integrarii, Ene Dinga, a avut o abordare pragmatica: „Romania e o tara mare, care va conduce la o anumita reconfigurare a hartii de putere si de decizie, de expertiza in institutiile europene“, a spus el. „Modificarile eventuale de alocatii bugetare vor depinde de capacitatea Romaniei de a absorbi in mod eficace si in conditii de securitate aceste fonduri, precum si de viteza cu care Romania va reduce deficitul de modernizare fata de tarile membre“, a adaugat Dinga. 

La randul lui, Josep Borrell, presedintele PE, a declarat ca se cauta „o formula care sa ofere Uniunii resursele de care are nevoie pentru a face fata provocarii extinderii in perioada 2007-2013“. Una dintre ingrijorarile statelor UE este aceea ca vor avea de contribuit cu peste 40 de miliarde de euro pentru a ajuta la integrarea Romaniei si Bulgariei. Practic, din acest moment, aderarea Romaniei a devenit o certitudine. Cel mai rau lucru care se poate intampla, in coordonatele stabilite deja, ar fi activarea clauzei de salvgardare, daca nu sunt indeplinite obligatiile privind combaterea coruptiei, reforma justitiei si a administratiei, intarirea granitelor si aducerea subventiilor de stat la standarde europene. S-ar ajunge la amanarea aderarii cu un an. Neplacut ar fi si daca unele state UE ar amana pana in ultima clipa ratificarea Tratatului. 

Ar fi, cel putin, un gest neamical. Poate ca la acest lucru s-a referit premierul Tariceanu cand a declarat ca „aderarea nu depinde numai de Romania, ci si de atmosfera generala din UE, tot mai defavorabila extinderii. Respingerea Constitutiei Europene la referendumul din Franta ar putea declansa o criza care sa amane un nou val de aderare. Ar fi regretabil“.